Reconstituire vechime. Sentința nr. 79/2015. Tribunalul BOTOŞANI

Sentința nr. 79/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 79/2015

DOSAR NR._ litigiu de muncă

ROMANIA

TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA NR. 79

Ședința publică din 14 ianuarie 2015

Președinte – L. L.

Asistenți - P. E.

Judiciari - C. D.

Grefier - U. D. – G.

La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamantul A. V. din satul Cerchejeni, . și pârâta . prin lichidator .>

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul și martorul D. C., lipsind reprezentantul societății pârâte.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, se evidențiază părțile, obiectul pricinii și că dosarul de află la al cincilea termen de judecată.

Se constată că prin intermediul registraturii reclamantul a depus la dosar un înscris intitulat „precizări”. Instanța consideră că acestea nu constituie o modificare a acțiunii, ci o precizare mai detaliată a acțiunii în privința situației de fapt, context în care nu consideră că se impune comunicarea către pârâtă.

Depune la dosar copia carnetului de muncă a martorului D. C..

Martorul D. C. se legitimează cu BI . nr._/1992.

După identificarea martorilor conform art. 318 și depunerea jurământului conform art. 319 alin. 1 din NCPC, instanța a trecut la ascultarea acestuia și consemnarea susținerilor lui care sau fost trecute în proces – verbal atașat aparte la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului pricinii.

Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2013, reclamantul A. V. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „T. I.” S.A – prin lichidator S.C. „Delfinul IPURL” C., solicitând reconstituirea vechimii în muncă pentru perioada februarie 1972 – iunie 1974.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajat la unitatea pârâtă cu contract individual de muncă din anul 1971, când întreprinderea purta o altă denumire, iar imediat a fost trimis împreună cu un alt salariat consătean – B. Ș. – la calificare ca turnător – formator la U.I.U.M. Tg. M., unde a urmat cursuri de calificare, în februarie 1972 revenind la B. unde a lucrat ca turnător, confirmându – i –se contractul de muncă.

A mai arătat că a desfășurat activitatea în echipa condusă de C. C., avându-i colegi de muncă pe Puruhniuc C., B. Ș., L. P. și Varzari I., iar maistrul se chema G. și inginerul S..

Reclamantul și –a motivat interesul de faptul că ar putea benefica de pensie însă nu îndeplinește condițiile întrucât nu are dovada perioadei în care a lucrat la B. la turnătorie.

A mai subliniat că locul respectiv de muncă a fost în condiții grele lucrând la temperaturi mari, fum în gaze toxice. Or, nici în carnetul de muncă nu a fost consemnată perioada respectivă și nici adeverință nu i se poate elibera, lichidatorul judiciar justificând refuzul său în acest sens prin faptul că arhiva societății este distrusă, fiind inundată, iar actele nu mai sunt lizibile.

În drept, au fost indicate disp. art. 266 – 268 Codul Muncii, art. 16 din Decretul nr. 92/1976, art. 20 din Legea nr. 68/1990 și Ordinul nr. 50/1990.

În dovedirea acțiunii i s –a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale.

Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar S.C. „Delfinul IPURL” Constanț, a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu deține dovezi privind desfășurarea activității de către reclamant întrucât subsolul în care se afla arhiva a fost inundat, iar statele de plată și celelalte acte din perioada 1971 – 1974 nu sunt lizibile, neputând fi identificate.

S –a mai arătat că întreprinderea respectivă a avut în timp mai multe denumiri și că lichidatorul nu poate răspunde pentru necompletarea carnetului de muncă întrucât a fost numit în această calitate abia în anul 2010.

Nu s –a cerut încuviințarea vreunei probe în apărare.

Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele administrate, instanța constată următoarele:

Reclamantul pretinde că a lucrat în perioada februarie 1972– iunie 1974 la fosta Întreprindere de producție industrială și prestări servicii D. având punctul de lucru în .. Întreprinderea respectivă a avut mai multe denumiri, între care IUPS B. iar în prezent S.C. „T. I.” S.A.

Cu toate acestea, intervalul respectiv nu ar fi fost menționat în carnetul de muncă astfel încât nu – și poate dovedi vechimea în muncă.

De altfel, nici nu i s –a eliberat carnetul de muncă, nici acesta nemaifiind găsit la unitate.

În acest context, instanța a analizat în detaliu dispozițiile celor trei martori audiați cât și înscrisurile proprii ale acestora din urmă care au fost depuse pentru a dovedi vechimea, locul de muncă, salariile și condițiile de muncă.

Astfel, martorul B. Ghe. Ș. a declarat (fila 29): „ Am lucrat cu reclamantul în perioada 1970/1975 sau 1976 în turnătorie în fostul IUPS B.. Reclamantul îndeplinea funcția de turnător – formator, lucrând cu materiale de fontă. În incinta în care lucram și eu și reclamantul exista un cuptor în care era topit materialul care apoi se turna în forme. Mie personal mi s –a acordat grupa I de muncă și am avut aceleași condiții de muncă și aceeași funcție ca și reclamantul. Lucrând în aceeași echipă cu acesta, cot la cot.”

Martorul B. D. Ș. a arătat (fila 33 dosar) că: „ Eu am lucrat din anul 1975 la IUPS B. în calitate de primitor distribuitor la atelierul de scule. În acel moment reclamantul era deja plecat de la unitate. Noi însă eram vecini la țară, și ne cunoșteam. El mi –a spus că lucrează la turnătorie la IUPS. Acolo era turnător – formator. Alte elemente referitoare la raportul de muncă al reclamantului la IUPS nu cunosc. Toți salariații care lucrau la turnătorie au beneficiat de grupă de muncă, pentru că acolo era o hală foarte mare, cu praf, fum, iar vara o căldură deosebită, pentru că se topea fierul”.

Iar martorul D. C. a fost în măsură să relateze în detaliu (fila 53 dosar) faptul că . „Am fost împreună cu reclamantul elev la o școală de calificare la locul de muncă din Tg. M. - Întreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb din Tg. M. - în anul 1972 din martie până în noiembrie. După finalizarea cursurilor ne –am întors în B. amândoi, reclamantul a mai rămas însă încă o lună și ceva până la întoarcere. Precizez că înainte de a urma cursurile profesionale, noi fuseserăm angajați amândoi la IUPS B., iar această unitate ne –a trimis la specializare în meseria de turnător – formator. De fapt, după ce am terminat școala la Tg. M. în anul 1972, reclamantul a fost detașat la o unitate din București, vreo trei luni de zile cu aproximație, după care a revenit la IUPS B.. Știu că la București a lucrat tot ca turnător – formator . Noi am lucrat până în anul 1974 în aceeași formație de lucru la B.. De pe la jumătatea anului 1974 reclamantul a plecat din unitate. Noi am fabricat piese din nisip spălat iar acest nisip se amesteca cu diferite substanțe care erau inflamabile și anume: rășini, betonită, dextrină, ulei de floarea soarelui, de in, novolac care reprezenta reziduuri de la fabrica de lac, lumânări. În tot acest proces de amestecare rezultau noxe foarte periculoase, respectiv gaze, pulberi, fum. Noi am lucrat amândoi în hala de turnătorie. Cunosc faptul că tuturor salariaților care au deținut funcția de turnător formator li s –a recunoscut grupa, mie fiindu-mi consemnată în carnetul de muncă. La cursuri la Tg. M. lucram la turnătorie, cât și alternativ urmam cursurile în clasele unui liceu din Tg. M.. Nu știu dacă mi s –a recunoscut grupa de muncă I și pentru perioada în care am lucrat în Tg. M.. Nu știu din ce motiv reclamantului nu i s-a făcut mențiunea grupei I în carnetul său de muncă. Îmi amintesc că la începutul activității la IUPS aveam un salariu de 400 lei, pentru că eram veniți de la țară iar ceilalți muncitori care mai lucraseră (fiind transferați la IUPS) aveau salarii mai mari. Reclamantul a avut tot timpul același salariu ca mine și sporuri. Mai arăt că preventiv, pentru a atenua consecințele noxelor pe care le inhalam, primeam rații de lapte atât la școala din Tg. M. cât și la IUPS. Noi am lucrat în perioada 1973-1974 programul normal de lucru, în trei schimburi. Și la Tg. M. tot câte opt ore pe zi lucram”

Prin urmare, chiar dacă martorul B. D. Ș. nu a lucrat la unitatea respectivă în aceeași perioadă cu reclamantul, cu toate acestea și el confirmă că avea cunoștință despre angajarea reclamantului la acea unitate în meseria de turnător.

Iar ceilalți doi martori confirmă fără echivoc situația respectivă, fiind chiar colegi de formație cu reclamantul și având vechime similară în aceeași funcție de turnător la secția de turnătorie a IUPS B..

Mai mult, martorul D. C. a precizat că a urmat și cursurile de calificare la Târgu M. în aceeași perioadă cu reclamantul, fiind trimiși împreună, odată, la cursuri ca elevi ucenici pentru meseria de turnător.

Prin urmare, în aceste împrejurări, instanța va lua ca dată de început a activității reclamantului cea consemnată de IUPS B. pentru acest martor în carnetul lui de muncă la poziția 2, respectiv 03.03.1972.

De altfel, întrucât au fost angajați la aceeași dată - având deci aceeași vechime - și au lucrat și în aceleași condiții de muncă („cot la cot în aceeași formație” – după cum s –a exprimat și martorul B. Ghe. Ș.) și în aceeași funcție, instanța va reconstitui vechimea în muncă a reclamantului în condiții similare și în privința cuantumului salariilor și a încadrării în grupa I de muncă.

Determinant în acest sens, este faptul că cei doi colegi de muncă care au lucrat efectiv cu reclamantul în aceeași formație (B. Ghe. Ș. și D. C.) au în propriile lor carnete de muncă pentru intervalul 03.03.1972 – 30.06.1974 salarii identice precum și mențiunea încadrării activității lor în grupa I de muncă conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa I pct. 16 în procent de 100%.

Prin urmare, în temeiul art. 279 alin. 1 și 2 din Codul Muncii, instanța va admite acțiunea, admitere care va fi însă numai parțială întrucât deși reclamantul a indicat ca perioadă de început a angajării luna februarie 1972, cu toate acestea dovezile existente în dosar nu acoperă și această lună ci, privesc doar data de 03.03.1972 din carnetul martorului D. C. cu care s-a putut face coroborarea în baza declarațiilor acestuia din urmă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea având ca obiect reconstituire vechime în muncă, acțiune formulată de reclamantul A. V., CNP_ domiciliat în satul Cerchejeni, . în contradictoriu cu pârâta S.C.T. I. SA –prin lichidator S.C.DELFINUL IPURL C., cu sediul în . nr. 57, .. B, .> Constată că reclamantul în perioada 3.03._74 a desfășurat activitate la I.U.P.S.B B., în baza unui contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, cu un program de lucru de 8 ore pe zi, după cum urmează: -3.03.1972-6.11.1972, elev curs calificare turnătorie, salariu tarifar lunar 400 lei; -6.11.1972-5.02.1973 muncitor auxiliar turnătorie, salariu tarifar lunar 5,1/ 1040 lei; -5.02.1973-1.10.1973, turnător –formator, salariu tarifar lunar 5,5/1122 lei; -1.10.1973-1.02.1974, turnător ,salariu tarifar lunar 5,7/1163 lei; -1.02._74, turnător,salariu tarifar lunar 6,15/1255 lei.

Constată că perioada 2.05._74 constituie vechime în grupa I de muncă, în procent de 100% potrivit Ordinului 59/1969 punctul 16.

Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..

Pronunțată în ședința publică din 14.01.2015.

PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,

L. L. P. E., C. D. U. D.

Red. L.L./9.04.2015

Tehnoredactor F. A.

Ex. 4/9.04.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Reconstituire vechime. Sentința nr. 79/2015. Tribunalul BOTOŞANI