Acţiune în constatare. Sentința nr. 518/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 518/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 518/2015
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.518
Ședința publică din 05.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtele E.ON. M. Distribuție SA Iași și S.C. E. SA București.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul reclamantului – avocat S. I., martorul R. E., lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect acțiune în constatare, se află la al șaselea termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Sub prestare de jurământ este ascultat martorul R. E., susținerile acestuia fiind consemnat în proces verbal atașat la dosarul cauzei.
Avocat S. I. precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului.
Avocat S. I., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată la data de 2 iunie 2014 sub nr._, pe rolul Tribunalului B., reclamantul C. I. a chemat in judecata E.ON. M. Distribuție SA Iași, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
• Constatarea faptului că pentru perioada 05.08._79 în care a fost angajat ca electrician, respectiv tehnician, activitatea sa se încadrează în grupa I de muncă;
• Obligarea pârâtei la recunoașterea/acordarea acestei grupe și la eliberarea unei adeverințe care să constate această realitate;
• Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta.
În motivare a arătat că, în fapt, a lucrat ca electrician în perioada 05.08._79 la IRE, astăzi E-ON, astfel cum rezultă din Cartea de muncă și adeverința nr.4636/07.05.2013, depuse la dosar "conform cu originalul".
Deși și-a desfășurat activitatea în condiții de grupa I de muncă, totuși E-on M. refuză să-i recunoască această grupă.
Prin adresa din 24.10.2013, i-a invitat pe cei de la E-on la o ședință de informare asupra avantajelor medierii, dar nu a primit niciun răspuns din partea acestora, fapt care l-a determinat să apeleze la fel ca și colegii săi la rezolvarea litigiului pe cale judecătorească.
A menționat că în conformitate cu dispozițiile legale în materie, respectiv Ordinul nr.50/1990 (normativ aplicabil perioadei de muncă solicitate) meseriile de electrician, electrician FEE șofer, tehnician sunt trecute în Anexa 1 din Ordinul 50 la grupa I de muncă. A lucrat efectiv la repararea rețelei de distribuție, fapt recunoscut de facto de către pârâtă, dar nu și de iure dacă se ține cont de adeverința eliberată.
Potrivit Ordinului 50 care prevede expres care este personalul ce trebuie încadrat în grupa I de muncă, se impune încadrarea sa corectă având în vedere condițiile în care a lucrat.
A mai menționat că altor colegi aflați în situația sa, li s-a recunoscut corect grupa de muncă, astfel că se creează o discriminare între el și cei care au lucrat în aceeași perioadă și cărora li s-a acordat acest drept. Art. 16 alin. l din Constituția României garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor și potrivit art.41 alin.2 din Constituție, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, ce includ securitatea și sănătatea salariaților, precum și prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale. De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Art.3 din Ordinul nr.50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
A arătat că înțelege să se folosească în dovedirea prezentei de proba cu înscrisuri și dacă va fi nevoie, de martori. A depus, în copie, înscrisuri: act de identitate, carnet de muncă, adeverință. A solicitat proba cu martorul R. E..
În drept, a invocat prevederile art.3, 6, și 7 din Ordinul Ministrului Muncii și Ocrotirii Sociale nr. 50/1990.
Pârâta E.ON. M. Distribuție SA Iași a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei . S.A. în ce privește acordarea grupei, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E.ON M. Distribuție S.A. în ce privește acordarea grupei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
I. Pe cale de excepție, invocă lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtei . S.A. în ce privește acordarea grupei
Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații în plan procesual. Societatea . S.A nu există în registrul persoanelor juridice din România, motiv pentru care față de această pârâtă se impune admiterea excepției și respingerea acțiunii.
II. Pe cale de excepție, invocă lipsa calității procesuale pasive a pârâtei E.ON M. Distribuție S.A. în ce privește acordarea grupei
Începând cu anul 2006, la nivel național s-au inițiat o . litigii între foștii angajați ai companiei de distribuție de energie electrică și . cadrul acestor litigii s-a solicitat acordarea de către . I sau II, funcție de situația concretă, tuturor celor ce au lucrat în instalațiile electrice, conducătorilor auto sau altor categorii profesionale ce se încadrau, într-o interpretare extinsă, în prevederile Ordinului 50/1990.
În urma reorganizării . H.G. 1342/2001 și a privatizării . SA prin O.U.G. nr.l 14/2005 aprobată prin Legea nr.277/2005, urmată de separarea legală a . SA în . Furnizare SA și . Distribuție SA în conformitate cu Directiva 2003/54/EC a Parlamentului European, arhiva de personal a fost preluată pentru o parte dintre angajați de . Distribuție SA. Compania deține și a pus la dispoziția experților desemnați în alte cauze toate documentele de personal ale foștilor angajați E. SA ce au fost preluați în urma privatizării din 2005.
Calitatea procesuală pasivă consta în identitatea dintre persoana pârâtului și cel care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecații. Nu se poate reține ca având calitate procesuală pasivă deținătorul de arhivă ce poate fi obligat doar la eliberarea adeverinței conform anexei nr.13 la Normele metodologice ale Legii 263/2011, aprobate prin Hotărârea 257/2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din data de 28 martie 2011.
Acordarea grupei de muncă este acțiunea inițială, iar eliberarea adeverinței corespunzătoare este acțiunea subsecventă. Atât timp cât în cadrul tuturor litigiilor purtate până acum de foștii angajați cu E. SA excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă a fost respinsă în integralitate, inclusiv în toate dosarele de pe rolul Tribunalului B./C.A. Suceava, se văd nevoiți a solicita instanței admiterea excepției invocate față de E.ON M. Distribuție SA.
A menționat ca practică irevocabilă a Curții de Apel Suceava, decizia nr.1862/13.09.2012 pronunțată în dosarul_, putându-se face vorbire de incidența efectului pozitiv al lucrului judecat în prezenta cauză. A învederat faptul că o multitudine de acțiuni identice cu cea care face obiectul prezentei cauze au fost soluționate în mod irevocabil de către Curțile de Apel din întreaga țară, reținându-se calitatea de pârâtă a . astfel de litigii. Având în vedere faptul că speța de față are un obiect identic cu cel al dosarului nr._, fiind diferită doar persoana reclamantului (fost salariat a . în aceeași situație, cu singura diferență că are domiciliul pe raza județului B.), apreciază că motivele pentru care s-a pronunțat respectiva soluție subzistă și în cadrul prezentei cauze. Au în vedere în acest caz soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, prin admiterea ei și scoaterea . Distribuție SA din acest litigiu.
II. Pe fondul cauzei - primul capăt de cerere
În arhiva E.ON M. Distribuție SA nu există niciun proces-verbal/decizie etc de încadrare în grupe superioare de muncă în conformitate cu Ordinele nr.50/1990, 125/1990 sau cu vreun alt act normativ anterior anului 2001. Nu dețin documente care să confirme că în cadrul .-ar fi efectuat măsurători de noxe sau încheiat acorduri cu salariații privitoare la încadrarea în grupe speciale, neexistând niciun alt înscris care să justifice acordarea unei grupe de muncă și să permită eliberarea legală a unei adeverințe din partea EON M. Distribuție SA.
În cadrul . au existat activități încadrate în grupe de muncă, neexistând la acel moment un temei legal. Nu există nici un document care să justifice încadrarea reclamantului în grupa I sau a II-a de muncă și în baza căruia E.ON M. Distribuție SA, în calitate de deținător de arhivă, să elibereze adeverințe. Arhiva E.ON M. Distribuție SA nu conține niciun document util reclamantului pentru a-i putea fi eliberată adeverință.
Ținând cont de practica judecătorească în unele spețe similare (ex:electricienii care au obținut grupa în instanță), sunt de acord cu emiterea adeverinței privitoare la încadrarea în grupă de muncă conform celor ce vor fi decise de Tribunalul B. în contradictoriu cu . cazul în care se vor prezenta de către reclamant hotărâri judecătorești sau alte documente justificative.
În condițiile art. 454 Cod pr.civ. solicită să se ia act de recunoașterea dreptului privitor la eliberarea adeverinței de către E.ON M. Distribuție SA, cu luarea în considerare a imposibilității obiective de emitere atât timp cât nu există informațiile necesare a fi completate (perioadă, grupa, procentul, temeiul juridic, actul intern de decizie de încadrare).
Pentru dovedirea celor susținute înțeleg să se folosească de probele cu înscrisuri. Au anexat copie de pe decizia nr. 1862/13.09.2012 pronunțată de către Curtea de Apel Suceava în dosarul_ .
În drept, și-au întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și urm. din NCPC, precum și pe dispozițiile CM.
La 12 noiembrie 2014 reclamantul, prin avocat, a depus la dosar cerere prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a S.C. E. SA București.
Pârâta S.C. E. SA București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. E. S.A. și excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
1. Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. E.
S.A.
S.C. E. S.A. nu are calitate procesuala pasiva in cauza pentru următoarele considerente:
Sistemul Energetic N. a suferit mai multe reorganizări succesive iar locurile de munca ale reclamanților au aparținut Regiei Autonome de Electricitate (RENEL) înființata in baza H.G. nr. 1199/1990, fostă companie de stat, Regie ce deținea toate activitățile în domeniul sistemului energetic în România: producție, transport, distribuție.
Prin H.G. 365/1998, RENEL a fost desființată prin divizare înființându-se, între altele, Compania Națională de Energie Electrică CONEL S.A. care, la rândul ei, a fost desființată prin H.G. 627/2000 prin înființarea:
- S.C. Termoelectrica S.A. care avea ca obiect principal de activitate producerea de energie electrică și termică în termocentrale;
- S.C. Hidroelectrica S.A. care are ca obiect producerea de energie electrică în hidrocentrale;
- S.C. E. S.A. care avea ca obiect de activitate distribuția si furnizarea de energie electrica in rețele de medie si joasa tensiune;
- CN TRANSELECTRICA S.A. care are ca obiect transportul energiei electrice in rețele de înalta tensiune.
Prin HG nr. 1342/2001, S.C. E. S.A. - împreuna cu sucursalele sale - a fost din nou reorganizata, cea mai mare parte din personalul societății nou reorganizate fiind transferat de drept in interesul serviciului la societățile nou înființate, in conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. 1 din respectiva hotărâre.
Conform dispozițiilor art. 4 alin. 2 din HG nr. 1342/2001, societățile înființate potrivit art. 1. sunt răspunzătoare de toate obligațiile fostelor sucursale de distribuție si furnizare ale S.C. E. S.A.
Au precizat că societățile nou înființate au preluat toate drepturile si sunt ținute de toate obligațiile vechii societăți S.C. E. S.A. si se substituie în drepturile și obligațiile decurgând din raporturile juridice ale acesteia cu terții, inclusiv în litigiile în curs (art. 45 din H.G. nr. 1342/2001) si prin urmare S.C E. S.A. nu are calitate procesuala pasiva in cauza.
În conformitate cu dispozițiile art. 173 din Codul muncii, republicat, "(1) Salariații beneficiază de protecția drepturilor lor in cazul in care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii; (2) Drepturile si obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de munca existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului."
În contextul celor de mai sus prezentate, calitatea procesuala pasiva trebuie sa fie stabilita in raport de societățile la care reclamantul figura ca angajat, in perioadele pentru care se solicita constatarea grupei de munca, precum si de societățile care au preluat activele si pasivele acestora după desființarea lor.
S.C. E. S.A. este o societate înființata in anul 2000 prin HG nr. 627/2000, astfel încât nu poate, sub nicio forma, să aibă calitatea de angajator al reclamantului pentru perioade anterioare datei de înființare, iar in ceea ce privește perioada ulterioara lunii august 2000, când a intrat in vigoare HG nr. 627/2000, reclamantul trebuia să facă dovada prin cele înscrise in carnetele de munca, ca a fost salariatul ., iar nu ai altor societăți infiintate ca urmare a reorganizării sistemului energetic național.
Întrucât reclamantul nu a fost transferat la societate cu sediul in București, sector 1, .. 9 si nu a încheiat Contract Individual de Munca prin care sa se stabilească toate drepturile salariale, consideră că S.C. E. S.A. nu are calitate procesuala pasivă în cauză.
Cu privire la capătul de cerere privind eliberarea unei adeverințe cu mențiunile privitoare la încadrarea in grupa II de munca, au precizat că "adeverințele se întocmesc si se eliberează numai in baza documentelor verificabile aflate in evidentele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive" (art. 1 din Ordinul nr. 590/2008), iar in conformitate cu prevederile art. 47 si art. 48 din Decretul-lege nr. 31/1954, "in cazul in care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde și se transmite la o singura persoana juridica existenta sau care ia astfel ființă, împărțirea patrimoniului se face in proporția pârtii desprinse si transmise", iar "persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund fata de creditorii pentru obligațiile persoanei juridice care a încetat de a avea ființa prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilita la data dobândirii).
Potrivit art. 1 din Ordinul nr. 590/2008, cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 01 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate grupa I/II de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz. Prin urmare, numai acest ultim angajator este obligat să se conformeze dispozițiilor Ordinului nr. 590/2008, respectiv să elibereze adeverințele solicitate de către reclamanții din prezenta cauza.
Având in vedere cele de mai sus, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a S.C. E. S.A. si in consecința respingerea acțiunii formulata de către reclamant, in contradictoriu cu societatea ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva in cauza.
2. Invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată
Cererea reclamantului este inadmisibila întrucât, prin acțiunea promovata, se tinde să se obțină o situație juridica noua, nu doar o simpla constatare a unei stări de fapt existenta in perioada când reclamanții erau salariați la fostele IRE/FRE. Condițiile potrivit cărora un loc de munca se încadrează in grupa II de munca sunt bine reglementate de actele normative corespunzătoare, fapt pentru care solicitările reclamantului de a se constata de către instanța faptul ca, a desfășurat activități ce se încadrează în grupa II de munca pentru perioade anterioare datei de 01.04.2001 sunt inadmisibile, cu atât mai mult cu cat instanța nu are competenta in acest sens.
Așa cum rezultă și din cererea de chemare in judecata, reclamantul nu a învederat instanței ca si-ar fi desfășurat activitatea la S.C. E. S.A. cu sediul in București .. 9, sectorul 1, societate înființata in baza H.G. 627/2000 si ca ar fi încheiat cu reprezentantul societății, in calitate de angajator, contract individual de munca, fapt pentru care solicitarea reclamantului ca instanța să constate ca, după zeci de ani, activitățile desfășurate la entitățile din sistemul energetic se încadrează in grupa II de munca, locuri de munca ce au fost preluate de către alte societăți comerciale, este inadmisibila.
Totodată, art. 35 din Codul de proc. civ. deroga de la dreptul comun in materie, care consacra acțiunea in realizare, prevăzând ca partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existentei unui drept, acțiune care insa nu poate fi primita, daca partea poate cere realizarea dreptului.
Ca atare, textul citat instituie caracterul subsidiar al acțiunii in constatare, finalitatea urmărita de legiuitor fiind aceea ca, in măsura in care este posibil, atunci când s-a încălcat un drept, restabilirea ordinii de drept sa fie făcuta pe calea acțiunii in realizare.
F. de cele învederate, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii si sa dispuneți respingerea acțiunii formulate de către reclamant in contradictoriu cu societatea, ca inadmisibila.
3. Pe fondul cauzei, cererea formulata de către reclamant este neîntemeiata pentru următoarele considerente:
Decretul-Lege nr. 68 din 8 februarie 1990 pentru înlăturarea unor inechități in salarizarea personalului (abrogat de anexa 1 din Legea nr. 158/2004) a prevăzut expres faptul ca "Personalul de la locurile de munca și activitățile care, potrivit reglementărilor existente pană în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I sau II de munca, beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cat au lucrat la locurile de munca și activitățile respective".
În conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-Lege nr. 68/1990, "locurile de munca si activitățile care se încadrează in grupele I si II de munca, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății si Comisia Naționala pentru Protecția Muncii, in termen de 30 zile de la data emiterii prezentului decret-lege".
Așa cum este știut, Ordinul nr. 50/1990 a fost emis in baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat si asistenta sociala si in conformitate cu art. 2 din Decretul lege nr. 68/1990. In acest Ordin sunt precizate locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cu condițiile deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca în vederea pensionarii, dar condițiile potrivit cărora un loc de munca se încadrează in grupa I sunt bine reglementate de actele normative corespunzătoare, fapt pentru care este neîntemeiata solicitarea reclamanților de a li se acorda grupa II de munca, instanța neavând competenta in acest sens.
F. de prevederile legale mai sus menționate, au fost emise următoarele ORDINE:
•Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I si II de munca in vederea pensionarii emis de către Ministerul Muncii Si Ocrotirilor Sociale;
•Ordinul nr.125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990 emis de către Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății si Comisia Naționala Pentru Protecția Muncii;
• Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I si II de munca in vederea pensionarii emis de către Comisia Naționala pentru Protecția Muncii.
Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrare in grupele I si II de munca, fără limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2 la Ordinul 50/1990.
Conform dispozițiilor art. 6 din același ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si II de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica si nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
Încadrarea in grupa II de munca, potrivit art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceasta grupa, cu condiția ca, pentru grupa II - personalul sa lucreze cel puțin 70 % din timp.
În Anexele nr. 1 si 2 la Ordinul nr. 50/1990 au fost enumerate in mod expres si limitativ locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca, enumerare care nu permite nicio asimilare intre diversele locuri de munca.
În acest context, o eventuala extindere a sferei de aplicare a ordinului si la alte categorii de beneficiari ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil, întrucât instanța este chemata sa aplice legea, iar nu sa o creeze!
Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii si Ordinul nr.125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990, sunt acte normative care completează Ordinul nr. 50/1990, iar in anexa nr. 2 la Ordinul 125, sunt reglementate in mod expres locurile de munca pentru persoanele care si-au desfășurat activitatea in sistemul energetic.
Au menționat că in ORDINUL nr.125 la punctele 112, 113, 114 si 115 au fost încadrate activitățile desfășurate de către unii salariați din sistemul energetic in GRUPA a II-a de munca.
Încadrarea a unei activități . de munca printr-un act normativ, este necesara, dar nu si suficienta, pentru ca o persoana sa beneficieze de grupele de munca impunându-se si îndeplinirea condițiilor prezentate in actele normative care le reglementează.
În contextul celor de mai sus, solicitarea reclamantului ca activitatea desfășurata in sistemul energetic sa fie încadrată de către instanța în GRUPA II de munca este neîntemeiata, dat fiind faptul că:
> prin acordarea Grupei II de munca de către instanța de judecata s-ar încalcă dispozițiile art. 5 din Ordinul nr.50/1990, care prevăd următoarele: "existenta condițiilor deosebite ia locul de munca si noxele trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele MINISTERULUI SĂNĂTĂȚII sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de nominalizare a condițiilor si ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal", or locurile de munca nu mai exista in prezent pentru a fi expertizate.
> În temeiul pct. 6 din Ord. 50/1990, personalul in activitate beneficiază de încadrarea in grupa II de munca in vederea pensionarii daca lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele I si II.
Prin urmare, dreptul reclamantului de a beneficia de încadrarea in grupa II de munca ia naștere la momentul prestării muncii in activitățile sau locurile de munca menționate in anexele 1 si 2 la Ord. 50/1990, rolul unității angajatoare fiind doar de a nominaliza persoanele care beneficiază de aceasta încadrare.
Conform art. 4 din Ord. 50/1990 "încadrarea in grupele I sau II de munca, se va face in situația in care, cu toate masurile luate de unitate pentru nominalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute in aceste grupe, depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii".
Toate aceste prevederi trebuie interpretate coroborat cu prevederile art. 8 din Ordinul nr. 50/1990, ce instituie dreptul exclusiv al angajatorului si sindicatului de a nominaliza, in condițiile legii, salariații care isi desfășoară activitatea in locurile de munca in condiții deosebite, întrucât doar aceștia cunosc condițiile concrete in care își desfășoară activitatea salariații.
Or, reclamantul nici nu a fost nominalizat de către conducerea unității si sindicat, in vederea încadrării in grupa II de munca, conform cerințelor impuse de pct.6din Ord.50/1990.
Așa cum se observa din dispozițiile Ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
În concluzie, potrivit Ordinului nr. 50/1990, pentru a beneficia de încadrarea in grupa II de munca, personalul in activitate (muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlorii tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal) trebuie sa îndeplinească următoarele condiții:
• sa fi lucrat efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2 la Ordinul nr. 50/1990 sau să își fi desfășurat activitatea in aceleași condiții cu personalul beneficiar încadrat in grupa II de munca, in situația personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție;
• nivelul noxelor (determinate către de către organele MINISTERULUI SANATATII sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților si confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii) existente la locurile prevăzute in aceste grupe sa depășească nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de munca;
• să fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
Cât privește preocuparea S.C. E. S.A. din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, aceasta a avut și are un caracter permanent de asigurare a unor locuri de muncă corespunzătoare prin adoptarea de măsuri tehnice și organizatorice de eliminare sau diminuare a riscurilor identificate de accidentare și îmbolnăvire profesională a salariaților.
Aceste măsuri au fost precizate de legislația în vigoare de-a lungul timpului:
- LEGE nr. 5 din 22 decembrie 1965 (*republicată în 1969) cu privire la protecția muncii, emitent: Marea Adunare Națională;
- ORDIN nr.235 din 26 iulie 1995 privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălțime;
- Legea 90/1996 a protecției muncii - Norme generale de protecția muncii și specifice conform prevederilor din Anexa 2, cap.6. pentru Energia electrica și termica, gaze și apa: respectiv producerea energiei electrice, transportul și distribuția energiei electrice, utilizarea energiei electrice în medii normale;
Norme specifice de protecția muncii pentru transportul și distribuția energiei electrice NSPMTDEE/97;
- ORDIN nr.275 din 17 iunie 2002 al ministrului muncii și solidarității sociale privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru transportul și distribuția energiei electrice NSSMTDEE/2002;
- Legea 319/2006 ce abroga alte Norme specifice dar implica elaborarea de instrucțiunii proprii de securitate si sănătate în muncă;
- Instrucțiuni proprii de securitate a muncii pentru instalațiile electrice în exploatare, conform prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, elaborate în 2007, completate și modificate în 2012.
Reclamantul si-a întemeiat cererea pe prevederile Ordinului 50/1990, ordin care a fost abrogat de Legea nr. 19/2000. Ulterior intrării in vigoare a legii menționate anterior, a fost adoptata Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite.
Acesta hotărâre a fost abrogata de H.G. nr. 246/2007, care la art. 13 prevede următoarele: „(1) dovedirea perioadelor de activitate desfășurata in locuri de munca in condiții deosebite anterior datei de 01.04.2001, in vederea pensionarii, se face pe baza "înregistrării acestora in carnetul de munca conform decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificările ulterioare sau pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv. (4) In cazul distrugerii arhivelor, perioada lucrata in condiții deosebite, dovedita cu acte, se poate reconstitui, potrivit legii, prin hotărâre judecătoreasca."
Or, în speța, reclamantul nu a invocat drept motiv al solicitării ca instanța sa constate desfășurarea activității in grupa II de munca, ca urmare a distrugerii arhivei de personal.
Mai mult decât atât, reclamantul avea posibilitatea de a uza de prevederile Ordinului nr. 50/1990 atunci când acesta era in vigoare, iar nu tocmai la acest moment când ordinul este abrogat prin Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la eliberarea adeverințelor care sa ateste perioada de lucru in condiții grele specific grupei II, ca fiind un capăt accesoriu, solicita ca si acesta sa fie respins.
Totodată, potrivit art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2003, adeverințele care atesta încadrarea persoanelor in grupa II de munca sunt valorificate numai in situația in care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01 aprilie 2001.
Potrivit art. 126 alin. 1 din HG nr. 257/2011, adeverințele prin care se atesta faptul ca in anumite perioade, anterioare datei de 01 aprilie 2001, persoanele si-au desfășurat activitatea in locuri de munca încadrate in grupa II de munca se întocmesc potrivit modelului prevăzut in anexa nr. 14, numai pe baza documentelor verificabile aflate in evidenta angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhiva.
Deci, o obligație a angajatorului sau deținătorului de arhiva de a elibera o asemenea adeverința in temeiul acestui act normativ (cu toate ca, așa cum am precizat la pct. 2 din prezentele motive, nu avem nicio astfel de calitate) exista doar daca are la baza documente verificabile aflate in arhiva angajatorului, întocmite anterior anului 2001. Or, in speța, nu exista asemenea documente in arhiva subscrisei, astfel încât obligarea lor la emiterea unor astfel de adeverințe este nelegala.
Totodată, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 590/2008, cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 01 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate in grupa II de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz.
În conformitate cu dispozițiile legale sus-mentionate, S.C. E. S.A. nu poate fi obligata la emiterea adeverinței, atâta timp cat ultimul angajator al reclamanților care a preluat arhiva este cel care, ex iure, deține documentele verificabile corespunzătoare si arhiva privind personalul.
Ca atare, în niciun caz E. SA nu poate fi obligată să elibereze adeverința care să ateste activitatea desfășurată de reclamant în grupa II de muncă, ci unitatea care are calitatea de ultim angajator / deținător de arhiva, întrucât s-ar trece, în caz contrar, peste dispozițiile legale sus-mentionate.
Cu privire la pretinsa stare de discriminare, invocata de către reclamant in cererea de chemare in judecata, precizează faptul ca nu orice diferența de tratament semnifica discriminare, fiind necesar, pentru reținerea tratamentului diferențiat, sa se stabilească faptul ca persoanele aflate in situații analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial, iar daca o asemenea distincție intre situații analoage sau comparabile exista, aceasta nu trebuie sa-si găsească nicio justificare obiectiva sau rezonabila (art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările si completările ulterioare).
Or, in cauza, este evident ca reclamantul a invocat discriminarea prin raportare la soluțiile legislative alese de către legiuitor, ceea ce nu poate fi primit, întrucât exercitarea unor drepturi se refera la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, astfel ca, in afara legii, nu se poate vorbi de discriminare in sensul dispozițiilor OG nr. 137/2000, cu modificările si completările ulterioare.
În cauza nu poate fi reținuta aplicarea principiului nediscriminării si similitudinii, atât timp cat reclamantul nu se găsește in situația identica cu cea a persoanelor cărora li s-a recunoscut grupa superioara de munca. Or, stabilirea grupelor de munca se face in raport de condițiile, activitățile sau locurile de munca specifice fiecărui salariat, deci cu analiza condițiilor concrete, asa cum rezulta din raporturile de munca ce fac obiectul judecații.
A precizat că numai după comunicarea carnetului de munca de către reclamant, societatea lor se poate pronunța cu privire la debitorul obligației.
În probațiune, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, aflate deja la dosarul cauzei. Au depus în copie practică judiciară în materie.
În drept, și-au întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 205 Cod proc. civ., precum si pe dispozițiile legale menționate in cuprinsul întâmpinării.
Prin încheierea de ședință din 2 februarie 2015 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor E ON M. Distribuție SA Iași și . întrucât pârâta S.C. E-ON M. DISTRIBUȚIE S.A. Iași are calitatea de deținător legal al arhivei, iar pârâta S.C. E. S.A. București are calitatea de fost angajator al reclamantului. Prin aceeași încheiere a fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii întrucât prezenta acțiune este o acțiune în constatarea unui drept și, ca urmare, reclamantul avea posibilitatea să se adreseze tribunalului pentru a solicita pronunțarea unei hotărâri în acest sens.
La solicitarea reclamantului au fost audiați doi martori .
Primul martor numita H. A. a declarat în ședința publică din 01.04.2015 că reclamantul a lucrat la IRE Iași unde a fost și ea angajată. C. I. a fost electrician la rețele electrice pe când ea și-a desfășurat activitatea la un laborator de metrologie. Nu a beneficiat de încadrare în grupă superioară de muncă.
La rândul lui R. E. a declarat în ședința publică din 5 mai 2015:
„Îl cunosc pe C. I. din timpul liceului. Acesta a terminat Liceul energetic în 1977 iar eu în 1974 în Iași. Din discuțiile purtate cu acesta după terminarea liceului am aflat că a lucrat la IREE Iași secția rurală. Eu nu am lucrat împreună cu reclamantul niciodată. Știu că salariații de la E. au obținut încadrare în grupa I de muncă după procese desfășurate la Suceava. Eu am lucrat la actualul EON începând cu 1996 și am la rândul meu un proces la Suceava pentru grupă superioară de muncă.”
Pe fondul cauzei reține tribunalul că reclamantul prin acțiunea formulată a menționat că ar trebui sa beneficieze de încadrare in grupa I de muncă în raport cu prevederile Ordinului 50 /1990 . A arătat că altor colegi aflați în situația lui li s-a recunoscut corect grupa de muncă așa că sunt aplicabile prevederile art. 3, 6 și 7 din Ordinul 50/1990 . Reclamantul nu a menționat însă la care articol sau puncte din anexa nr. I ar trebui încadrată activitatea desfășurată în cadrul fostei societăți E. SA București în intervalul menționat .
În ceea ce privește situația comparabilă a colegilor nici în acțiunea formulată nici în răspunsul la întâmpinare reclamantul nu a explicat în raport cu care foști colegi ar trebui sa cerceteze tribunalul existența unei activități similare din punctul de vedere al Ordinului 50 /1990.
În cauză s-a solicitat de către reclamant ascultarea a doi martori . Aceștia au confirmat doar aspectul că reclamantul a fost o perioadă de timp angajat al fostei societăți IRE Iași dar cele două persoane nu au putut da relații suplimentare în condițiile în care numitul R. E. nu a fost coleg de serviciu cu reclamantul iar numita H. A. a lucrat in alt compartiment . Niciunul dintre martori audiați în cauză nu a adus la cunoștința instanței că ar fi beneficiat de încadrare în grupă superioara de munca iar reclamantul ar fi lucrat în aceleași condiții cu ei.
Atâta timp cat angajatorul nu a încadrat activitatea desfășurată de reclamant în grupa I de munca iar nici unul dintre martorii audiați în cauză respectiv înscrisurile depuse la dosar nu au confirmat desfășurarea unei activități încadrabilă în Anexa I din Ordinul 50 /1990 tribunalul va respinge acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C. I., CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ..5, ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat S. I. din municipiul B., ., județul B., în contradictoriu cu pârâtele E.ON. M. Distribuție SA Iași, cu sediul în municipiul Iași, .-150, județul Iași, și S.C. E. SA București, cu sediul în municipiul București, ..9, sector 1.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 5.05.2015.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./04.06.2015
Tehnored. C.L./04.06.2015
5 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 511/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
