Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 906/2015. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 906/2015 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 906/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
T. B. - SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 906
Ședința publică de la 16.12.2015
Judecător – V. A.
Asistenți judiciari – L. C., E. M. P.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanții S. A. I., S. A. I., V. A. V., I. D., S. A. B., C. F. I., toți citați la T. București, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, M. Finanțelor Publice, cu sediul în București,. sector 5, C. de A. C., cu sediul în C., ., județul C., T. C., cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect drepturi salariale.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 9.12.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.396 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 16.12.2015.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /2015, la data de 08.12.2014 reclamantele S. A. I., S. A. I., V. A. V., I. D., S. A. B., C. F. I. au chemat în judecată pe pârâții M. Justiției, M. Finanțelor Publice, C. de A. C. și T. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata de daune interese moratorii constând în dobânda legală, reprezentând echivalentul prejudiciului pe care l-au suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin Sentința civilă nr.316/LM/06.02.2008 pronunțată de T. Tulcea așa cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 23.04.2008 a aceleiași instanțe, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.301/CM/02.06.2009 pronunțată de C. de A. C. de la data pronunțării sentinței civile-6.02.2008 până la data de 21.08.2012, dată la care au executat silit valoarea netă a creanței. S-a solicitat și obligarea pârâților la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin titlul executoriu respectiv sentința civilă nr.316/LM/06.02.2008 pronunțată de T. Tulcea emisă în dosarul civil nr._, lămurită prin încheierea din data de 02.04.2008 și îndreptată prin încheierea din data de 23.04.2008 ale aceleași instanțe, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.301/CM/02.06.2009 pronunțată de C. de A. C. în cauză cu nr.unic_, a fost admisă acțiunea prin care au solicitat obligarea pârâților T. C., C. de A. C. și M. Justiției la plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din indemnizația brută lunară de încadrare de la datele de 18.09.2004 și respectiv 01.09.2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plătii efective, precum si pentru viitor. În vederea executării silite a acestei hotărâri, în calitate de creditori, s-au adresat executorului judecătoresc, formându-se dosarul de executare nr.828/2011. Prin încheierea din data de 05.08.2011 pronunțată în cauza cu nr. unic_/4/2011 s-a încuviințat începerea executării silite solicitată de executorul judecătoresc. În cadrul acestui dosar a fost emisă somația de plată, precum și adresa prin care executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit până la concurența sumelor de bani datorate în baza titlului executoriu, astfel cum au fost calculate și actualizate prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit în cauză. Prin adresa nr._/19.09.2011, terțul poprit a restituit documentația executorului, susținând că nu poate proceda la indisponibilizarea sumei menționate întrucât executarea silită este suspendată de drept, în temeiul prevederilor OUG nr.71/2009, cu modificările ulterioare, astfel încât nu se poate efectua niciun act de executare. Urmare a demersurilor judiciare, poprirea dispusă inițial a fost validată și ulterior executată, astfel că la data de 21.08.2012 creanța a fost virată în conturile personale de către B. D.. Prin sentința civilă au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, însă solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de o dispoziție legală, atât timp cât obligația legală subzistă. Fiind vorba de hotărâri judecătorești prin care au fost soluționate litigii referitoare la drepturile salariale ce decurg din derularea raportului de muncă, în cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 278 pct. 1 din codul de procedură civilă din 1865, respectiv art. 488 alin 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă din 2010, care statuează că hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau alte drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă. În condițiile în care orice executare a unei hotărâri judecătorești se aduce la îndeplinire de buna voie, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71/2009 prevede că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza eșalonat. Prin decizia nr.2/2014 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv 1531 alin 1 și alin 2 teza I și art. 1535 alin 1 din Legea 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, cu referire la acordarea daunelor interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, instanța supremă a analizat natura răspunderii care poate atrage plata unor astfel de daune. Astfel s-a reținut că natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr.71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare ce decurge din conținutul art. 1 alin 2 din Ordonanța de Urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept. Executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală chiar daca izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească este un contract. În cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani indiferent de izvorul, contractual ori delictual al obligației, daune interese sub forma de dobânzi legale se datorează fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului sa poată fi nesocotit. Prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată de Ordonanța de Urgență a Guvernului 71/2009, că în cuprinsul art. 1 alin 3 prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. In aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate ale art.1082 și 1088 din Codul Civil din 1864, respectiv art.1531 alin.1 și alin.2 teza întâi și art.1353 alin.1 din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens) cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Potrivit acestor dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșirea cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date nu se poate reține că OUG nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț. Totodată, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin 4 din Legea 53/2003. Din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză, rezultă că dreptul creditorului la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului, care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizare cu rata inflației a sumelor datorate inițial. O astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe altă cauză. Dobânzile legale se cuvin ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate în principiu pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație. În contextul celor arătate, reclamanții au considerat că sunt îndreptățiți la cuantumul dobânzii penalizatoare ce va fi calculată, după . OUG nr.13/2001, potrivit acestui act normativ, dobânda penalizatoare care este definită de art. 1 alin 3 ca fiind dobândă datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență. Până la data de 01.09.2011, când a intrat în vigoare OG nr.13/2011, dobânda legală urmează a fi calculată potrivit dispozițiilor OG nr.9/2000. În drept, s-au invocat art. 148 și următoarele din Cod proc. civ în referire la art. 127 Cod proc. civ, art. 1531, art.1535 din Noul Cod Civil, art. 2517 Cod civ., art.2537 Cod. civ. și art. 2537 și art. 2538 Noul Cod civil, recursul în interesul legii admis de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.21/2013 având ca obiect acordarea de daune sub forma dobânzii legale.
Prin întâmpinare, pârâtul M. Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Pe cale de excepție pârâtul a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor. M. Finanțelor Publice nu a avut calitate procesuală pasivă în hotărârea judecătorească în temeiul căreia reclamanții au formulat prezenta acțiune și nu are obligația de punere în executare a hotărârii menționate. Cum debitul principal, respectiv drepturile salariale au fost acordate de pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. C., alte daune în completare nu pot fi pretinse decât de la debitorul principal si nicidecum de la o alta persoană, respectiv M. Finanțelor Publice, așa cum solicită reclamanții. De asemenea, în speță M. Finanțelor Publice nu are raporturi juridice directe cu reclamanții, deoarece nu are calitatea de angajator al acestora, motiv pentru care nu poate fi obligat la plata așa cum se solicită. In aceste condiții, M. Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata de daune interese pentru punere în executare cu întârziere a obligației de plată stabilită în sarcina altor pârâți. Cu privire la obligarea pârâtului M. Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor solicitate s-a arătat că față de dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, lege specială în materie de venituri și cheltuieli bugetare, în cadrul procesului bugetar, M. Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, dar nu are atribuția de a vira alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia. Potrivit art. 14 (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute în legea finanțelor publice și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială. M. Finanțelor Publice are propriul buget și nu poate interveni în bugetele celorlalte ministere sau ale ordonatorilor de credite. Sumele aprobate la partea de cheltuieli în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plați, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite (art. 4, alin.2 din lege, încălcarea acestuia constituind infracțiune pedepsita cu închisoare de la 1-3 luni sau cu amenda de la 50 milioane lei la 100 milioane lei). Legea bugetară anuală poate fi modificată în cursul exercițiului bugetar prin lege de rectificare căreia i se aplică aceleași proceduri ca și legii bugetare anuale inițiale. Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale. Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare. Numărul de salariați și fondul salariilor de bază se aprobă distinct prin anexa la bugetul fiecărui ordonator principal de credite, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la 15 iulie a fiecărui an să depună la M. Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta pentru anul bugetar următor. Alocațiile pentru cheltuieli de personal aprobate de ordonatori principali de credite nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli (art.47 alin.3). Ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare în raport cu sarcinile acestora. In consecință, pentru efectuarea plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți este necesară autorizarea prin lege bugetară anuală, respectiv asigurarea fondurilor necesare prin bugetul aprobat în condițiile legii. Plata acestor sume din bugetul propriu al Ministerului Finanțelor Publice, așa cum solicită reclamanții, nu este legală deoarece "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite" (art. 47 alin. 6 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002).
Pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii reclamantei. În raport de data înregistrării cererii a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune motivat de faptul ca prin Decizia nr. 1/2014, pronunțată în dosarul nr. 20/2013 de înalta Curte de Casație și Justiție - Complet RIL, publicată în Monitorul Oficial nr. 283/17 aprilie 2014, dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5, art.201 și art.223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011. Potrivit dispozițiilor art. 517 alin.(4) din Codul de procedură civilă, decizia pronunțată este obligatorie. Totodată, pârâtul arată că nu a avut loc întreruperea cursului prescripției întrucât, prin actele normative care au eșalonat plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a prevăzut o procedură specială de executare, statul asumându-și obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că reclamanții au obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective. S-a solicitat să se observe că OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a prevăzut la art. II alin.(3) că: „Sumele prevăzute la alin.(1) plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgentă se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.." Așadar, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei. In același timp, potrivit art.1489 alin. 1 Cod. civ. „Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege." De asemenea, la art. 1535 se prevede că „(1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. (2)Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. (3)Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit." Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 definește dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației și dobânda penalizatoare drept dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență. In ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010. In același sens sunt și dispozițiile O.U.G nr. 45/2010 pentru modificarea art. II din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sistemul justiției. Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, reclamanții nu pot solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare. Eșalonarea plății sumelor a fost realizată pe calea unor dispoziții normative, parte din sumele datorate au fost plătite reclamanților creditori, iar pentru perioadele rămase, creanțele nu sunt exigibile, fiind afectate de termene suspensive, stabilite pe cale legală, în favoarea debitorilor. Astfel, în principiu, o creanță constatată printr-o hotărâre judecătorească este exigibilă la momentul la care aceasta devine executorie, prin învestirea cu formulă executorie, fie prin recunoașterea acestui caracter ope legis. Din acest moment, creditorul poate cere debitorului executarea. Insă, ca efect al termenelor legale suspensive stabilite în favoarea debitorilor prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, creditorii nu pot pretinde executarea obligațiilor înlăuntrul acestor termene, astfel încât, în aceste intervale de timp, nu curge nici dobânda penalizatoare, reprezentând daune interese moratorii. Pârâta a susținut că instituțiile publice debitoare nu au refuzat executarea, ci au făcut aplicarea unui act normativ prin care s-a prevăzut plata eșalonată. Această măsură legislativă, luată în contextul unui dezechilibru bugetar, reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, iar această ingerință are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică și îndeplinește cerința unui raport rezonabil de proporționalitate cu scopul urmărit. Caracterul proporțional al limitării dreptului creditorului de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că nu se neagă dreptul la executare, ci doar se stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere apreciată ca fiind rezonabilă de C. Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în cauza D. ș.a. vs. România. In consecință, intervenția legiuitorului, printr-un act normativ, validat pe cale jurisprudențială de C. Constituțională și de instanța de contencios european, având ca efect eșalonarea plăților, constituie un caz fortuit ce exonerează debitorul de plata dobânzilor legale..
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, tribunalul apreciază că excepția este fondată, având în vedere faptul că, față de competențele legale ce-i revin și în lipsa raporturilor de serviciu cu reclamanții, răspunderea directă a acestei instituții pentru plata drepturilor bănești solicitate prin prezenta acțiune nu poate fi angajată.
Prin urmare, tribunalul va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul M. Justiției, tribunalul reține că prin decizia nr. 7/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și publicată în Monitorul Oficial nr. 461/26.06.2015, s-a stabilit că plățile voluntare eșalonate în temeiul O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
În considerentele acestei decizii, care potrivit art. 521 alin. 3 Cod procedură civilă este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, s-a reținut că: „ …cererile de chemare în judecată prin care se solicită plata daunelor-interese moratorii pentru plata eșalonată a titlurilor executorii în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 sunt supuse dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, care prevăd că termenul general de prescripție, aplicabil acțiunilor personale, care însoțesc drepturile subiective civile de creanță, este de 3 ani. Același act normativ prevede în art. 7 alin. 2 că, în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe de la data nașterii raportului de drept. Daunele-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a creanțelor recunoscute prin titluri executorii, au caracterul unor prestații succesive și sunt datorate pentru întreaga perioadă de executare cu întârziere și calculate pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenței acestor creanțe. În acest caz sunt relevante și prevederile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, fiecare zi de întârziere în executare generând o prescripție distinctă a dreptului la acțiune cu privire la aceste prestații succesive. Ca atare, creditorii sunt îndreptățiți la daune-interese moratorii pentru o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de plată a dobânzii, al căror cuantum va fi stabilit în funcție de plățile eșalonate efectuate în executarea creanțelor din titlurile executorii.”
Față de aceste considerente instanța reține că daunele-interese moratorii pot fi acordate numai pentru o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de plată a dobânzii. Daunele moratorii solicitate prin prezentul demers judiciar nu au fost stabilite prin hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii, astfel că nu a operat vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției întrucât debitorii nu au recunoscut că datorează sumele solicitate cu titlu de dobânzi
Se constată astfel că, raportat la momentul introducerii acțiunii, dreptul la acțiune al reclamantelor este prescris în ce privește pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 8.12.2011.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamantele S. A. I., S. A. I., V. A. V., I. D., S. A. B., C. F. I. au calitatea de judecători.
Prin Sentința civilă nr.316/LM/06.02 pronunțată de T. Tulcea, rămasă irevocabilă prin decizia nr.301/CM/02.06.2009 au fost obligați pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. C. să plătească reclamantelor S. A. I., S. A. I., V. A. V., I. D., S. A. B. și C. F. I. sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare de la data de 18.septembrie 2004 respectiv 1 septembrie 2007 în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prin încheierea de lămurire a sentinței civile, din data de 2.08.2008, s-a stabilit cu privire la perioadele de acordare a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică, astfel: pentru reclamantele S. A. I., S. A. I., I. D. de la data de 19 septembrie 2004 și până la pronunțarea hotărârii, precum și acordarea lunară în continuare a acestui spor; iar pentru reclamantele C. F. I., S. A. B. și I. D. de la 9 decembrie 2005 și până la pronunțarea hotărârii și în continuare și reclamantei V. A. V. de la 17 august 2006 și până la pronunțarea hotărârii și în continuare.
Prin încheierea din 23.04.2008 se dispune îndreptarea erorii materiale din considerentele dispozitivului încheierii de lămurire pronunțată la data de 2.04.2008, în sensul că pentru reclamantele C. F. I., S. A. B. se cuvine sporul solicitat de la 9 decembrie 2005 și până la pronunțarea hotărârii și în continuare, lunar.
Prin urmare, titlul executoriu deținut de reclamante constă în Sentința civilă nr.316/lLM/06.02.2008 a Tribunalului C., lămurită prin încheierea din data de 02.04.2008 și îndreptată prin încheierea din data de 23.04.2008 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.301/CM/02.06.2009 pronunțată de C. de A. C..
T. reține că în urma punerii în executare a sentinței, la data de 21.08.2012, valoarea netă a creanței datorate a fost virată în conturile reclamanților.
Prin sentința civilă menționată au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi și pârâții au înțeles să achite benevol doar o parte din aceste drepturi, pârâții prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 și OUG 71/2009, pentru a amâna plata diferențelor.
Prezentul litigiu este guvernat de dispozițiile vechiului cod civil de la 1864, care, în cuprinsul art. 1073, prevede dreptul creditorului de a obține îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar, dreptul la dezdăunări.
În plus, prin dispozițiile art. 1082 cod civil, legiuitorul a instituit obligația debitorului de a plăti daune interese pentru întârzierea executării, chiar dacă nu există rea credință din partea sa, afară de justificarea unei cauze străine și neimputabile, iar dispozițiile art. 1088 din același cod prevăd: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.”
Normele legale enunțate în precedent au fost preluate în mod similar de art.1535 din Noul Cod civil care statuează că „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.”
În cauză, își găsesc aplicabilitate și dispozițiile art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cărora „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului”, în condițiile în care cererea de chemare în judecată vizează accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanțele cuprinse în titlurile executorii.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 s-a statuat ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițial cuprinsă între 2010-2012. Prin acte normative ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010, Legea nr. 230/2011) au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și procentelor de plată, urmând ca executarea obligațiilor să fie finalizată în anul 2016.
Împrejurarea că prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune-interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
În mod cert, actualizarea creanțelor cu rata inflației nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamantă.
Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864, respectiv art. 1531 din Noul Cod civil.
T. apreciază că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora.
Astfel, creanțele recunoscute în favoarea reclamantelor, fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din același act normativ, anterior republicării). Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor-interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1530 din Noul Cod civil, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă. Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
Ca atare, în interpretarea dispozițiilor art.1073, art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 și art. 1535 din Noul Cod civil, reclamanta este îndreptățită la acordarea daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor rezultate din titlurile executorii.
În soluționarea prezentei cauze, conform art.517 alin.4 Cod procedură civilă, tribunalul va da eficiență deciziei nr.2/17.02.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în dosarul nr.21/2013 prin care s-a admis recursul in interesul legii în sensul că, în aplicarea disp. art.1082 si 1088 C civil (de la 1864), respectiv art. 1531 al. 1, al. 2 teza 1 si art. 1535 al. 1 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in condițiile art. 1 si art. 2 din OUG 71/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările si completările ulterioare.
În plus, nu poate fi ignorată nici jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ce a statuat că unei persoane care a obținut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluționării unui litigiu în favoarea sa nu i se poate cere să recurgă la proceduri de executare, pentru a obține executarea, reclamantului, în calitate de creditor, fiindu-i cauzat un prejudiciu material constând în imposibilitatea de a se folosi de banii săi, deci o pierdere de profit cauzată de imposibilitatea punerii în executare, într-un termen rezonabil, a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa.
Pentru considerentele reținute, tribunalul apreciază ca fondată în parte acțiunea reclamanților, astfel că o va admite ca atare și va obliga pârâții M. Justiției, C. de A. C., T. C. să plătească reclamanților daune interese moratorii constând în dobânda legală reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de reclamanți prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită prin titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 316/LM/6.02.2008 a Tribunalului Tulcea, lămurită prin încheierea din data de 2.04.2008 și îndreptată prin încheierea din data de 23.04.2008, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.301/CM/2.06.2009 începând cu data de 8.12.2011 și până la data de 21.08.2012. Totodată va constata ca fiind prescris dreptul la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 8.12.2011.
Asistenții judiciari, cu vot consultativ, au fost de acord cu soluția instanței
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții S. A. I., S. A. I., V. A. V., I. D., S. A. B., C. F. I., toți citați la T. București, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtul M. Finanțelor Publice, cu sediul în București, . sector 5, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite în parte ca fondată acțiunea formulată de reclamanții S. A. I., S. A. I., V. A. V., I. D., S. A. B., C. F. I., toți citați la T. București, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, C. de A. C., cu sediul în C., ., județul C., T. C., cu sediul în C., ., județul C..
Obligă pârâții să plătească reclamanților daune interese moratorii constând în dobânda legală reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de reclamanți prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită prin titlurile executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 316/LM/6.02.2008 a Tribunalului Tulcea, lămurită prin încheierea din data de 2.04.2008 și îndreptată prin încheierea din data de 23.04.2008, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.301/CM/2.06.2009 a Curții de A. C., începând cu data de 8.12.2011 și până la data de 21.08.2012.
Constată ca fiind prescris dreptul la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 8.12.2011.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la T. B..
Pronunțată în ședință publică azi 16.12.2015.
Președinte Cu vot consultativ Grefier
V. AlionteAsistenți judiciariAdina B.
L. C. E. M. P.
Red.C. L.
7 ex./18.01.2016
| ← Pretentii. Sentința nr. 698/2015. Tribunalul BRĂILA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 343/2015. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
