Despăgubire. Sentința nr. 511/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 511/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 511/2015
Dosar nr._ despăgubiri
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 511
La ordine pronunțarea asupra litigiului de muncă dintre reclamantul G. de Distribuție ETA SRL, cu sediul în B.,.. 3, ., ./4.10.1999 CUI_, cu sediul pentru comunicarea actelor de procedură în B.,., jud. B. – reprezentant legal ad-tor Parascanu I. – prin avocat L. S., și pârâții Șveduneac I. G. CNP_ și Șveduneac V. P. CNP_, domiciliați în loc. Suceava .. 6, ., .
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 22 aprilie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța a amânat pronunțarea pentru azi, pentru a se depune concluzii scrise de către părți,când,
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ și precizată la termenul de judecată din 22 aprilie 2015 în sensul reducerii pretențiilor la suma de 2470,01 lei, reclamantul G. de Distribuție ETA SRL B. a chemat în judecată pe pârâții Șveduneac I. G. și Șveduneac V. P., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 2470,01 lei reprezentând prejudiciul cauzat de pârâtul Șveduneac I. G..
În fapt, reclamantul a arătat că pârâtul Șveduneac lonuț G. a fost angajatul său conform contractului nr. 833/29.03.2013 în funcția de agent de vânzări, ocazie cu care tatăl său, copârât în cauză, și-a asumat obligația de a garanta în calitate de fidejusor eventualele daune provocate în dauna angajatorului de fiul său, salariatul reclamantei, până la concurența sumei de 50.000 lei.
Relațiile de muncă au decurs firesc până în luna septembrie, când mai multe societăți au semnalat faptul că marfa din facturile emise de reclamantă nu au ajuns la destinatar; prin urmare acești beneficiari au solicitat radierea lor din contabilitatea societății. Acești beneficiari au fost identificați ca fiind clienți cărora marfa urma să le fie livrată de pârâtul în cauză și de un coleg al său, T. C..
S-a întocmit în acest sens un referat de către superiorii ierarhici ai pârâtului și s-a dispus o anchetă internă desfășurată de către o comisie constituită de reclamantă. Întrebați fiind despre aceste fapte, angajații în cauză au recunoscut că împreună ar fi trebuit să procedeze la livrarea mărfii la destinațiile indicate, însă nu au făcut acest lucru, marfa fiind predată pârâtului Șveduneac lonuț, care a valorificat-o în interes propriu în alte locații. După ce a fost interpelat verbal despre aceste fapte, pârâtul a părăsit locul de muncă, fără a respecta termenul de preaviz. S-a procedat în consecință la cercetarea sa disciplinară pentru toate aceste abateri, iar convocarea pentru cercetarea disciplinară prelabilă comunicată prin poștă, cu confirmare de primire s-a întors cu mențiunea "expirat termen de păstrare".
Așa fiind, s-a procedat la desfacerea contractului de muncă prin decizia nr.649/24.10.2014 și stabilirea și recuperarea prejudiciului suferit, sens în care s-au luat declarații olografe ale societăților vizate, precum și colegului de serviciu care a arătat modalitatea concretă a derulării faptelor, pentru neglijența sa asumându-și obligația de plata a prejudiciului adus în cuantum de 3799,76 lei, în raport de contribuția concretă, în conformitate cu disp. art. 255 alin.l Codul muncii.
Pentru diferența de până la 8724,77 lei, reprezentând totalul mărfurilor nelivrate clienților și a căror valoarea nu a fost achitată, reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii materiale a angajatului Șveduneac lonuț, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de disp. art. 254 Codul muncii.
Pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, salariații pot răspunde patrimonial.
În vederea reținerii răspunderii patrimoniale este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv:
la momentul faptei care a provocat prejudiciul, persoana respectivă să fi avut calitatea de salariat al angajatorului căruia i-a produs paguba;
fapta ilicită (o acțiune sau inacțiune) și personală a salariatului să fi fost săvârșită în legătură cu munca sa. Caracterul ilicit al faptei se analizează în raport de obligațiile de serviciu decurgând din contractul individual de muncă în conținutul căruia sunt incluse, pe lângă obligațiile concrete, specifice naturii funcției, felului și locului muncii, toate celelalte îndatoriri prevăzute în legi și alte acte normative;
să existe un prejudiciu cauzat în patrimoniul angajatorului;
să existe un raport de cauzalitate între fapta respectivă și prejudiciul suferit de angajator. Fapta salariatului trebuie să fi fost în legătură cu sarcinile și atribuțiile angajatului, iar urmarea acesteia să fi fost prejudiciul suferit de angajator în patrimoniu său.
vinovăția salariatului - fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție sub orice formă, fie intenție, fie culpă.
Reclamantul a solicitat a se constata că toate aceste condiții sunt îndeplinite, pârâtul Șveduneac I. avea calitate de salariat în temeiul unui contract valabil încheiat, iar fapta sa are legătură cu atribuțiile sale de muncă, rezultate atât din contract, cât și din fișa postului, care impuneau ca salariatul să livreze mărfurile conform facturilor emise și să încaseze contravaloarea acestora la termenele scadente, urmând a depune sumele astfel obținute la casieria societății pentru a fi înregistrate, obligații esențiale pentru derularea raportului de muncă.
Cum pârâtul a înțeles să nesocotească această obligație și a procedat la distribuirea mărfurilor în alte locuri decât cele prevăzute în documentele contabile, cu intenția directă de a-și însuși sumele de bani rezultate din valorificarea lor, acesta a produs o pagubă în dauna reclamantei de 8724,77 lei, pagubă la care a concurat și neglijența colegului său care a predat marfa, fără a verifica destinația de livrare.
Cum acesta și-a asumat răspunderea pentru faptele sale, obligând să recupereze prejudiciul cauzat, respectiv doar cu privire la livrările la care a participat și el, paguba neacoperită adusă patrimoniului reclamantului este de 4925,01 lei, existând legătura de cauzalitate directă între abaterile(faptele) pârâtului și paguba produsă și fiind îndeplinită și condiția vinovăției.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Șveduneac V.-P., reclamanta a apreciat că este dată situația unei coparticipări procesuale motivate de faptul că acesta și-a asumat o obligație solidară de a răspunde pentru eventualele prejudicii materiale cauzate de salariatul prim pârât, în condițiile stipulate de Actul de fidejusiune autentificat de BNP I. LOSTUIM SUCEAVA la 29.03.2013.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în copie următoarele: CI a pârâtului Șveduneac I., contract de muncă, fișa postului și anexa însușită sub semnătura de pârât, raport Revisal salariat, referat sesizare nereguli 465/26.09.2014, Decizie numire comisie cercetare disciplinară 467/29.09.2014, Convocator 604/02.10.2014 și dovezi de comunicare, Referat de cercetare disciplinară 640/13.10.2014, Decizie de încetare a contractului de muncă 649/24.10.2014 și confirmările de primire, Act de fidejusiune, fișa facturi mărfuri nelivrate, declarații olografe ale reprezentanților clienților în cauză, precum și cu martorii C. C. și T. C..
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 254 și urm. Codul muncii.
La termenul de judecată din 22.04.2015, reclamantul, prin avocat, a diminuat cuantumul pretențiilor formulate împotriva pârâților la suma de 2470,01 lei, întrucât potrivit procesului –verbal încheiat la data de 21.04.2015 între reclamant și pârâtul Șveduneac I. G., în contul datoriei de 4925,01 lei pârâtul a restituit suma de 2455 lei, prin compensarea sumei de 1455 lei cu drepturile salariale cuvenite pentru luna septembrie 2014, precum și prin restituirea sumei de 1000 lei.
Pârâții Șveduneac I. G. și Șveduneac V. P. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată(f.69-70).
În apărare, pârâții au susținut că, în realitate, situația descrisa in acțiune de către reclamant nu corespunde realității.
Astfel, pârâtul Șveduneac I. G. a menționat că a fost angajat al societății G. de Distribuție Eta SRL prin contractul nr.833/29.03.2013 ca agent de vânzări.
Aceasta societate este una foarte neserioasa, foarte mulți angajați printre care si el primeau salariul după doua trei luni de munca. In luna septembrie o cunoștința i-a găsit un loc de munca in Germania si a decis sa plece de la aceasta firmă. A incercat sa ia legătura cu reclamanta, a fost de câteva ori la sediul firmei pentru a i se plăti perioada de munca din luna august-septembrie 2014, dar fara nici un rezultat.
La întoarcerea sa din Germania, a găsit in cutia poștala foarte multe plicuri primite de la societate. Printre acele plicuri se afla si decizia sa de încetare a muncii.
A susținut ca nici pana in ziua de astăzi nu și-a primit salariul si a fost concediat ca urmare a cererii sale insistente de a-și primi salariul.
A fost agent de vânzări la această firma iar, conform regulamentului de ordine interna pe care l-a semnat, el nu putea sa transporte marfa. Erau salariați ai societății care transportau marfa la diferite societati; angajatorul i-a pus la dispoziție un autoturism de maxim 3,5 tone pentru a se deplasa si a încheia contracte cu diferite societăți.
Reclamanta i-ar fi desfăcut in mod abuziv contractul de munca, deoarece era plecat din tara si dupa cum este depus la dosar, nu a luat la cunoștința de convocatorul nr.604/02.10.2014 si nici de decizia de încetare a contractului individual de munca nr.649 din data de 24.10.2014.
În data de 23.03.2013, pârâtul S. V. P. a încheiat un contract de fidejusiune, prin care se obliga a plăti până la suma de 50.000 lei către . ETA SRL ,pagubele ce ar putea fi produse de către fiul său S. G. I..
Față de disp. art. 254 din Codul muncii, pârâtul a arătat că angajatorul trebuia sa facă o nota de constatare a pagubei si să-l înștiințeze in termen de 30 de zile pentru a recupera paguba, trebuind să aplice în același timp și art.255 din același cod.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 32,205-208 Cod procedura civila, art. 453 Cod procedura civila si dispozițiile art.251-255 Codul muncii.
In dovedire, pârâții au solicitat depunerea de către reclamantă a contractului de muncă numărul 833/29.03.2013 și regulamentului de ordine interna, precum și audierea martorului T. C..
Analizând actele și lucrările dosarului,precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul G. de Distribuție ETA SRL B. a chemat în judecată pe pârâții Șveduneac I. G. și Șveduneac V. P., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 2470,01 lei reprezentând prejudiciul cauzat de pârâtul Șveduneac I. G..
Pentru soluționarea fondul pretențiilor reclamantului, se va reține că, potrivit art. art.254 alin. 1 din Codul muncii, pe care acesta și-a întemeiat acțiunea împotriva pârâtului Șveduneac I. G., pentru angajarea răspunderii patrimoniale a acestui pârât, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba ; fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția (culpa) salariatului.
Sarcina dovedirii îndeplinirii acestor condiții revine angajatorului, potrivit art. 272 din Codul muncii.
În cauză, a fost făcută dovada raporturilor de muncă dintre aceste părți cu contractul individual de muncă nr.833/29.03.2013, fișa postului agent vânzări și regulile și procedurile de vânzare – încasare semnate de salariatul Șveduneac I. G.( f.6- 13).
Referitor la fapta ilicită și personală a pârâtului ,tribunalul apreciază că este dată fapta ilicită și culpabilă a salariatului pentru nerespectarea atribuțiilor din fișa postului, conform cărora avea obligațiile:
- ,, să respecte regulile de vânzare prevăzute în anexa la prezenta fisă de post,…
- să urmărească încasarea facturilor emise( utilizând informațiile din lista de solduri,, Situația facturilor neîncasate’’ pusă la dispoziție de operatorul calculator), respectându-se termenul și modul de plată agreat de companie și să sesizeze imediat departamentului facturare orice neconcordanță între lista de solduri și realitate…
- să asigure încasarea contravalorii facturilor la datele scadente,în conformitate cu politica comercială, eliberând chitanțe în momentul încasării sumelor, verificând corecta completare a cec-urilor și biletelor la ordin, …
- să răspundă de documentele fiscale și produsele preluate în gestiune,…
- să predea integral societății banii și celelalte instrumente de plată încasate de la clienți maxim a doua zi de la data încasării, dimineața( în intervalul de colectare a încasărilor de către operatorul calculator), fără nicio reținere din încasări, pe bază de monetar…’’( f.9),
precum și din regulile și procedurile de vânzare – încasare, ce stabileau că:
- ,, agenții de vânzări au responsabilitatea preluării comenzilor de marfă de la clienții situați în zona geografică de responsabilitate, …
- responsabilitatea încasării tuturor comenzilor preluate de un agent de vânzare este în întregime în sarcina acestuia…’’.
În mod concret, din declarațiile martorilor C. C. – director de vânzări la reclamant( f.95-97) și T. P. C. – agent comercial( agent de livrare) la reclamant ( f.93- 94 și 75- 77) coroborate cu declarația martorului T. din 7.11.2014 și a beneficiarilor mărfurilor ce trebuiau livrate de salariații reclamantului( f.26- 34) și cu copiile facturilor neplătite emise în perioada iulie - septembrie 2014( f.50-68), rezultă că mărfurile din aceste facturi – contractate de agentul de vânzări Șveduneac și care trebuiau livrate de agentul comercial T. - nu au fost livrate de martorul T. cumpărătorilor menționați în aceste facturi( din motive ce nu interesează cauza).
Deși, conform fișei postului său, acest salariat avea obligația predării acestor mărfuri și a facturilor nelivrate șefului de depozit al reclamantei, la solicitarea pârâtului Șveduneac I. G. – care, în calitate de agent de vânzări, era plătit ,, în funcție de volumul vânzărilor efectuate, luându-se în considerare plățile efectiv făcute pentru mărfurile livrate( f.95) – aceste mărfuri au fost livrate altor cumpărători, iar ambele exemplare ale facturilor au fost predate pârâtului Șveduneac, care trebuia să urmărească și încasarea prețului.
În acest sens, martorul T. a arătat ,, … cu privire la prejudiciul ce face obiectul cauzei, arăt că au fost împrejurări în care nu am putut livra marfa contractată de agentul de vânzări Șveduneac pentru că magazinul era închis sau nu se găseau proprietarii. Eu atunci l-am sunat pe Șveduneac I. care mi-a spus să livrez marfa în aceeași zonă la alți beneficiari pe răspunderea lui și nu returnez marfa.
În aceste situații Șveduneac I. lua ambele facturi și el își asuma răspunderea pentru aceste mărfuri.
Întrucât aceste mărfuri nu au fost plătite eu cred că banii au fost luați de către Șveduneac, care nu i-a predat mai departe la societate.’’
De asemenea, martorul C. C. a arătat că:
,, Agentul de vânzări avea obligația de a obține comenzi și apoi de a se asigura că marfa este livrată beneficiarului și apoi plătită de către acesta, chitanța emisă beneficiarului atestând plata mărfurilor comandate.
Agentul de vânzări nu era cel care livra efectiv marfa, însă avea obligația de a se asigura că aceasta era dată beneficiarului care a comandat-o.
La o săptămână îi apărea marfa neplătită pe scadențar așa încât trebuia să urmărească dacă acea marfă a fost livrată unde trebuie sau nu.
Salariatul care livra efectiv mărfurile avea doar obligația de a depune la societate factura cu dovada livrării respectiv semnătura și amprenta stampilei beneficiarului.
Agenții de vânzări erau plătiți în funcție de volumul vânzărilor efectuate luându-se în considerare plățile efectiv făcute pentru mărfurile livrate.
În situația în care agentul care livra marfa nu era în măsură să o predea beneficiarului cu dovadă în acest sens, era obligat să sune mai întâi agentul de vânzări care făcuse comanda pentru a confirma că acela este beneficiarul acelui volum de mărfuri. În caz afirmativ și dacă marfa nu se putea livra trebuia returnată la depozitul societății .
În situația de față, am observat că s-au adunat facturi neplătite, unii clienți depășind scadența și efectuând verificări, am constat că șoferul respectiv martorul T. a livrat marfa, numai că în unele situații agentul de vânzări Șveduneac i-a spus să lase marfa în altă parte.
Apreciez că acest prejudiciu se datorează agentului de vânzări întrucât acesta avea obligația să urmărească încasarea prețurilor mărfurilor predate.
În situația în care după 7 zile mărfurile nu ar fi fost plătite, dacă era vina șoferului, putea să invoce nerespectarea de către acesta a obligațiilor de serviciu, și s-ar fi stopat această situație de fapt.
În cauză pârâtul Șveduneac I. nu a procedat astfel am tras concluzia vinovăției lui.
Menționez că la sesizarea situației facturilor neplătite am încercat să iau legătura cu agentul Șveduneac dar acesta nu s-a mai prezentat la lucru nu a răspuns la telefoane deși am încercat să soluționăm problema pe cale amiabilă.
Doresc să menționez că în afara prejudiciului material rezultat din neplata mărfurilor care au plecat din depozitul societății, unitatea a suferit și un prejudiciu de imagine pentru că a trebuit să verificăm situațiile și actele de la clienți, iar mulți dintre aceștia s-au supărat și și-au exprimat opinia că nu ar mai dori să lucreze cu noi dacă există posibilitatea să apară și alte facturi pe numele lor dar pentru mărfuri care nu li s-au predat.
Consider că ambii salariați sunt vinovați de producerea prejudiciului, respectiv atât agentul de vânzări Șveduneac cât și șoferul T. în mod egal, neputându-se stabili procentul de vinovăție pentru fiecare, iar șoferul fiind vinovat pentru că în situația imposibilității livrării mărfurilor era obligat să ia legătura cu șeful de coloană și să procedeze conform dispozițiilor acestuia.
Arăt că în ceea ce privește prejudiciul imputat pârâtului acesta rezultă din faptul că mărfurile au fost livrate din depozitul societății dar nu au fost plătite, facturile sunt emise pe societăți care în realitate nu au primit aceste mărfuri, așa încât părerea mea este că cel mai probabil unitățile care au primit mărfurile destinate altui beneficiar au plătit o sumă oarecare agentului de vânzări care nu a fost depusă la unitate.’’
În consecință, instanța a reținut atât fapta ilicită prejudiciabilă a pârâtului Șveduneac I. G. cât și culpa acestuia în producerea prejudiciului în sumă de 4925,01 lei ( diferența fiind imputată și recunoscută de martorul T.), recunoașterea acestei datorii chiar de către pârât rezultând din procesul – verbal încheiat cu angajatorul la data de 21.04.215( f.99), dată la care acesta a plătit suma de 2455 lei, prin compensarea sumei de 1455 lei cu drepturile salariale cuvenite pentru luna septembrie 2014, precum și prin restituirea sumei de 1000 lei.
Se poate constata, așadar, că reclamantul a respectat dispozițiile legale invocate de pârât, pentru că a stabilit prejudiciul în măsura în care cei doi salariați au contribuit la producerea lui, iar pârâtul nu a invocat motive concrete, verificabile, pentru care această modalitate de stabilire a producerii pagubei nu este conformă conduitei culpabile a salariaților.
Cât privește neîntocmirea de către angajator a unei ,, note de constatare și evaluare a pagubei’’, este de observat că textul art.254 alin.3 din Codul muncii reglementează doar posibilitatea și nu obligativitatea întocmirii acestei note, și numai în situația în care intervine un acord al părților pentru recuperarea pagubei, ceea ce în cauză nu s-a dovedit a fi intervenit înainte de introducerea acțiunii, chiar pârâtul menționând că a plecat la lucru în Germania.
Prin urmare, tribunalul constată că angajatorul a făcut proba tuturor condițiilor necesare angajării răspunderii patrimoniale a salariatului pârât Șveduneac I. G. pentru suma de 2470,01 lei, precum și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În consecință, față de ansamblul celor ce preced, în temeiul art.266 și art.254 alin.1 din Codul muncii, va fi admisă acțiunea în răspundere patrimonială formulată de reclamantul G. de Distribuție ETA SRL B. împotriva pârâtului Șveduneac I. G., care va fi obligat la plata sumei susmenționate pentru repararea prejudiciului produs angajatorului.
Cu referire la pârâtul Șveduneac V. P., instanța va observa că, la data de 29.03.2013 – deci sub imperiul Noului cod civil – acesta a dat declarație de garanție (f.22 -23), prin care a menționat că:
,, Mă oblig ferm față de G. de Distribuție ETA SRL… să plătesc eventualele daune, până la concurența sumei de 50.000 lei, ce ar putea fi produse de către fiul meu Șveduneac I.- G. … în contextul exercitării de către acesta a funcției de agent vânzări al . ETA SRL.
Înțeleg astfel să devin fideiusor al obligației de reparare a eventualelor prejudicii, pentru toată perioada cât fiul meu Șveduneac I. G. va fi angajat al . ETA SRL, însemnând că voi fi obligat la plată dacă și când se va constata existența unor prejudicii cauzate de fiul meu Șveduneac I. G. în legătură cu serviciul, iar acesta va refuza sau nu va putea, din orice motive să plătească. ’’
Prin urmare, având în vedere această declarație și soluția dată pretenției formulată de reclamant față de pârâtul Șveduneac I. G., în temeiul art.2280, 2285 și 2293 NCC, pârâtul Șveduneac V. P. va fi obligat să plătească reclamantului suma de 2470,01 lei, reprezentând prejudiciu cauzat de prim pârât, dacă acesta nu va îndeplini obligația stabilită în sarcina sa, fiind de observat că fideiusorul nu s-a obligat la plata în solidar, conform art.2300 NCC, a eventualului prejudiciu produs de fiul său.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul G. de DISTRIBUȚIE ETA SRL B. in contradictoriu cu pârâții Șveduneac I. G. și Șveduneac V. P..
Obligă pe pârâtul Șveduneac I. G. – în calitate de debitor și pe pârâtul Șveduneac V. P. - în calitate de fideiusor să plătească reclamantului suma de 2470,01 lei, reprezentând prejudiciu cauzat de prim pârât.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică din 29.04.2015.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN 02.06.2015 v
Tehnored. BC
5 ex/..06.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 518/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
