Despăgubire. Sentința nr. 670/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 670/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 535/40/2015
DOSAR NR._ litigiu de muncă
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 670
Ședința publică din 10 iunie 2015
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. D. – G.
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamantul M. V. și pârâtul C. L. V., județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-a înfățișat nici una dintre părți, reclamantul cerând judecarea cauzei și în lipsa sa conform art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II din Legea 134/2111.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, se evidențiază părțile, obiectul pricinii și că dosarul se află la primul termen de judecată.
Se constată că în cadrul procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată pârâtul nu a depus întâmpinare.
În temeiul 95 pct. 4 NCPC și art. 269 Codul muncii, instanța stabilește că îi revine competența de a judeca prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 3 martie 2015 sub nr._ reclamantul M. V. a chemat în judecată pe pârâtul C. L. Vladeni solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtului la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului produs prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina pârâtului prin titlul executoriu (respectiv sentința nr. 658/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul B. in dosarul nr._ ), dobândă ce va fi calculată de la data scadentei premiilor anuale (2006/2007) atât pentru sumele achitate cat si până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează cu titlu de drepturi salariate.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamantul a arătat că prin Sentința nr. 658/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, s-a dispus admiterea in parte a acțiunii cu obligarea pârâtului Consiliului L. la plata premiilor anuale pentru anii 2006 si 2007 sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadentei si pana la data plații efective.
Prin sentința civilă menționată au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi. Însă, solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.
Conform hotărârii judecătorești susmenționate, pârâtul a fost obligat să-i plătească drepturile salariale menționate anterior, însă plata a fost întârziată, acesta prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 71/2009.
Prin adoptarea Legii 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă pentru reclamant întrucât hotărârea judecătoreasca irevocabila va fi pusă în executare în totalitate după mai mult de 7 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
S-a arătat că imposibilitatea de a obține executarea acestei hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil constituie și o ingerință în dreptul de proprietate iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunța, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, atunci dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
Potrivit art. 1101 C. civ. aplicabil în materie principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime, iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie. Prin urmare, debitorul nu se poate libera decât plătind tot ce datorează deodată. Este adevărat că de la acest principiu există câteva excepții în care însă reclamantul nu se încadrează.
În ceea ce privește data plății, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență. Or, reclamantul are o creanță certă și exigibilă.
In caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Potrivit art. 1073 din vechiul Cod civil., creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
În cauză reclamantul solicită acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației debitorului. Fiind vorba de o obligație de a da având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
In privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legii. Cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală. Deci, câtă vreme este în fața unei evaluări legale, nu are obligația de a face dovada că prin executarea cu întârziere a obligației a suferit un prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 din vechiul Cod civil, condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile. Iar conform art.1088 din același cod: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
S-a arătat că aceste dispoziții au fost, de altfel, preluate în mod asemănător de art. 1535 din Noul Cod Civil.
Totodată, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlul executoriu, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale. art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului."
Din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză, se deduce fară echivoc că, în speță, dreptul creditorului (al reclamantului) la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial; o astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fară altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fară o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței reclamantului, se cuvin acestuia ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
Ca atare, reclamantul se consideră îndreptățit să primească daune moratorii datorate neexecutării la timp a obligației, daune reprezentând beneficiului nerealizat, care potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
S-a mai arătat că nivelul dobânzii legale a fost stabilit prin O.G. nr. 9/2000, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, iar apoi prin O.G. nr. 13/2011.
Aceasta din urmă are în vedere dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, întărind această distincție, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.
Interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior conduce la concluzia că dobânda legală (circumscrisă noțiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului (existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea reclamantului la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți; în niciun caz acordarea dobânzii legale nu este condiționată de încheierea unei convenții în acest sens, indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) și fară a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condițiile răspunderii civile au fost verificate cu ocazia judecății inițiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal, iar existența noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispozițiile legale menționate anterior).
Așadar, în privința evaluării daunelor interese moratorii, aceasta se face prin lege, atunci când neexecutarea obligației are ca obiect o sumă de bani.
Chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009, poate fi privită ca o formă de executare succesivă, cu toate acestea în condițiile în care această măsura este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, aceasta nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție. De altfel, în condițiile în care, debitorul nu a avut acordul meu în calitate de creditor, la eșalonarea plății, această plată nu se putea efectua eșalonat prin ordonanțe succesive.
S-a mai solicitat să se aibă în vedere că titlul executoriu este din anul 2009 ceea ce ar însemna ca plata să se facă efectiv la peste 7 ani de la data emiterii.
Pârâtul debitor a efectuat plăți din conturi special alimentate, ceea ce denotă posibilitatea reală de plată din partea sa, situație care conduce la concluzia că se află în culpă cu privire la cauzarea prejudiciului, nefiind vorba de o situație care ar exonera pe debitor de răspundere.
În drept, a invocat prevederile art. 1082, 1088, 1101 din vechiul Cod civil, art. 1535 și 1536 din Noul Cod civil, art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar; Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Plenul înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 21/2013.
În dovedire s-au depus înscrisuri
Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu a trimis reprezentat în instanță.
Analizând pretențiile deduse judecății, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 NCPC, instanța va pronunța asupra excepției prescrierii dreptului material la acțiune, pe care o va admite, dar numai pentru perioada anterioarei datei de 3.03.2012, perioadă anterioară intervalului de 3 ani calculat retroactiv, de la data formulării prezentei acțiuni.
Potrivit art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție de 3 ani curge de la data nașterii dreptului material la acțiune. Pentru litigiile de tipul celui de față, ICCJ a stabilit că plățile voluntare efectuate în temeiul OUG nr. 7/2009 nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare (Decizia nr. 7/27.04.2015 – Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).
Din interpretarea acestor elemente rezultă, pe de o parte, că despăgubirile pentru întârzierea în executarea Sentinței nr. 658/2009 puteau fi/trebuiau solicitate încă de la data pronunțării sale, fără ca plățile voluntare efectuate de debitori, potrivit eșalonării stabilite prin ordonanță de urgență, să întrerupă termenul de 3 ani calculat de la acel moment. Așa fiind, nu este posibil ca reclamantul să obțină, în prezent, despăgubirile pe care trebuia să le pretindă începând cu anul 2008, acestea fiind prescrise.
Pe de altă parte, de vreme ce executarea titlului nu s-a finalizat, despăgubirile pot să curgă pentru plățile neefectuate încă ori pentru cele efectuate cu întârziere dar care nu sunt mai vechi de 3 ani calculați retroactiv, de la formularea prezentei acțiuni. În același sens s-a pronunțat același Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 21/22.06.2015: „ dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii”.
Reține instanța, în același context, reclamantul a formulat o acțiune în răspundere delictuală, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor recunoscute în favoarea sa, iar nu, pur și simplu, o acțiune în pretenții, pentru obținerea accesoriilor drepturilor salariale din perioada 2004-2008. Chiar și într-o atare ipoteză însă, este de admis că drepturile salariale aferente anilor 2006-2007, în măsura neachitării lor, pot produce dobânzi și în prezent, dobânzi care pot fi obținute în aceleași condiții – pentru ultimii trei ani anteriori formulării acțiunii.
Cu aceste argumente și în limitele arătate, Tribunalul va admite excepția analizată și va respinge, ca prescrisă, acțiunea formulată pentru dobânzile aferente perioadei cuprinse între data scadenței drepturilor salariale și data de 3.03.2012.
Pe fondul cererii (pentru pretențiile neprescrise ale reclamantului, de după data de 3.03.2012) instanța reține următoarele:
Prin Sentința nr. 658/19 mai 2009 a Tribunalului B., irevocabilă, pârâții din cauza de față au fost obligați să acorde reclamantului premiile anuale pentru 2006 și 2007 sume ce urmau a fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății.
Deși sentința avea caracter executoriu încă de la momentul pronunțării sale, aspect care rezultă din art. 289 din Legea nr. 53/2003 (în forma în vigoare la data pronunțării - hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept), pârâții nu au procedat de îndată la punerea în executare a dispozițiilor instanței.
Prin art. 1 din OUG nr. 71/2009, în forma sa inițială, s-a dispus ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze eșalonat, în trei tranșe anuale aferente perioadei 2010-2012. Pentru perioada menționată, orice cerere de executare silită a fost suspendată de drept.
Ordonanța a suferit modificări succesive, în forma sa finală (ultimele modificări fiind realizate prin Legea nr. 229/2011) stabilind că executarea titlurilor devenite executorii până la data de 31.12.2013 se va realiza eșalonat, în perioada 2012-2016. În ordonanță s-a menținut prevederea potrivit căreia sumele achitate eșalonat urmau a fi actualizate cu indicele prețurilor de consum.
Urmare a aplicării prevederilor actului normativ în discuție, după cum înșiși pârâții au confirmat, creditorului reclamant nu i s-au acordat în integralitatea lor, nici până în prezent, drepturile de natură salarială recunoscute prin Sentința nr. 1 titlu executoriu.
În consecință, în pricina de față, reclamantul solicită repararea prejudiciului produs prin întârzierea executării, respectiv plata dobânzii legale aferente sumelor recunoscute în anul 2009 pe cale judecătorească.
Analizând aceste pretenții, Tribunalul reține, în primul rând, că neexecutarea/executarea cu întârziere a dispozițiilor sentinței poate constitui un fapt ilicit, de natură a atrage răspunderea civilă delictuală. Astfel, neexecutarea în discuție reprezintă încălcarea unei obligații care, deși nu izvorăște din raportul juridic al părților (contract), a presupus, încă din data de 19.05.2009, dreptul corelativ al creditorului de a obține, imediat și integral, suplimentele salariale recunoscute de instanță.
În acest context, apar neîntemeiate și susținerile potrivit cărora fapta de neexecutare menționată este consecința unei intervenții legislative, caz fortuit apt să înlăture caracterul ilicit și, totodată, caracterul culpabil prezumat de art. 1082 Cod civil.
Astfel, după cum s-a apreciat în Decizia nr. 2/2014 a ICCJ, obligatorie, OUG nr. 71/2009 nu reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului (care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate") și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Se reține, în continuare, că fapta în discuție a generat reclamantului un prejudiciu material, prejudiciu prezumat de altfel, prin prevederile art. 1088 cod civil (art. 1535 NCC), potrivit cărora: la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală…; aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă…
Pârâții nu au negat existența prejudiciului și nici îndreptățirea reclamantului la recuperarea acestuia.
Înalta Curte, prin decizia invocată a statuat în sensul că actualizarea reglementată de legiuitor reprezintă doar o reparație parțială, exclusiv pentru pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens). Cum însă art. 1084 Cod civil instituie principiul reparării integrale a prejudiciului (daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit), Înalta Curte a stabilit că, în pricinile de tipul celei deduse judecății, se impune și remedierea celui de al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Rezultă că în speță se verifică și exigența producerii unui prejudiciu, prejudiciu care nu a fost reparat prin simpla actualizare a sumelor achitate eșalonat. Este de subliniat, în acest context, că indicele de inflație este un reper matematic aferent fenomenelor economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, bani pentru care se va păstra astfel aceeași putere de cumpărare. Pe de altă parte, dobânda legală reprezintă câștigul, beneficiul realizabil de creditor prin reinvestirea sumelor ce i se cuveneau la un moment dat. Așa fiind, acordarea dobânzii legale nu echivalează cu o dublă reparare a prejudiciului sau cu o îmbogățire fără just temei a creditorului.
Așadar, față de elementele prezentate, instanța constată că în speță sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii delictuale (faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate), situație în care, potrivit dispozițiilor generale ale art. 998 din Codul civil (art. 1349 NCC), pârâții sunt ținuți a repara prejudiciul creat creditorului reclamant. Deși este adevărat că pârâții nu au acționat în mod independent, în baza unei decizii proprii, este la fel de evident că aceștia gestionează bani publici și că, în această privință, sunt reprezentanți ai statului care, prin organele sale legislative, a impus executarea eșalonată și deci, tardivă, a prestației obținute de reclamant.
După cum s-a arătat deja, potrivit art. 1082 Cod civil, repararea prejudiciului presupune plata de daune-interese care, prin art. 1088 alin. 1 Cod civil, au fost evaluate ca fiind egale, în cazul obligațiilor de plată a unor sume de bani, cu dobânda legală. Întrucât, în speță, răspunderea pârâților are natură delictuală, aceste dobânzi nu pot fi limitate, în timp, la momentul cererii de chemare în judecată, potrivit regulii generale de la art. 1088 alin. 2 teza a II-a Cod civil. Dimpotrivă, în materie extra-contractuală (delictuală), dreptul creditorului de a pretinde despăgubiri se naște din momentul săvârșirii faptului prejudiciabil. Potrivit celor arătate în precedent, obligația de plată a pârâților era scadentă și, deci, a fost încălcată, încă de la momentul pronunțării sentinței. În cauză se vor reține însă limitările rezultate din situarea unora dintre pretențiile reclamantului în afara termenului de 3 ani calculat retroactiv, de la data formulării cererii de chemare în judecată.
Față de aspectele reținute, Tribunalul urmează să admită în parte acțiunea și să oblige pârâții să achite reclamantului dobânda legală aferentă drepturilor salariale acordate prin Sentința nr. 658/19 mai 2009 dată în dosarul nr._ al Tribunalului B., dobândă ce se va calcula începând cu data de 4.03.2012, pentru sumele restante la acea dată și până la plata integrală a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune și, pe cale de consecință, respinge cererea de acordare a dobânzii legale pentru perioada cuprinsă între data scadenței premiilor anuale și data de 3.03.2015.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. V., cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei V., județul B. în contradictoriu cu pârâtul C. L. V., județul B. .
Obligă pârâtul să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor acordate cu titlu de drepturi bănești prin Sentința civilă nr. 658/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, dobândă ce va fi calculată începând cu data de 4.03.2012 și până la data plății efective a acestor drepturi datorate prin titlu executoriu.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 10.06.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Red. L.L./25.09.2015
Dact. D.U.
Ex, 4/ 28.09.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 267/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
