Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 201/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 201/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 201/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 201
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanții A. G., C. I., B. C. G. și pe pârâta S.C M. C. S.A B., având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.B. S. pentru reclamanți, lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la al șaptelea termen de judecată.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată în tem. art.244 (1) NCPC și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la restituirea diferenței de 25 % din salariu reținută în perioada ianuarie 2011-decembrie 2011, respectiv pentru A. G. suma de 6858 lei ( f.42 ds.), pentru C. I. suma de 6514 lei ( f.40 ds.), pentru B. C. G. suma de 6812 lei ( f.41 ds.). De asemenea, să se restituie reclamanților diferența de 75 % din prima de vacanță pentru anul 2012, respectiv pentru A. G. suma de 1857 lei, pentru C. I. suma de 1833 lei, pentru B. C. G. suma de 1755 lei. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor de adaosuri la salarii cuvenite și neacordate în perioada decembrie 2010-decembrie 2012 prevăzute în CCMU, stabilite în baza raportului de expertiză, respectiv pentru A. G. suma de 3935 lei, pentru C. I. suma de 3935 lei, pentru B. C. G. suma de 3935 lei. Depune la dosar concluzii scrise și solicită plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului B. la data de 31.07.2013 și precizată ulterior ( f.277 vol. I) reclamanții A. G., C. I., B. C. G. au chemat în judecată pârâta S.C M. C. S.A B., solicitând obligarea pârâtei la restituirea drepturilor salariale pe care le-a reținut, respectiv diferența de 25 % din salariu reținută în perioada ianuarie 2011-noiembrie 2011; diferența de 75 % din prima de vacanță pentru anul 2012, stabilită conform prevederilor Contractului colectiv de muncă; diferențe bănești rezultate ca urmare a reducerii grilei de salarizare pentru perioada februarie 2011- noiembrie 2011; diferența de adaosuri salariale prevăzute de CCM la nivel de grup de unități neacordate în perioada decembrie 2010-decembrie 2012. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, au arătat că sunt angajații pârâtei cu contracte de muncă pe durată nedeterminată iar în perioada ianuarie 2011-ianuarie 2012 pârâta le-a plătit drepturile salariale diminuat cu 25 % iar începând cu luna februarie 2011 le-a diminuat din nou salariul prin reducerea grilei de salarizare. De asemenea, nu le-a plătit diferența din prima de vacanță de 75 % la care erau îndreptățiți conform Contractului Colectiv de Muncă și nu li s-au achitat diferențele de adaosuri salariale prevăzute de CCM la nivel de grup de unități în perioada decembrie 2010-decembrie 2011.
Au mai arătat reclamanții că reducerile salariale și neplata sporurilor nu s-au justificat întrucât societatea a realizat profituri iar diminuarea drepturilor bănești încalcă dispozițiile art.2,7 și 21 pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului iar aceasta contravine Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, culturale și sociale sub aspectul dreptului la muncă, precum și ale Directivei 2000/78 a Curții Europene privind legalitatea la locul de muncă.
Au mai susținut că reducerile salariale i-au vizat doar pe angajați și nu conducerea societății făcându-se o discriminare în acest sens și încălcându-se Contractul colectiv de muncă și Constituția. Că, pârâta nu a respectat nici dispozițiile art.6 pct.3 alin.2 din CCM potrivit căruia salariatul va primi și nota de calcul al salariului și dovezile eventualelor rețineri legal efectuate.
În dovedire au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și expertiză de specialitate.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
Pârâta, legal citată a depus întâmpinare ( f. 218-222 ds. vol.I) prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
A solicitat să se observe că în mod greșit reclamanții au indicat în cererea lor că procentul de 25 % s-a aplicat și în luna decembrie 2011 și ianuarie 2012, întrucât așa cum rezultă din statele de plată din luna decembrie 2011 și ianuarie 2012, li s-a acordat salariul în procent de 100 %. De asemenea a menționat că începând cu luna februarie 2011, salariul reclamanților a fost renegociat și s-au încheiat acte adiționale, semnate de salariați, la contractul individual de muncă fiind finalizată prin încheierea de acte adiționale.
Pârâta a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru plata unor adaosuri la salarii prevăzute de CCM pe unitate în perioada decembrie 2010-decembrie 2011, motivat de prevederile art.268 lit.e Codul Muncii, respectiv nu s-a respectat termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
A arătat pârâta că, măsura reținerii unui procent de maxim 25% din salariu nu este arbitrara si nelegala ci s-a aplicat in ianuarie-noiembrie 2011 la întreg personalul unității, având ca temei clauza de plata a salariului "in acord" ce este expres inserata in contractele individuale de munca ale tuturor angajaților, inclusiv ale reclamanților.
La nivel de unitate, forma de salarizare in acord a făcut obiectul unei negocieri prealabile cu sindicatul si este generic reglementata prin art. 6.6 din Contractul Colectiv de Munca pe Unitate .
In cazul tuturor reclamanților, clauza privind plata in acord se regăsește in art. J.4 din contractele individuale de munca precum si in art. V si VI din actele adiționale la CIM încheiate.
Motivele de fapt ce au determinat aplicarea diminuărilor salariale pentru perioada ianuarie-noiembrie 2011 sunt următoarele:
. a fost acreditat ca furnizor public al serviciului de alimentare cu energie termica începând cu luna octombrie 2010, ca urmare a intrării in faliment al fostului operator de profil, .>
Încă de la început, justificat de necesitatea de a evita soarta fostei societăți de termoficare, au fost stabiliți de către acționarul majoritar, respectiv de către Municipiul B., indicatori de performanta ce trebuiau obligatoriu respectați, sub sancțiunea încetarii contractului si obligării la plata de penalități.
Contractul de delegare a gestiunii serviciului public de producere, transport, distribuție si furnizare a energiei termice produse in sistem centralizat in Mun. B. a fost atribuit pentru o perioada de 25 de ani prin H.C.L. nr. 153/05.07.2010.
Prin HCL nr. 367/21 decembrie 2010 (deci in luna imediat anterioara perioadei in care a pus in aplicare salarizarea in acord), indicatorii de performanta menționați in Anexa 8 a Contractului de delegare s-au modificat, costurile cu forța de munca raportata la veniturile totale fiind stabilita la 12,5% in anul 2011, 12% in anul 2012, ajungând la 9% in anul 2015.
In acest context a fost necesar sa se ia masuri active pentru respectarea procentului de 12,5% si, prin Decizia nr. 23/17.01.2011, a fost desemnata o comisie pentru a analiza situația cheltuielilor cu forța de munca si pentru a propune eventualele masuri de respectare a indicatorului de performanta.
Comisia a propus programul de masuri înregistrat sub nr. 1468/27.01.2011, ce se refera pe de o parte la reducerea unui număr de 25 de posturi urmate de concedieri, iar pe de alta parte la reducerea salariilor proporțional cu producția facturata, producția încasata, inclusiv subvențiile si ajutoarele la căldura, insa cu un procent de diminuare de maxim 25% indiferent de cuantumul parametrilor sus-mentionati.
Programul a fost discutat si in ședința din 03.02.2011 a Consiliului de Administrație al ., diminuarea salariala urmând a fi parțial compensata prin acordarea de tichete de masa.
A mai arătat că măsura nu a fost unilaterală ci convenită de părți prin contractele individuale de muncă.
Având in vedere ca in fiecare luna producția facturata era încasata in procente mult sub cel de 75%, a fost nevoie sa aplice procentul maxim de 25% .
In ceea ce privește situația recuperării debitelor, pentru a înțelege situația extrema in care s-a aflat, a precizat ca a avut in aceasta perioada un număr de 8.409 debitori, cu un debit total de 4.936.691 lei din care a recuperat doar 1.899.458 lei deși a avut in lucru 1580 dosare pentru recuperare debite, 557 dosare pentru debranșare clienți si 220 dosare de executare silita.
La finalul anului 2011 a compensat efectele salarizării in acord prin acordarea tuturor angajaților a unei prime de vacanta.
In urma acestei compensări de la sfârșitul anului 2011, rezulta ca pe ansamblul întregului an 2011, procentul de diminuare anuala a salariilor reclamanților este in realitate mult mai mic decât procentul de 25%, luat inițial in calcul.
In ceea ce privește prima de vacanță pentru anul 2012, solicitata de către reclamanți in petitul acțiunii, a făcut trimitere la art.5.24 din CCM la nivel de unitate. A arătat că acestei prevederi, angajatorului nu ii este impus in mod obligatoriu plata acestei prime de vacanta.
A mai arătat că nu sunt adevărate susținerile reclamanților potrivit cărora societatea ar fi înregistrat profit și că în mod greșit nu a folosit pentru plata salariilor acest profit. În realitate unitatea a înregistrat pierderi datorită faptului că nu s-a încasat efectiv valoarea energiei termice livrată către populație.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare ( f.277 ds. vol.I) reclamanții au solicitat să se înlăture susținerile pârâtei ca neîntemeiate.
Cu privire la diminuarea nejustificată a salariilor, reclamanții au arătat că în realitate, sunt angajați cu contract de muncă pe durată nedeterminată, iar în perioada pentru care au solicitat aceste drepturi salariale, aveau fiecare funcția de inginer-dispecer-șef de tură.
Conform lit. J.4 din Contractele individuale de muncă s-a prevăzut că salarizarea se va face în acord conform prevederilor 6.6. din Contractul Coolectiv de Muncă la nivel de societate.
A redat art. V, art. VI din Actele Adiționale la Convențiile individuale de muncă și art. 6.6. din CCM la nivel de societate pentru perioada 2011 - 2012 A arătat că determinarea salariului în acord comportă 2 etape. Înainte de toate este stabilit salariul de bază lunar - minim garantat pentru o producție normală,după aceea se fixează sporul de acord.
Așa cum rezultă din Contractele de muncă și din Actele adiționale, sporul de acord nici nu a mai fost fixat, iar diminuările salariale s-au făcut asupra salariului minim garantat pentru o producție normală.
Nu se poate pune semnul echivalenței între semnarea Actelor adiționale la contractele de muncă în care este prevăzută forma de salarizare „în acord" și Acordul pentru reducerea cu procentul de 25% din salariu, stabilit de societatea pârâtă.
Au invocat art. 159, 169 alin. (1) din C.muncii.
Au arătat că nu poate fi primită susținerea societății pârâte cu privire la faptul că forma de salarizare în acord ar fi făcut obiectul unei negocieri salariale cu sindicatul. Aceasta întrucât organizația sindicală nu poate suplini, acordul salariaților, în ceea ce privește modificarea contractului individual de muncă prin diminuarea salariului (art. 28 din Legea 54/2003).
Cu toate că a fost diminuat salariul cu 25%, invocându-se existența unor decizii ale directorului societății pârâte, prin care s-a decis diminuarea salariilor de bază, nu există decizii pe fiecare lună în parte.
În privința motivelor de fapt ce ar fi determinat aplicarea diminuărilor salariale pentru perioada ianuarie -noiembrie 2011, au arătat că susținerile pârâtei sunt fundamental contrazise de Raportul de control al Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B., ce a analizat activitatea pârâtei pentru aceeași perioadă.
Astfel, pe lângă alte nereguli, Curtea de Conturi a constatat că pârâta a stabilit și acordat drepturi salariale și indemnizații necuvenite pentru directorii societății, precum și pentru membrii Consiliului de administrație.
Subvențiile încasate în avans de la Consiliul Local B., nu au fost utilizate.
În aceste împrejurări, nimic nu justifică tăierea drepturilor salariale ale angajaților.
A făcut trimitere la prevederile art. 17 alin. (5) din Legea 53/2003 și art. 229 din Legea 53/2003 și art. 148 din Legea 62/2011. Reducerea salarială operată de către angajator, nu a avut nici o legătură cu gradul de realizare a producției.
Dacă angajatorul ar fi dorit să adopte un sistem de salarizare fundamentat pe gradul de realizare al producției, acesta ar fi adus la cunoștință în primul rând partenerilor sociali necesitatea negocierii unor prevederi din CCM și ar fi urmărit tocmai acel grad de realizare a producției.
În ceea ce privește gradul de încasare a producției, a precizat că acesta a fost realizat.
A făcut referire la art.119 și 121 din CCM la nivel de unitate.
În ce privește susținerea pârâtei cu privire la faptul că diminuarea salarială ar fi fost parțial compensată prin acordarea de tichete de masă – a precizat că acordarea acestor drepturi reprezintă o obligație imperativă rezultată din art. 171 din CCM la nivel de grup de unități, care prevede că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă.
Acordarea acestor tichete a fost prevăzută în Bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2011 și nu reprezintă o măsură compensatorie salariului.
În ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 lit. e) din Codul Muncii, a solicitat respingerea ca neîntemeiată.
Prin centralizatoare depuse la 26.02.2014 reclamanții au indicat cuantumul diferențelor pentru fiecare din drepturile solicitate ( f.289-298 ds.).
Prin precizările depuse la 18.04.2014 ( f.1 vol.II) societatea pârâtă a arătat că sumele indicate de către reclamanți nu reprezintă drepturi cuvenite învederând că în condițiile în care nu s-ar fi aplicat salarizarea muncii în acord sumele cuvenite cu titlul de drepturi salariale sunt cele prezentate de unitate anexate precizărilor explicând că diferențele rezultă din faptul că începând cu data de 01.02.2011 salariul reclamanților a fost diminuat, diminuarea intervenind urmare a semnării unor acte adiționale la 26.01.2011.
A anexat actele adiționale la care a făcut referire.
Reclamanții au răspuns acestor precizări ( f.31-32 ds. vol . II ) arătând că sunt eronate calculele efectuate de către pârâtă .
Prin actele adiționale impuse salariile au fost reduse în perioada 01.02.2011-noiembrie 2011 prin reducerea grilei de salarizare cu 17 %. Au mai arătat că pârâta a emis decizia nr.35 din 07.02.2011 prin care a stabilit ca începând cu ianuarie 2011 cuantumul brut al salariilor de bază și al sporurilor aferente acestora stabilit prin contracte individuale de muncă respectiv acte adiționale să fie diminuate cu un alt procent de 25 %.
Ulterior, s-au emis noi decizii respectiv nr.59 din 07.03.2011 și 107 din 06.05.2011 prin care s-a dispus diminuarea cu un procent de 25 % din cuantumul brut al salariilor de bază stabilite prin acte adiționale.
În concluzie au arătat că nu a existat nici o negociere a salariilor începând cu februarie 2011 ci dimpotrivă s-a impus prin acte adiționale fiecăruia dintre reclamanți reducerea grilei de salarizare cu 17 % iar la această reducere a mai urmat o diminuare de 25 %.
Cu privire la adaosurile salariale invocate a invocat art.8 din Legea 130/1996 arătând că adaosurile solicitate sunt prevăzute în art.127 alin.2 și 3, art.132,171 din CCM la nivel de grup de unități, aceste sporuri fiind prevăzute și în CCM la nivel de unitate respectiv la art.5 pct.26, art.6 pct.7, art.8 pct.13.
La cererea reclamanților și la solicitarea instanței de judecată pârâta a înaintat calculul detaliat al diferențelor de salarii precum și sumele de primit cu titlul de vacanță pentru anul 2012.
La termenul din 29.10.2014 reprezentanta reclamanților a arătat că este de acord cu aceste calcule privind adaosurile salariale .
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și cu expertiza în specializarea contabilitate ( f.50-54 ds.).
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile aplicabile în materie, tribunalul constată următoarele:
Pentru soluționarea primului capăt din cererea celorlalți reclamanți, se va observa mai întâi că, în dosarul nr._, această instanță a pronunțat, prin sentința civilă nr. 826/24.05.2013, o soluție de respingere a acțiunii reclamanților din acea cauză, ce formulaseră pretenții similare cu cele ce formează obiectul primului capăt din prezenta cerere de chemare în judecată.
Întrucât însă, prin decizia nr. 1391/20.11.2013, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de salariați și a obligat angajatorul . B. la plata drepturilor salariale reținute în perioada din acțiune, și în cauza de față a fost pronunțată o soluție de admitere a acțiunii reclamanților pentru respectarea principiului nediscriminării consacrat de art. 16 din Constituție, Protocolul 12 la Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale și jurisprudența CEDO (cauzele B. și D. c României).
Așadar, astfel cum a stabilit și instanța de control judiciar, se va constata că reținerile operate de pârâtă asupra salariilor reclamanților sunt nelegale, întrucât au avut caracter unilateral, fiind încălcate astfel disp. art. 41 din Codul muncii, care nu permit modificarea salariilor în mod unilateral,nici măcar atunci când angajatorul acuză dificultăți financiare.
Chiar dacă forma de salarizare „în acord” a fost prevăzută atât în actele adiționale la contractele individuale de muncă cât și în CCM unitate, nu se poate considera că prin semnarea de către reclamanți a acestor acte adiționale aceștia și-ar fi dat acordul la reducerea salariilor cu procentul de 25% stabilit de angajator. Iar în lipsa unui mandat special din partea reclamanților, organizația sindicală prin CCM nu putea suplini acordul salariaților la modificarea contractelor individuale de muncă în sensul diminuării salariilor.
Prin urmare ,instanța va îndepărta de la soluționarea cauzei apărările pârâtei întrucât potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 5 din Legea 53/2003 angajatorul nu poate dispune modificarea unilaterală a contractelor individuale de muncă ale reclamanților inclusiv în ceea ce privește nivelul drepturilor salariale negociate. O cauză privind încadrarea în indicatorii de performanță stabilită de acționarul majoritar nu poate fi invocată ca motiv esențial în ceea ce privește modificarea cuantumului drepturilor salariale ale acestora întrucât aceasta nu este o cauză prevăzută de lege, iar potrivit prevederilor art. 229 din Legea 53/2003 și art. 148 din Legea 62/2011 executarea contractelor de muncă este obligatorie pentru părți.
Față de motivele arătate, vor fi admise pretențiile reclamanților, în sensul obligării pârâtei la restituirea către aceștia a diferențelor salariale reținute în perioada 1.01._11,astfel cum rezultă din calculele efectuate de unitatea pârâtă și însușite de către reclamanți ( f. 6 vol . II ds. )
. În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect acordarea diferenței din prima de vacanță aferentă anului 2012,, se va constata că potrivit art.5.23 din CCM unitate 2011-2012( f.127 vol. I ds. ), salariații puteau primi o primă de vacanță echivalentă cu 75% din indemnizația de concediu de odihnă ,,care se va acorda în trimestrul IV în funcție de posibilitățile economico financiare ale societății’’.
Însă, prin art. 119 CCM la nivel de grup de unități producere transport, distribuție energie termică și/sau electrică înregistrat la Ministerul Muncii sub nr.640/10 din 30.10.2009 aplicabil în anii 2009 – 2013, s-a stabilit că salariatul trebuie să primească o primă de vacanță atunci când pleacă în concediu, în cuantum minim de 75% din valoarea indemnizației de concediu. Mai mult în art. 121 din același contract s-a menționat că orice convenție prin care se renunță total sau parțial la drepturile privind concediul de odihnă este interzisă.
Iar potrivit art.132 din Legea 62/2011, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu poate să cuprindă drepturi la un nivel inferior față de cele stabilite prin contractele încheiate la nivel de grup de unități sau la nivel de ramură.
Pârâta a susținut că nu a acordat reclamanților prima de vacanță în procent de 100%, ci într-unul diminuat de 25%, întrucât societatea nu a înregistrat profit în cursul anului 2012. Acest lucru este însă infirmat de bilanțul contabil întocmit de către societate și anexat la dosarul cauzei.
Pe de altă parte nici în contractul colectiv de muncă la nivel de societate, și nici în cel de ramură aplicabil, nu s-a consemnat faptul că prima de vacanță se acordă în raport de gradul de realizare a profitului de către angajator. Mai mult, chiar dacă ar fi aplicat doar contractul colectiv la nivel de unitate, societatea avea posibilitatea fie să acorde reclamanților prima de vacanță în cuantumul stabilit, fie să nu o acorde deloc. În condițiile în care aceasta a plătit o parte din prima de vacanță, rezultă că a existat manifestarea de voință a angajatorului în sensul acordării primei de vacanță.
Ca urmare pârâta trebuia să plătească reclamanților prima de vacanță în cuantumul stabilit în CCM unitate, așa încât va fi admis și cel de al doilea capăt de cerere.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect diferențele bănești reprezentând adaosuri salariale prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel de grupe de unități pentru perioada decembrie 2010-decembrie 2012, instanța urmează să îl admită pentru motivele ce sunt redate mai jos.
Astfel, potrivit art.171 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități nr.640/10/30.10.2009 aplicabil pentru anii 2009-2013 cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua meseriei, C., salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă.
Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe grupa de unități stabilit conform prevederilor acestui contract.
Pornind de la natura de drepturi salariale a acestor adaosuri, natură care rezultă din chiar modalitatea de reglementare prin folosirea sintagmei „ suplimentare a drepturilor salariale”, instanța va reține că pentru acordarea acestora sunt aplicabile dispozițiile art.268 alin.1 lit.c respectiv termenul de 3 an i de la data nașterii dreptului la acțiune iar nu termenul de 6 luni reglementat de art.268 alin.1 lit.e din Legea 53/2003 aplicabil pentru neexecutarea contractului colectiv de muncă or, a un or clauze ale acestuia.
Văzând prevederea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități precum și disp. art.148 și 133 alin.1 lit.b din Legea 62/2011 va stabili obligația de plată a unității pârâte pentru adaosurile la salarii prev. de art.171 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în cuantumul determinat prin raportul de expertiză întocmit în cauză ( f.54 vol.II ds.).
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamanților reclamanți suma de 800 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert conform chitanțelor anexate la dosarul cauzei (f. 58-61 vol. II ds. )
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în pretenții bănești astfel cum a fost precizată, acțiune formulată de reclamanții :A. G., domiciliat în B., ..14, ., CNP –_, C. I., CNP –_, domiciliat în D., . bis, jud.B., B. C. G., CNP –_, domiciliat în B., ..2, ., în contradictoriu cu pârâta S.C.M. C. SA B., cu sediul în B., ., jud.B..
Obligă pârâta să plătească reclamanților sumele nete aferente sumelor brute redate mai jos:
pentru reclamantul A. G.:
- suma de 6858 lei reprezentând diferențe salariale pentru perioada ianuarie 2011-noimebrie 2011;
- suma de 1857 lei reprezentând diferență din prima de vacanță pentru anul 2012;
- suma de 3935 lei reprezentând diferență de adaosuri la salarii pentru perioada decembrie 2010-decembrie 2012 .
pentru reclamantul C. I.:
-suma de 6514 lei reprezentând diferențe salariale pentru perioada ianuarie 2011-noiembrie 2011;
- suma de 1833 lei reprezentând diferență din prima de vacanță pentru anul 2012;
- suma de 3935 lei reprezentând diferență de adaosuri la salarii pentru perioada decembrie 2010-decembrie 2012 .
pentru reclamantul B. C. G.:
- suma de 6812 lei reprezentând diferențe salariale pentru perioada ianuarie 2011-noiembrie 2011;
- suma de 1755 lei reprezentând diferență din prima de vacanță pentru anul 2012;
- suma de 3935 lei reprezentând diferență de adaosuri la salarii pentru perioada decembrie 2010-decembrie 2012 .
Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2015.
Președinte, Cu opinie în același sens, Grefier,
P. I. Asistenți judiciari P. R.
P. E., C. D.
Red.P.I./24.06.2015
Tehnored.P.R./24.06.2015
Ex.6
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
