Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 09-04-2015, Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 87/40/2015
Dosar nr._ Contestație decizie concediere
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SEITINȚA CIVILĂ Nr. 435
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta R. N. G. și pe pârâta S.C. "C. ..- PRIN ADM. C. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.Ț. V. pentru reclamantă și av.P. M. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată.
În temeiul art. 131 NCPC, se verifică competența generală, teritorială și materială a instanței, și față de obiectul pricinii, instanța constată că este competentă în soluționarea acesteia, în conformitate cu disp. art.153 din Legea 263/2010.
În conformitate cu prevederile art.238 NCPC instanța estimează că durata pentru cercetarea procesului este de 200 de zile.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța pune în discuție excepția tardivității contestării deciziei și excepția nulității absolute a deciziei de concediere.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepțiilor. Susține că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă și nici nu s-a comunicat reclamantei decizia din 21.01.2013 aceasta aflând întâmplător de decizie din dosarul nr._ . Că, a fost convocată prin luna septembrie 2013. Solicită nulitatea deciziei deoarece a fost emisă fără să se facă o cercetare prealabilă și cuprinde trei rânduri. Invocă disp. art.252 pct.2 Codul muncii și arată că decizia se comunică în termen de 5 zile de la data emiterii acesteia. Solicită plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea excepțiilor pentru motivele arătate în întâmpinare. Arată că dosarul de răspundere patrimonială a fost soluționat. Cu privire la excepția nulității deciziei lasă la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 19.01.2015 reclamanta R. N. G. a chemat în judecată pârâta . solicitând: anularea Deciziei din 21.01.2013 prin care s-a desfăcut ilegal Contractul individual de munca nr. 72/2011 în conformitate cu art. 61 lit "a" -Codul Muncii ca nelegală; obligarea pârâtei la plata salariilor cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data încadrării efective; obligarea la actualizarea sumelor în funcție de rata inflației si acordarea de dobândă legală. A mai solicitat plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că a lucrat în calitate de muncitor gestionar la un magazin al societății pârâte până la data de 21.01.2013 când în urma unui inventar, constatându-se o așa-zisă lipsă în gestiune, nu a mai fost primită la serviciu. La timpul respectiv, nu i s-a comunicat nimic, despre situația contractului individual de muncă. Ulterior, din înscrisurile depuse de pârâtă în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului B., a luat la cunoștință despre această decizie. A mai arătat că la momentul respectiv nu s-a făcut cercetarea administrativă; nu s-a redactat decizia; nu i-a fost comunicată conform Codului muncii. De asemenea, decizia are mari lacune, nefiind respectate dispozițiile imperative ale art. 268 pct. 2 Codul Muncii - ce atrage nulitatea absolută.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri și a solicitat ca pârâta să depună copii după documentația legală ce a stat la baza desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.
Pârâta legal citată, a depus întâmpinare ( f. 10-11 ds.) prin care a solicitat respingerea contestație formulate, ca nefondată.
În temeiul prevederilor art.205 lit b) Cod proc. civ. a invocat excepția tardivității formulării contestației la Decizia de desfacere a contractului individual de muncă, având în vedere faptul că aceasta i-a fost comunicată în termen legal după emitere, prin poștă, iar reclamanta nu s-a mai prezentat la locul de muncă, ceea ce echivalează cu o acceptare tacită a măsurii unilaterale a angajatorului de încetare a contractului individual de muncă, iar în arhiva unității nu se găsește niciun document din care să rezulte acest lucru.
La data de 30.08.2013 reclamanta a fost notificată pentru data de 11.09.2013 de către societate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pentru ca împreună cu conducerea societății să găsească o soluție amiabilă pentru acoperirea prejudiciului produs angajatorului, constând în lipsa în gestiune în valoare de 8.407 lei.
La data sus arătată s-a prezentat mama reclamantei, încheindu-se un Proces-verbal în acest sens, din care rezultă intenția reclamantei de a se reprograma concilierea.
La data de 17.09.2013 s-a prezentat reclamanta pentru reluarea discuțiilor pe tema prejudiciului produs și modalitatea de recuperare, însă aceasta a arătat că dorește să discute cu administratorul societății, fapt consemnat în Procesul-verbal încheiat.
Ulterior, a fost convocată pentru parcurgerea procedurii prealabile obligatorii la acea data, de informare cu privire la avantajele medierii, însă nu a dat curs invitației primite.
Față de această situație de fapt, apreciază că termenul de 30 de zile pentru formularea contestației la decizia de desfacere a contractului individual de muncă, formulată în temeiul prevederilor art. 268 Codul muncii, în condițiile în care reclamanta a arătat că nu a știut de emiterea unui asemenea act până la data la care a primit Adresa Tribunalului B. - ca și înscris depus la cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._, acțiune în răspundere patrimonială, cu termen de judecată 17.02.2015- începe să curgă de la data comunicării adresei, de la care se naște dreptul material la contestație.
Mai mult decât atât, prin întâmpinarea formulată personal de reclamantă la data de 17.10.2014 și înregistrată la Tribunal la data de 24.10.2014, aceasta a arătat că nu a primit niciodată Decizia de încetare a contractului individual de muncă.
Deci, față de data promovării prezentei acțiuni raportată la data la care a luat cunoștință, termenul scurs este mai mare de 30 de zile, drept pentru care a solicitat admiterea excepției tardivității formulării contestației, cu toate capetele de cerere formulate.
Pe fondul cauzei, a arătat că, datorită lipsei în gestiune constatată ca urmare a inventarului din data de 07.01.2013 desfășurat la locul de muncă al reclamantei și pentru diminuarea lipsurilor ce ar fi putut fi create din vina acesteia, societatea -prin reprezentant legal statutar- a decis desfacerea contractului individual de muncă nr. 72 din data de 14.11.2011 al reclamantei. Aceasta a recunoscut motivele desfacerii contractului individual de muncă precum și lipsa în gestiune produsă angajatorului. De aceea, nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
Pârâta a mai solicitat decăderea reclamantei din dreptul de a propune probe* având în vedere faptul că dispozițiile art. 194 lit. e) din Cod proc. civ. sunt imperative, litigiile de muncă sunt supuse regulilor inserate în acesta, iar reclamanta nu a arătat în concret care sunt dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
În dovedire, a înțeles să se folosească de administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 23.02.2015 reclamanta a precizat că întâmpinarea depusă nu conține nici un element juridic - proba care să corespundă dispozițiilor imperative ale Codului Muncii privind concedierea. Astfel, i s-a desfăcut contractul individual de munca în conformitate cu art.61 alin "a" Codul Muncii. A mai invocat disp. art. 62 pct.2, 251 pct.1, 2, art.252 pct.1,2 lit.b și c, pct.3 din același act normativ.
A mai menționat că nu s-au respectat nici una din condițiile impuse de lege pentru desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Decizia a fost emisă pe 21.01.2013 și anterior nu a fost invitată pentru cercetare prealabilă. Ulterior emiterii nu i-a fost comunicată în termen de 5 zile prin scrisoare recomandata.
După 8 luni de la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă a fost invitată prin Adresa nr. 20 din 30.08.2013 dar pentru a discuta si media despre recuperarea unei eventuale pagube ce ar fi produs-o la locul de muncă.
A solicitat respingerea excepției tardivității ca nefondată, deoarece, nu s-a făcut cercetare prealabilă iar decizia de desfacere nu i-a fost comunicată în termen de 5 zile de la data emiterii, care este 21.01.2013 prin scrisoare recomandată. De asemenea, că decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nu respectă nici pe departe precizările imperative ale legii fiind nulă de drept.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul paratei.
În conformitate cu disp. art.248 Cod proc.civ. instanța va soluționa cu prioritate excepțiile invocate în cauză.
Excepția tardivității contestării deciziei urmează să fie respinsă motivat de faptul că pârâta nu a făcut dovada momentului comunicării deciziei de concediere prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă începând cu 21.01.2013.
Deși prin întâmpinare societatea a susținut că ar fi fost comunicată această deciziei prin poștă din nici unul din înscrisurile anexate nu rezultă acest fapt. Situația neprezentării salariatei la locul de muncă nu poate echivala cu o acceptare tacită a măsurii unilaterale a angajatorului și nici nu suplinește lipsa dovezii de comunicare.
Va reține așadar instanța de judecată că, angajatorul nu a comunicat decizia de desfacere a contractului individual de muncă astfel încât nu se poate admite că împotriva angajatei ar fi început să curgă termenul de 30 de zile reglementat de dispozițiile art. 268 alin.1 lit.b din Legea 53/2003 sau de art.211 alin.1 lit.a din Legea 62/2011.
Analizând contestația împotriva deciziei emisă la 21.01.2013 de către pârâtă instanța va reține că aceasta este fondată urmând a fi admisă .
Astfel, din cuprinsul deciziei rezultă că s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr.72/14.12.2011 al reclamantei în tem. art.61 lit.a din Codul Muncii. S-a mai arătat că prevederile deciziei vor fi aduse la îndeplinire de conducerea societății și că încetarea contractului de muncă s-a operat în registrul general de evidență al salariaților ( f.13 ds.).
Decizia menționată nu cuprinde elementele obligatorii indicate de art.252 respectiv de scrierea faptei care constituie abatere disciplinară ; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulată de salariată în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu ar fi fost efectuată cercetarea ; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară de aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată;instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Cum, sancțiunea reglementată de disp. art.252 alin.2 din Legea 53/2003 este nulitatea absolută va admite excepția nulității absolute a deciziei de concediere în temeiul art. 61 lit. a Codul Muncii, din data de 21.01.2013 emisă de pârâta S.C. C. ., pe cale de consecință va admite contestația formulată de reclamanta R. N. G. și va constata nulă decizia din data de 21.01.2013 emisă de pârâta S.C. C. .>
În tem. art.80 alin.1 din Legea 53/2003 va obliga pârâta să reintegreze reclamanta pe postul deținut anterior și să-i plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 21.01.2013 până la data reintegrării efective pe post .
În tem. art.453 Cod proc.civ. va obliga pârâta să-i plătească reclamantei suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorar avocat conform chitanței anexată dosarului cauzei (f.28 ds.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității contestării deciziei.
Admite excepția nulității absolute a deciziei de concediere în temeiul art. 61 lit. a Codul Muncii, din data de 21.01.2013 emisă de pârâta S.C. C. ..B. și, pe cale de consecință admite contestația formulată de reclamanta R. N. G., domiciliată în loc.Lișna, ..
Constată nulă decizia din data de 21.01.2013 emisă de pârâta S.C. C. .>
Obligă pârâta să reintegreze reclamanta pe postul deținut anterior și să-i plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 21.01.2013 până la data reintegrării efective pe post .
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorar avocat.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică din 09.04.2015.
Cu opinie în același sens,
Președinte, Asistenți Judiciari Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I./25.06.2015
Tehnored.P.R./25.06.2015
Ex.4
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
