Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 205/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 205/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 205/2015
Dosar nr._ Drepturi bănești
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 205
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta S.C. "T. M." S.A. D.- PRIN ADM M. V. și pe pârâta C. D., având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la al doilea termen de judecată și s-a atașat dosarul nr. 402/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată în tem. art.244 (1) NCPC și o reține spre deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
1. Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului B. la data de 20.08.2014 și înregistrată sub nr._ reclamanta . D. a chemat în judecată pârâta C. D., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5.365 lei, reprezentând drepturi salariale necuvenite, încasate în perioada 2011-2012 și indexarea sumei cu indicele de inflație până la data plății efective.
În fapt, a arătat că pârâta a fost angajata societății în perioada 2000-2012 în funcția de contabil șef. În anul 2012 în urma unei verificări a modului în care este ținută evidența contabilă a societății s-a constatat faptul că pârâta profitând de funcția deținută a încasat drepturi salariale peste cele cuvenite, drept pentru care a fost sesizată Poliția Mun.D. și P. de pe lângă Judecătoria D. pentru cercetarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare.
În data de 27.05.2013 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care a constatat că în perioada 01.01._12 pârâta a încasat suma de 5.365 lei. Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul B. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtei și ulterior după contestarea ordonanței de către pârâtă a fost respinsă plângerea și apelul declarat.
În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile art.254 (1) și 256(1) Codul Muncii.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri.
2. Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului B. la data de 20.08.2014 reclamanta . D. a chemat în judecată pârâta F. I. E., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 6.758 lei, reprezentând drepturi salariale necuvenite, încasate în perioada 2011-2012 și indexarea sumei cu indicele de inflație până la data plății efective.
În fapt, a arătat că pârâta a fost angajata societății în perioada 2009-2014 în funcția de casier. În anul 2012 în urma unei verificări a modului în care este ținută evidența contabilă a societății s-a constatat faptul că pârâta profitând de funcția deținută a încasat drepturi salariale peste cele cuvenite, drept pentru care a fost sesizată Poliția Mun.D. și P. de pe lângă Judecătoria D. pentru cercetarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare.
În data de 27.05.2013 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care a constatat că în perioada 01.01._12 pârâta a încasat suma de 6.758 lei. Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul B. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtei iar ulterior aceasta a contestat ordonanța și prin sentința civilă nr.124 din 27.02.2014 plângerea sa a fost respinsă ca neîntemeiată.
În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile art.254 (1) și 256(1) Codul Muncii.
Prin Încheierea de ședință din 10.02.2015 s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ deoarece cele două pârâte au fost cercetate în cadrul dosarului penal nr.402/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D. pentru aceeași infracțiune de delapidare, iar ele și-au desfășurat activitatea în cadrul aceleiași unități, una având funcția de contabil șef iar cealaltă de casier.
Pârâta, legal citată a depus întâmpinare ( f.19 ds.) prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Secției I Civile complet litigii de muncă și asigurări sociale precizând că cererea nu intră sub incidența conflictelor de muncă deoarece nu este un prejudiciu cauzat pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor impuse din contractul de muncă. A solicitat să se observe că pretențiile reclamantei derivă dintr-o acțiune penală având aplicabilitate prevederile art. 19 Cod proc.pen.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri.
În conf. cu art.248 NCPC instanța va soluționa cu prioritate excepțiile invocate în cauză pe care urmează să le respingă luând în considerare faptul că între părți raporturile s-au derulat în baza contractelor de muncă iar potrivit art.266 din Legea 53/2003 jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau după caz colective de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice din partenerii sociali. Chiar dacă pe rolul instanțelor de judecată a fost înregistrată o acțiune penală, această situație nu este de natură a exclude raporturile dintre părți din sfera specială a jurisdicției muncii, acestea rămânând supuse regulilor reglementate pentru aceste categorii de relații sociale. Relevant este și faptul că temeiul de drept invocat de către reclamantă este art. 254 alin.1 din Codul muncii care reglementează răspunderea patrimonială a salariaților pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Prin urmare, văzând și disp. art. 208 și 210 din Legea 62/2011 potrivit cărora conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal acestea adresându-se tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, va respinge excepția necompetenței materiale și teritoriale invocată în cauză de către pârâte.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
Prin contractul individual de muncă înregistrat sub nrt._ din 25.05.2000 ( f.161 ds.402/P/2013 ) pârâta C. D. a fost angajată la unitatea reclamantă în funcția de contabil și a început să-și desfășoare activitatea de la data de 02.04.2000.
Prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr.353 din 01.07.2009 pârâta F. I. a fost angajată la unitatea reclamantă în funcția de controlor trafic și a început să desfășoare activitatea de la data de 06.07.2009. Conform fișei postului semnată de către aceasta ulterior, a ocupat funcția de casier ( f.165-166 ds nr.402/P/2013).
În luna iunie 2012 la unitatea reclamantă a fost efectuat un control de către conducerea unității din care a rezultat că pârâtele C. D. și respectiv F. I. E. prin modalitatea în care au înregistrat sumele încasate în contabilitatea societății s-a provocat un prejudiciu acestei societăți . În urma plângerii penale formulate de societate împotriva celor două angajate s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluția din 25.03.2013. În cursul urmăririi penale s-a întocmit un raport de expertiză contabilă prin care s-a concluzionat că:
1. Sumele pe care pârâtele trebuia să le primească cu titlu de salarii pentru timpul efectiv lucrat în perioada 01.01._12 sunt:
- C. D. - 37.102 lei ;
- F. I. – 19.956 lei;
2. Sumele de bani pe care pârâtele și le-au însușit ca drepturi salariale pentru perioada 01.01._12 sunt:
- C. D. -42.545 lei;
- F. I. E. – 26.714 lei;
3. Diferențele constatate între sumele cuvenite ca drepturi salariale conform documentelor studiate și legislației în vigoare și sumele încasate în numerar din casieria unității sunt:
-C. D. – 5.365 lei;
- F. I. E. – 6.758 lei;
Împotriva modului în care a fost efectuată lucrarea de expertiză s-au formulat obiecțiuni față de care expertul desemnat a întocmit răspuns ce a fost comunicat la 22.10.2013 ( f.52 ds.). Prin acest răspuns s-a menținut concluziile inițiale arătându-se că până la data depunerii raportului pârâta F. I. E. nu a avut obiecțiuni asupra perioadei de verificare a documentelor iar extinderea acestei perioade nu este motiv de a face obiecțiuni la raportul întocmit.
Împotriva soluției dată în dosarul de urmărire penală nr.402/P/2013 pârâta C. D. a formulat plângere în baza art.340 Cod proc.pen. În analizarea acestei plângeri a fost pronunțată Încheierea din 24.03.2014 dată în dosarul nr._ prin care s-a constatat că prin Ordonanța nr.402/P/2013 din 26.11.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul B. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentei C. D. și a intimatei F. I. cercetate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 21]5 ind.1 din vechiul cod de procedură penală raportat la art.18 ind.1, art.91 lit.c din vechiul cod penal, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Că, plângerea formulată la procurorul ierarhic superior a fost respinsă ca nefondată prin Ordonanța nr. 1303/II/2 din 13.01.2014 . S-a arătat în cuprinsul încheierii că potrivit disp. art.341 Cod proc.pen . în cadrul plângerii împotriva actelor procurorului nu se pot administra noi probe respectiv contraexpertiza solicitată de petentă, și nici vinovăția acesteia. S-a consemnat că „ din verificările dosarului de fond, instanța a con’stat că cercetările parchetului sunt complete, că soluția dispusă este legală și temeinică, aplicarea disp. art.10 lit.b ind.1 Cod proc.pen. este corectă, fapta de delapidare a existat, fiind săvârșită de petentă cu vinovăție, însă având în vedere comportamentul preinfracțional și caracterizările primite de către petentă, gradul de pericol social nefiind cel caracteristic al unei infracțiuni, s-a apreciat în mod corect că aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este suficientă. „
Potrivit art.28 alin.1 Cod proc.pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.
În cauza de față sunt incidente dispozițiile Tezei I din cuprinsul art.28 alin,.1 Cod proc.pen. pentru pârâte nefiind pronunțată o soluție de achitate sau de încetare a procesului penal. Mai are în vedere faptul că Încheierea din data de 24.03.2014 este definitivă conform art.341 alin.8 Cod proc.pen. care stabilește că 8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă.
Va reține așadar instanța de judecată că prin Încheierea pronunțată la data de 24.03.2014, Judecătoria D. a stabilit că cercetările sunt complete, soluția este legală și temeinică, că fapta de delapidare a existat, stabilind în mod implicit că administrarea probelor și efectuarea actelor de cercetare au fost legale și că expertiza efectuată a îndeplinit exigențele procedurale pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei.
Avându-se în vedere autoritatea de lucru judecat a hotărârii susmenționate urmare a incidenței disp. art.28 alin.1 Cod proc.pen. instanța de judecată nu a putut să administreze proba cu expertiză solicitată de către pârâte, o asemenea probă apărând ca neutilă cauzei în condițiile în care concluziile raportului de expertiză administrată în cursul urmăririi penale au fost însușite de către instanța de judecată ce a soluționat plângerea împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, asemenea concluzii impunându-se a fi luate în considerare și de către instanța civilă.
Prin urmare, va reține că pârâtele au încasat necuvenit sume de bani respectiv pârâta C. D. suma de 5365 lei în intervalul 01.01._12 iar pârâta F. I. E. suma de 6758 lei în intervalul 01.10._12și le va obliga pe acestea în tem. art. 254 din Legea 53/2003 raportat la prevederile art.256 din același act normativ să restituie aceste sume.
În vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat și văzând și că prin intervenirea fenomenului inflației valoarea sumelor ce au fost încasate necuvenit s-a modificat va obliga pârâtele să achite și actualizarea acestor sume în raport cu indicii de inflație de la data încasării și până la data plății efective .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței în soluționarea cauzei.
Admite acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanta . D., cu sediul în D., ..2, jud.B., în contradictoriu cu pârâtele C. D., domiciliată în D., Al.Amurgului, nr.1, ., jud.B. și F. I. E., domiciliată în D., ., nr.6, ., jud.B..
Obligă pârâta C. D. să restituie reclamantei suma de 5365 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în intervalul 01.01._12 și pe pârâta F. I. E. să restituie suma de 6758 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în intervalul 01.10._12, sumele urmând a fi actualizate în funcție de indicii de inflație de la data încasării până la data plății efective.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare,cererea și motivele de apel urmează a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din data de 10.02.2015.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I./18.06.2015
Tehnored.P.R./18.06.2015
Ex.5
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 160/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
