Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 6/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 6/2015
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.6
Ședința publică din 06.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta A. D. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. R. SRL B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamanta asistată de avocat S. A., avocat Ț. M. pentru pârâtă și martorii Z. G. L. și P. S. Rahila.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect principal - contestație decizie de concediere, iar ca obiecte secundare – drepturi bănești și obligația de a face, se află la al doilea termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Sub prestare de jurământ sunt ascultați martorii Z. G. L. și P. S. Rahila, susținerile acestora fiind consemnate în procese verbale separate atașate la dosarul cauzei.
Avocat S. A. depune la dosar, în copie, înscrisuri: state individuale de plată, adeverință, certificate de naștere, iar duplicatul acestora îl înmânează reprezentantului pârâtei.
Avocat Ț. M. depune la dosar, în copie, fișele de evaluare profesională privind pe reclamantă, autorizația integrată de mediu, note interne.
Avocat S. A. și avocat Ț. M., având pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat alte cereri.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul reclamantei.
Avocat S. A. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Din probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri și declarații martori rezultă că pârâta nu a stabilit o sancțiune disciplinară în raport cu abaterea disciplinară, nu a ținut cont de gradul de vinovăție în comparație cu ceilalți salariați care și-au însușit materiale și nu pungi de la deșeuri. Reclamanta s-a încolonat la poarta de control și a scos pungile din poșetă și le-a arătat celor care efectuau controlul. Notele interne nu prevedeau că pungile erau toxice, că nu ar trebui luate și că ar trebui valorificate. Din notele interne nu rezultă modalitatea în care se colectează deșeurile. Reclamanta a luat pentru prima dată asemenea pungi și nu există nici o consecință negativă cu privire la fapta reclamantei și nici nu există vreun prejudiciu. Din evaluările profesionale rezultă că reclamanta a primit punctaje maxime. În subsidiar, având în vedere toate împrejurările în care s-a săvârșit fata, solicită să se facă o reindividualizare a abaterii și să se aplice dispozițiile art.248 literele a - d din Codul muncii. Solicită să se mai aibă în vedere și faptul că reclamanta are în întreținere doi copii minori. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 1200 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței pe care o depune la dosar.
Avocat Ț. M. solicită să se rețină că decizia de concediere este legal emisă și este justificată prin prisma abaterii disciplinare, și ca atare cere respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Apărările reclamantei sunt nefondate, nu se poate susține că reclamanta nu cunoștea ceea ce face atâta timp cât pungile erau ascunse fiind descoperite în urma controlului. Pungile erau trecute într-un registru special pentru că erau tratate chimic și erau toxice pentru salariați, fiind colectate într-un mod special. Societatea nu a fost sancționată până în prezent. Faptul că evaluările profesionale ale reclamantei arată că aceasta are un trecut profesional corect nu are relevanță în cauză.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată la data de 21 iulie 2014 sub nr._, pe rolul Tribunalului B., reclamanta A. D. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. R. SRL B., a solicitat ca în urma hotărârii ce se va pronunța, să se dispună:
- anularea deciziei de concediere nr. 48/11.07.2014 emisă de pârâtă ca fiind netemeinică și nelegală;
- reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii, respectiv „controlor țesături,,;
- obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, în fapt, a fost salariată la societatea pârâtă din anul 2006 și până la data de 11.07.2014 când a fost concediată, având postul de controlor țesături la Laboratorul crud.
A menționat că din 2006 și până în prezent nu a fost niciodată sancționată în nici un fel, nu a săvârșit nici o abatere, nu și-a încălcat niciodată sarcinile de serviciu.
Cu privire la fapta care s-a reținut în sarcina sa ca fiind o abatere gravă se impun o . precizări și clarificări în ceea ce privește natura sa și felul în care a fost interpretată și individualizată de către societatea-pârâtă.
Astfel, la data de 29.06.2014 la ora 6 dimineață, la ieșirea din schimb, împreună cu mai mulți salariați a fost controlată la ieșire de agenții de pază, la fel ca altădată, aceste controale fiind periodice.
Cu această ocazie s-a iscat un adevărat scandal pentru că înaintea sa au fost găsiți 7 salariați care au luat din fabrică pânză sau folie de plastic pentru ambalat pânza. În acest context, ea avea câteva pungi uzate, provenite de la ambalarea bobinelor, luate de la coșul de deșeuri menajere. Practic le-a luat de la gunoi gândindu-se că oricum vor fi aruncate. Nu le-a luat în scop de a le comercializa, drept dovadă și faptul că erau doar câteva bucăți mici de aprox. 30/30 cm. Le-a luat pentru că oricum ar fi fost aruncate și intenționa să-și pună papucii și mâncarea la serviciu. De altfel a și fost singura dată când a procedat așa, văzând că și alți colegi făceau la fel. Altădată aceștia arătau aceste pungi la ieșirea din fabrică la agentul de pază-control, ei îl considerau deșeu și nu era nici o problemă. Ea nici nu le-a ascuns ci le-a arătat la ieșire și le-a spus că le-a luat de la gunoi. Cu toate acestea scandalul fusese iscat dinainte și orice explicație a sa nu a mai fost luată în considerare, fiind catalogată la fel ca cei care sustraseră materie primă din unitate.
Ea nu a avut nici o intenție de a sustrage ceva din fabrică. Este o persoană onestă, muncitoare, de încredere fapt ce rezultă și din activitatea sa îndelungată la această societate.
Apreciază că atitudinea pârâtei a fost exagerată cu privire la situația sa și această atitudine a fost generată de contextul în care s-a desfășurat acest control din 29.06.2014: într-adevăr au fost 7 persoane care au fost prinse că și-au însușit materie primă din unitate, respectiv metraje de pânză sau folie împăturită de ambalare pentru pânză.
A mai precizat că în mod greșit în decizia de concediere s-a reținut că s-ar fi găsit asupra sa bucăți de nailon, adică folie, când în realitate au fost câteva pungi mici uzate. Se impunea această distincție pentru că folia reprezintă un produs nou neuzat care urma să fie folosit la ambalarea pânzei ce se producea în fabrică, în vreme ce pungile respective erau cele care se scoteau de pe bobina de ață și aruncate la gunoi, la deșeu plastic. Așadar aceste pungi nu constituiau nici materie primă și nici produs finit.
Tot greșit a reținut pârâta că ar fi luat acele pungi de la locul unde se colectează scama. Nici nu aveam cum să fac acest lucru pentru că aceste scame se colectează prin intermediul unor guri de aspirare unde nici nu are acces.
În concluzie, fapta reținută în sarcina sa a fost greșit individualizată, să pară a fi o faptă gravă ca cele ale celorlalți angajați așa încât să se justifice concedierea sa.
Nu a considerat că săvârșește vreo abatere, apreciind că doar eventualele sustrageri de pânză, ață, folie ambalare, scotch, etc., adică materie primă ce se producea în fabrică ar putea fi considerate abateri grave. Or, aceste pungi erau practic ambalajele în care intrau în fabrică bobinele de ață achiziționate, și care se aruncau la gunoi după despachetare. Practic nu s-a creat nici un fel de prejudiciu.
Cu privire la afișele de deșeuri despre care se vorbește în decizie, într-adevăr acestea există dar afișele se referă doar la locul unde se colectează deșeurile, în sensul indicării locului efectiv unde să le arunce, dar nu a existat vreo atenționare de nici un fel că este interzis să luăm ceva de acolo, având în vedere că era gunoi ( abia acum după acest incident i-au spus colegii că ar fi pus pârâta niște afișe de interzicere a luării vreunui ambalaj din sacul de deșeuri).
Ea nu a încălcat nici o atribuție de serviciu, nici o prevedere din Regulamentul de ordine interioară sau Contractul colectiv de muncă. Nu poate fi reținută încălcarea art. 102 alin. 2 din CCM pentru că acesta face referire stricta la materii prime sau produse finite, nici art. 6.2 alin. 12 din același motiv și nici lit. M pct. 2 lit. b din CIM pentru că ea nu a încălcat disciplina muncii. Acele pungi le-a luat de la gunoi, negândindu-se că săvârșește o faptă ce constituie abatere, fără nici o intenție directă în acest sens. D. dovadă este și activitatea sa ireproșabilă atâția ani la societatea-pârâtă. Ea știa de acest control de la poartă, dar nu s-a ferit știind de la ceilalți salariați că nu e o problemă și nu avea de ce să se simtă vinovată. Ea niciodată nu și-a pus în pericol serviciul pentru astfel de fapte, a fost pur și simplu o întâmplare singulară și nefericită.
Având în vedere toată acesta situație de fapt pe larg expusă mai sus apreciază că pârâta nu a stabilit sancțiunea disciplinară în raport de gravitatea abaterii disciplinare, și nu a luat în calcul toate criteriile de individualizare prev. de art. 250 Codul muncii:
- nu a luat în considerare împrejurările în care s-a săvârșit fapta - practic s-a dorit să fie sancționați cât mai mulți salariați pentru a se da un exemplu în rândurile celorlalți angajați,;
- nu s-a ținut cont de gradul de vinovăție în ceea o privește așa cum rezultă din compararea cu situația celorlalți salariați;
- nu a existat nici o consecință negativă cu privire la fapta sa, neexistând nici un prejudiciu;
- nu s-a luat în considerare comportarea sa generală la serviciu, care a fost întotdeauna impecabilă;
- ea nu a mai fost niciodată sancționată disciplinar.
În acest context, fapta sa nu poate fi în nici un caz considerată o abatere gravă așa încât să justifice sancțiunea maximă prevăzută art. 248 lit. e Codul muncii. Sancțiunile disciplinare se aplică gradual conform art. 248 Codul muncii, în funcție de criteriile de individualizare a faptei, mai întâi avertisment, apoi retrogradarea din funcție, reducerea salariului și numai în cazuri extreme concedierea salariatului.
Aceleași criterii de individualizare a faptei trebuiau avute în vedere de pârâtă și prin prisma prevederilor Regulamentului de ordine interioară și a celor din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
O altă chestiune care trebuie analizată este și aceea că pârâta, așa cum rezultă din motivarea deciziei de concediere, face referire la un fenomen de sustragere a materiilor prime sau produse finite din unitate de mai mulți salariați, context în care au avut loc mai multe concedieri disciplinare ca un exemplu pentru ceilalți salariați. De remarcat este că în acest context nu s-a mai făcut nici o distincție între fapta sa și cele ale altor salariați, care sunt mult mai grave. Toți au fost concediați la fel, cu excepția celor asupra cărora s-a pus presiune și și-au dat demisia.
Din acest punct de vedere, în practica judiciară s-a reținut că răspunderea disciplinară este o răspundere personală, iar principiul proporționalității, înscris în conținutul art. 250 (fostul art. 266) Codul muncii are în vedere, în subtext, această caracteristică a răspunderii disciplinare. În cadrul unei contestații față de aplicarea unei sancțiuni, se analizează exclusiv situația celui sancționat, nu și împrejurări ce privesc terțe persoane sau ecoul social al sancțiunii asupra altor salariați. Trebuie analizat întregul context al împrejurărilor în care s-a produs fapta pentru a avea posibilitatea de a stabili cât mai exact gradul de vinovăție al fiecărui participant. ( CA. București, s. a VII-a civ., confl. mun și asig. soc, dec. nr. 1436/R/8.03.2011).
În principal apreciază că fapta reținută în sarcina sa nu constituire abatere gravă în sensul celei la care face referire CCM și Regulamentul intern.
În subsidiar, ținând seama de împrejurările săvârșirii faptei, consecințele reduse asupra patrimoniului societății, vătămarea redusă, în concret, asupra raporturilor de muncă, comportarea sa generală în serviciu, lipsa unor sancțiuni disciplinarea anterioare, apreciază că măsura concedierii disciplinare este mult prea aspră și solicit instanței de judecată reindividualizarea sa.
În dovedire, a arătat că înțelege să se folosească de toate probele legale: martori: Z. L., înscrisuri. A depus, în copie: decizii, planșe foto, practică judiciară, act de identitate
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 252 alin. 5, art. 266, art. 268, art. 250, art. 247, art. 248, art. 78. art. 80 Codul muncii.
Pârâta S.C. C. R. SRL B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivare a arătat următoarele:
1. În primul rând reclamanta încearcă în mod nejustificat să minimalizeze natura și consecințele faptelor sale acreditând ideea unei lipse de prejudiciu . In realitate noțiunea de prejudiciu in accepțiunea răspunderii disciplinare nu se limitează doar la latura strict patrimoniala ci cuprinde toate elementele ce duc la destabilizarea activității unității, la discreditarea atitudinii corecte fata de regulamentul de ordine interioara si la știrbirea autorității persoanelor aflate in funcții de conducere in unitate si care ar putea răspunde la rândul lor disciplinar pentru lipsa capacității de instaurare a unui climat de normalitate si legalitate in colectivul pe care îl coordonează.
Este adevărat că dacă ne raportam strict la valoarea pungilor sustrase de contestatoare in ziua de 29.06.2014 nu ar rezulta un prejudiciu patrimonial însemnat.
Contestatoarea nu prezintă insa in mod corect realitatea deoarece pune semn de egalitate intre containerul unde se colectau rămășițele din procesul de producție, care poarta inscripția "deșeu", si noțiunea de gunoi ce urmează a fi aruncat. In realitate "deșeurile" din producție nu reprezintă gunoi ci sunt materiale care urmează a fi reciclate sau folosite in alte faze ale procesului de producție, afirmație valabila si in cazul pungilor sustrase de către contestatoare.
Tocmai din acest motiv, in contra celor afirmate cu rea credința de contestatoare, angajații au fost avertizați in mod repetat atât asupra faptului ca le este interzis cu desăvârșire sa scoată in mod ilicit orice material din unitate, oricât de lipsit de importanta li s-ar părea lor, cat si asupra faptului ca orice abatere de la aceasta regula urmează a fi aspru sancționată disciplinar.
Această abatere nu este un caz singular, societatea înregistrând pe ansamblu un prejudiciu extrem de mare in urma furturilor repetate din unitate, instalându-se un obicei in acest sens printre unii dintre angajații societății.
Extinderea fenomenului de sustragere de bunuri din unitate a fost posibila si datorita faptului ca au avut pentru început o atitudine toleranta care a fost extrem de dăunătoare si care a încurajat si alți angajați, cinstiți la început, să sustragă la început o pungă, apoi mai multe pungi, apoi material textile, piese de schimb, etc ....
Tocmai acesta este si motivul pentru care in ultima perioada au început sa organizeze controale periodice la ieșirea din schimb, aspect ce este arătat si de contestatoare in cererea sa.
Daca a considerat ca nu este nici o problema si ca nu săvârșește o abatere disciplinara se pune in mod legitim întrebarea de ce nu a arătat in mod voluntar materialele înainte de a fi controlata de serviciul de paza.
În concluzie este nefondata afirmația conform căreia fapta contestatoarei nu ar fi produs nici un prejudiciu, in realitate ea având drept consecința afectarea grava a climatului de normalitate in unitate, știrbirea autorității organelor de conducere ale societății si încurajarea celorlalți angajați la a adopta o atitudine similara, încurajați fiind de faptul că nu vor fi sancționați sau ce vor ajunge in fata instanței de judecata care le va da câștig de cauza si salarii pentru o perioada in care nu au muncit pentru angajator.
2. În ceea ce privește natura individuala a răspunderii disciplinare, aspect pe care contestatoarea a insistat in motivarea cererii, sigur ca fiecare angajat urmează a răspunde in mod individual pentru faptele sale, in funcție de gravitatea lor si profilul sau disciplinar.
Cu toate acestea nu se face abstracție de circumstanțele in care o fapta a fost săvârșita, atât circumstanțele personale cat mai ales cele reale urmând a fi avute in vedere pentru evaluarea gravitații faptei si pentru identificarea sancțiunii ce va fi aplicata.
În acest context nu putea face abstracție de acest adevărat fenomen al furturilor din unitate pe care încearcă să îl stopeze si la care contribuie si contestatoarea. Pe 29.06 ea avea asupra sa doar pungile indicate in declarația data pe 02.07.2014 (20 de pungi nu una doua sau trei ...) insa lipsa de reacție ar face ca fie contestatoarea fie alți angajați sa treacă la furturi mult mai consistente, așa cum au făcut celelalte cinci persoane asupra cărora s-au găsit bucăți însemnate de material textile.
D. dovada ca angajații in general au fost avertizați asupra gravitații acestor fapte si asupra masurilor ce vor fi luate împotriva lor si nu exista in nici un mod o confuzie asupra faptului ca aceste pungi sunt revalorificate, cere să se observe ca ceilalți doi angajați asupra cărora s-au găsit bunuri similare au recunoscut din start gravitatea abaterii si si-au dat demisia pentru a nu mai trece prin procedura de cercetare disciplinara si de concediere.
Faptul ca gravitatea abaterii era cunoscuta de contestatoare rezulta si din aceea ca ea a săvârșit fapta in cursul nopții de sâmbăta spre duminica, atunci când administratorii nu sunt in incinta unității, si nu ziua sau in timpul zilelor lucrătoare când riscul de a fi prinsa era mult mai mare.
3. Contestatoarea mai aduce in sprijinul sau lipsa abaterilor disciplinare insa din conținutul Raportului de finalizare a cercetării disciplinare prealabila întocmit de comisia de cercetare (punctul 4) rezultă că aceasta a manifestat mereu o atitudine recalcitranta fata atribuțiunile de serviciu trasate de superiorii ierarhici.
In concluzie solicită respingerea contestației ca nefondata deoarece fapta exista, a fost săvârșita cu intenție de către salariata aceasta încercând sa se sustragă de la răspundere având in vedere circumstanțele in care a fost prinsa, si se înscrie . extrem de îngrijorător pentru societate.
În dovedirea susținerilor au solicitat proba cu înscrisuri, respectiv documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de concediere pe care au anexat-o întâmpinării, și proba testimonială.
La solicitarea reclamantei a fost audiat martorul Z. G. L.. Acesta a declarat în ședința publică din 6 ianuarie 2015 că:
„Nu sunt rudă cu reclamanta dar sunt lider de sindicat iar sindicatul este nisip în ochi pentru patroni mai ales pentru cei străini. Cu toate acestea nu sunt în relații de dușmănie cu . B.. Știu că pe 29 iunie 2014 dimineață s-a efectuat un control amănunțit al salariaților. Eu am lucrat în schimbul 3 și am observat că aproximat ¾ din personalul de pază era la acel control. La reclamantă s-au găsit niște pungi vechi luate de la gunoi. Nu exista atunci nici o normă care să interzică acest lucru. A. D. lucra împreună cu mine în aceeași echipă în aceeași secție. Acele pungi pe care le-a luat reclamanta se aflau în geanta acesteia de umăr, cred că geanta era închisă. Nu cred că paznicul ar fi putut observa acele pungi în momentul în care reclamanta ieșea pe poartă pentru că erau puține. Știu că la acel control a mai fost găsit un salariat care avea asupra lui același tip de pungi și un alt salariat care avea folie. Eu personal am luat saci de rafie dar am făcut document. Nu a existat nici o situație în care să fi văzut eu vreun salariat anterior datei de 29 iunie 2014 să fi ieșit cu pungi sau folie pe care să le țină la vedere la poartă. Se făceau documente de către cei care luau asemenea obiecte. Eu am făcut documente pentru că așa trebuie. Am adus la cunoștința celorlalți salariați despre prevederile contractului colectiv de muncă și ale regulamentului intern. Nu știu ca să fi existat norme care să prevadă întocmirea de documente pentru lucrurile pe care le lua un salariat din societate și intenționa să iasă cu ele pe poartă. Eu personal nu am văzut afișe care să interzică preluarea unor bunuri de la deșeuri. Știu că au fost 8 salariați găsiți cu materie primă sau finită asupra lor. Doi cu materie finită iar 6 cu scotch, plastic. Toți cei 8 au fost concediați. Știu că reclamanta nu a avut o atitudine recalcitrantă la momentul efectuării controlului, era vorba doar de niște pungi. Știu că femeile care lucrau în cadrul secției au mai luat pungi de la deșeu de la bobine. Știu că reclamanta este o fire calmă, docilă și-a văzut de treaba ei tot timpul. La cercetarea efectuată i s-a solicitat să își dea demisia dar reclamanta a refuzat acest lucru, nu cred că este o atitudine recalcitrantă. Referitor la faptul că unele femei mai luau anumite pungi știu că paznicul le controla doar când aveau geanta mai plină. Nu a existat nici o situație în care paznicul să fi găsit aceste pungi de deșeu asupra unei persoane pe care să i le fi restituit și să îi dea voie să iasă pe poartă. Știu că pungile erau de la bobine din țesătorie, nu știu dacă erau tratate chimic. Știu că pungile pentru bobine se colectau într-un recipient pentru plastic. Mai exista un alt recipient pentru hârtie. Știu că 7 dintre persoanele dintre persoanele care au fost găsite cu materiale și-au dat demisia la presiunile conducerii societății. Nu sunt dispoziții în regulament sau în contract care să stabilească cum se colectează deșeul. Dacă cineva solicita 10 pungi pentru sandvișuri din cele luate de reclamantă i se dădeau.”
La același termen a fost audiată martora P. S. Rahila propusă de pârâtă . Aceasta a declarat în ședință publică:
„Noi ca societate deținem o autorizație de mediu integrată care presupune o colectare specială a deșeurilor. Firele din bobinele pe care le folosim sunt tratate chimic și ca urmare și pungile în care vin acele bobine trebuie colectate ca deșeu de plastic. Eu nu am participat la controlul din 29 iunie însă am făcut parte din comisia de cercetare. Am observat fotografii făcute de personalul de pază cu privire la pungile găsite asupra reclamantei. Noi trebuie să raportăm la Agenția de mediu cantitatea de deșeu pe care o strângem și aceasta trebuie să fie echivalentă cantității de materiale ce intră în societate și care ar putea să devină deșeu. Dacă nu realizăm o colectare corespunzătoare atât Fondul de mediu de la București cât și Garda de mediu de la B. pot lua măsuri împotriva noastră. Penalizările de fondul de mediu sunt în funcție de nerealizările respective și își găsesc corespondentul în bani. Salariații au fost avertizați prin intermediul șefilor de echipă să depună deșeurile la locurile special amenajate. În fiecare secție există aviziere unde au fost afișate notele interne privind necesitatea colectării deșeurilor iar regulamentul de ordine interioară prevede că salariații nu trebuie să ia bunuri ale societății. Pungile pe care le are societatea sunt de la copsurile care vin cu fire, acestea erau tratate chimic. Altfel de pungi nu există în cadrul societății. Anterior controlului din 29 iunie 2014 a dispărut din cadrul societății o mostră de material pe care trebuia să îl livrăm unui client. Din acest motiv ulterior s-a dispus efectuarea unui control. Nu a existat nici o situație în care vreun salariat să fi solicitat pungi iar acest lucru să fi fost aprobat. Pungile erau considerate deșeu toxic. Li se permitea luarea unor folii.”
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că prin Decizia nr 48 din 11 iulie 2014 reclamanta a fost sancționată disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă ,potrivit art. 61 litera a din Codul Muncii, începând cu data de 14 iulie 2014. S-a reținut în sarcina acesteia că la data de 29.06. 2014 ora 06,20 în urma controlului corporal și al bagajelor la ieșirea angajaților din unitate a fost surprinsă având asupra sa bucăți de nailon aceasta motivând ca sunt deșeuri . A considerat angajatorul că fapta constituie abatere disciplinara in raport cu prevederile art 102 alineatul 2 din CCM la nivel de unitate art 6.2 aliniatul 12 din Regulamentul De Ordine Interioară, litera m punctul 2 litera b din Contractul Individual De Muncă . A mai consemnat că a fost efectuată cercetarea prealabilă disciplinară iar reclamanta a recunoscut săvârșirea faptei dar a precizat că ea a considerat că acele bunuri (folie de plastic) sunt deșeuri si că nu ar fi fost necesară solicitarea permisiunii de la nici un responsabil direct .
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamanta pentru motivele menționate mai sus .
Tribunalul stabilește că într-adevăr la data de 29 iunie 2014 reclamanta a fost surprinsă la ieșirea din unitate cu număr de aproximativ 20 pungi plastic luate de aceasta de la containerul de deșeuri . A arătat reclamanta în primul rând că din punctul ei de vedere nu ar trebui sa fie nicio problemă faptul că a luat acele pungi intrucât a observat și alți salariați care au procedat la fel. Nu au fost administrate probe din care să rezulte că anterior datei de 29 iunie 2014 persoanele responsabile din cadrul unității ar fi permis preluarea aceluiași tip de bunuri de către alți salariați. Martorul propus de reclamantă a declarat ca nici o altă persoană nu a ieșit pe poarta unității preluând pungi uzate sau că acest lucru a fost încuviințat de personalul de pază.
A mai menționat reclamanta că s-a consemnat în decizia de concediere că ar fi preluat folie de plastic tocmai pentru a se demonstra faptul că abaterea disciplinară privește materii prime si nu deșeuri . Totuși în Decizia nr 48 se arată punctul de vedere al reclamantei cum că a luat pungi de nailon de la containerul de deșeuri . În nici un caz în actul contestat nu s-a consemnat că aceasta a sustrase materie primă iar consemnarea expresiei folie de plastic nu este greșită întrucât materialul din pungi este din plastic . A mai susținut în contestație că prin fapta sau nu a provocat nici un fel de prejudiciu . Tribunalul nu a fost însă învestit se cerceteze dacă s-a produs un prejudiciu angajatorului. Prin întâmpinare formulată angajatorul a menționat că tolerarea unor fapte de același gen ar conduce la extinderea fenomenului de sustragere de bunuri din unitate, la discreditarea atitudinii corecte în raport cu regulamentul de ordine interioară la stirbirea autorități persoanelor aflate în funcție de conducere. Acestea sunt într-adevăr consecințe ale unor eventuale fapte de acest gen dar din punctul de vedere al prejudiciului acesta nu poate fi decât cuantificabil în valoare materială .
Mai observă tribunalul că la dosarul cauzei a fost depus înscrisul întocmit la data de 26 ianuarie 2006 în care reclamanta arată că a luat la cunoștință de prevederile Regulamentului De Ordine Interioară și se obligă să-l respecte întocmai . Potrivit articolului 6 punctul 2 din regulament sunt considerate abateri disciplinare grave de natură a duce la desfacerea disciplinară a contractului individual de munca tentativa de sustragere din incinta societății, furtul de materii primele produse finite sau orice alte bunuri aparținând societății din incinta unității sau din spatiile de deservire la acestea . Chiar dacă acele pungi de plastic se găseau la containerul de deșeuri acestea nu si-au pierdut calitatea de bun al societății și ca urmare articolul 6.2 interzicere preluarea acestora de către salariat în scopul însușirii . Din acest punct de vedere fapta din 29.06.2014 trebuie încadrată in prevederile art 6 punctul 2 din Regulamentul de Ordine Interioară. Totuși la aplicarea sancțiunii disciplinare legiuitorul a stabilit prin intermediul prevederilor art 250 din legea 53 pe 2003 că aceasta trebuie individualizată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat. Trebuie avute în vedere consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Angajatorul a menționat că pentru unitate a fost emisă o autorizație integrată de mediu și că ar fi existat riscul aplicării unei sancțiuni pecuniare dacă nu se realiza colectarea deșeurilor în cantitățile stabilite în autorizația de mediu. Nu a fost depusă la dosar dovada din care să rezulte ar fi fost vreodată aplicat o astfel de sancțiune pecuniară unității pentru nerespectarea autorizație de mediu.
Observă tribunalul că reclamanta nu a mai fost sancționată disciplinar anterior si avea un comportament bun și foarte bun în general în serviciu, dovadă în acest sens fiind fișele de evaluare a activității salariatului pentru anii 2012, 2013 din care rezultă că aceasta a fost evaluată cu note de peste 8,85 din 10 puncte . În ceea ce privește consecințele abaterii disciplinare instanța apreciază că prejudiciul cauzat de către reclamantă a fost mic . Desigur angajatorul avea posibilitatea de a aplica sancțiunea disciplinară dar trebuia să aibă în vedere doar consecințele abaterii disciplinare ale reclamantei nu și contextul general din cadrul unității .
În raport cu prevederile art . 250 din Codul Muncii instanta stabileste ca măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă în baza articolul 61 litera a din codul muncii este disproporționată în raport cu comportarea generală în serviciu a salariatei și cu consecințele abaterii disciplinare . În raport cu prevederile art 248 litera c din Codul Muncii trebuia aplicată sancțiunea disciplinară cu reducerea salariului de bază o perioadă de o lună cu 10 la sută și nu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă .
În consecință va fi admisă acțiunea formulată de reclamanta A. D. va fi modificată Decizia nr. 48/11.07.2014 cu privire la reclamantă, în sensul că se dispune înlocuirii măsurii disciplinare aplicată cu cea prevăzută de art.248 alin.(1) litera c) din Legea nr. 53/2003,respectiv reducerea salariului pe timp de o lună cu 10%.
Va fi obligată pârâta să reintegreze reclamanta pe postul deținut anterior, de controlor țesături și să-i plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate,majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 14.07.2014 până la data reintegrării efective pe post din care se va deduce sancțiunea dispusă de instanță.
În temeiul art. 453 din NCPC va fi obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată- onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de reclamanta A. D., CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ..49, ., ., împotriva Deciziei nr. 48/11.07.2014 emisă de pârâta S.C. C. R. SRL B., C. RO_, cu sediul în municipiul B., ..4, județul B..
Modifică Decizia nr. 48/11.07.2014 cu privire la reclamantă, în sensul că dispune înlocuirea măsurii disciplinare prevăzute de art.248 alin.(19 litera e) din Legea nr. 53/2003 cu măsura prevăzută de art.248 alin.(1) litera c) din Legea nr. 53/2003,respectiv reducerea salariului pe timp de o lună cu 10%.
Obligă pârâta să reintegreze reclamanta pe postul deținut anterior, de controlor țesături și să-i plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate,majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 14.07.2014 până la data reintegrării efective pe post din care se va deduce sancțiunea dispusă de instanță.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei suma de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Prezenta poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 6.01.2015.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./09.02.2015
Tehnored. C.L./09.02.2015
4 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 157/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
