Obligaţie de a face. Încheierea nr. 06/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 06/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 10604/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
INCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.10.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. A.
ASISTENT JUDICIAR: D. I.
ASISTENT JUDICIAR: M. CORĂȚU
GREFIER: A.-M. P.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul B. E. în contradictoriu cu pârâtul A. Națională de Reglementare în domeniul Energiei avand ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul reprezentat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că, prin serviciul registratură pârâta a depus un set de înscrisuri.
Tribunalul procedează la comunicarea către reclamant a înscrisurilor depuse la dosar de pârâtă.
Reclamantul prin avocat solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de înscrisurile comunicate.
Tribunalul respinge cererea de amânare formulată de reclamant si acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Reclamantul prin avocat solicită admiterea acțiunii având în vedere procedura informă a deciziei de imputare, prejudiciul cauzat fiind raportat la un număr de 7 persoane.Depune la dosar sentința civilă pentru numitul V. D..Arată că cele 7 persoane conform recomandării Curții de Apel București au aceleași atribuții generice de a urmări toate actele emise de ANAF.De asmenea fapta nu există si nici raportul de cauzalitate.Solicită anularea deciziei de imputare în principal iar în subsidiar atragerea răspunderii solidare pentru cei 7 salariați.
Pârâta prin consilier juridic solicită respingerea acțiunii.Arată că reclamantul a primit spor de conducere și trebuia să respecte atribuțiile din fișa postului.Invocarea de către reclamant a faptului că un director general nu poate, efectiv, în timp real, să urmărească încasarea acestor contravenții sau că nu poate răspunde de pagubele create de angajații din subordinea sa, nu înlătură răspunderea reclamantului care, avea atribuții și responsabilități conform art 6.9 din fișa postului respectiv monitorizarea și ducerea la îndeplinire a termenlor stabilite și a măsurilor dispuse în urma acțiunilor de control.
Reclamantul prin avocat arată că agentul constatator trebuia să urmărescă executarea și nu e suficient că a înaintat către ANAF procesul verbal.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 Noul Codul de Procedură Civilă, va amâna pronunțarea, sens în care
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 20.10.2015
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2015.
Președinte Asistent judiciar Asistent judiciar Grefier
Incheierea de ședință din data de 20.10.2015
TRIBUNALUL
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 30.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2015.
Președinte Asistent judiciar Asistent judiciar Grefier
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința civilă nr_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30.10.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. A.
ASISTENT JUDICIAR: D. I.
ASISTENT JUDICIAR: M. CORĂȚU
GREFIER: A.-M. P.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul B. E. în contradictoriu cu pârâtul A. Națională de Reglementare în domeniul Energiei avand ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 06.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 20.10.2015 și 30.10.2015 pentru când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată din data de 23.07.5012, înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. unic_, reclamantul B. E., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 1479/19.06.2012.
În motivare, reclamantul susține că invocă excepția prescripției și decăderii din termenele legale deoarece s-a împlinit termenul de constatare a pagubei și termenul de emitere a deciziei ..
Reclamantul mai arată că decizia de imputare contestată nu respectă condițiile de formă prev. de codul Muncii, în cuprinsul acesteia nefiind indicat temeiul legal.
Mai arată reclamantul că decizia a fost emisă fără respectarea normele legale de cercetare a faptei imputate prin luarea unor note explicative și verificarea apărărilor.
Pe fond, susține că nu există nici un raport de cauzalitate între prejudiciu și fapta imputată deoarece nu are astfel de atribuții care revin salariaților din subordine, respectiv șefii de serviciu, de birou și nu poate răspunde pentru faptele subordonaților săi iar un director nu poate în timp real să urmărească încasarea acestor contravenții ..
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe fond, arată că motivul care a determinat emiterea deciziei de imputare este acela că Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 413/17.11.2009 nu a fost transmis organelor de specialitate ale MFP în termenul legal de 90 de zile.
În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi care a constatat acest fapt și a indicat persoanele responsabile ca fiind reclamantul și numitul V. D., pârâta a emis decizia nr. 1143/24.05.2012 prin care s-a numit o comisie pentru îndeplinirea măsurilor dispuse de organul de control la pct. 13 din PV de constatare nr. 402/05.01.2011.
Comisia, întrunită la data de 25.05.2012 a decis convocarea reclamantului pentru data de 28.05.2012 la sediul ANRE.
Acesta a dat curs convocării.
Având în vedere prev. art. 141 din Cpf, s-a decis emiterea deciziei de imputare nr. 1479/2012 pentru cei 2 salariați, suma imputată nefiind o sancțiune disciplinară.
În cauză au fost administrate ca probe înscrisurile depuse de părți.
Instanța a admis cererea și a anulat decizia de imputare.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs ce a fost admis prin decizia nr.3755/6.07.2014, ce a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că netemeinic și nelegal prima instanță a menționat că răspunderea contestatorului nu poate fi determinată și că prima instanță a dispus anularea în mod eronat în totalitate a deciziei de imputare pe baza căreia intimata a stabilit răspunderea materială a salariatului contestator deși nu era înlăturată în vreun fel răspunderea contestatorului .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Răspunderea patrimonială a salariatului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de muncă.
Art. 254 Codul muncii „ (1) Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
(2) Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
(3) În situația în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părților, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Art. 255. - (1) Când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
(2) Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar. „
Din analiza prevederilor art. 254 alin.1 din codul muncii rezultă că, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții de fond între care existența unui contract de muncă valabil încheiat, calitatea de salariat la unitatea păgubită, existența unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
I. Prejudiciul
Astfel, producerea unei pagube în patrimoniul angajatorului de către un salariat al său este de esența răspunderii patrimoniale.
Dovedirea în instanță a existenței prejudiciului în patrimoniul angajatorului creat prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu a salariatului, cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic existența și întinderea cuantumului pagubei.
În speță, din analiza înscrisurilor depuse în probațiune de reclamantă Tribunalul reține faptul că aceasta a făcut dovada existenței unui prejudiciu real, cert în patrimoniul acesteia cât si întinderea cuantumului prejudiciului constând în suma de_ lei reprezentând contravaloarea amenzii contravenționale dispusă prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 413/17.11.2009 ce nu a putut fi executată .
II. Fapta ilicită.
Astfel, fapta prejudiciabilă ca element al răspunderii patrimoniale a salariatului, trebuie săvârșită de acesta în legătură cu munca sa, reprezentând orice faptă comisivă sau omisivă a salariatului ce presupune fie neexecutarea obligațiilor de serviciu și orice alte acte omisive în raport cu obligațiile de serviciu, fie încălcarea unor dispoziții prohibitive a contractului individual de muncă, a regulamentului intern sau a legii.
Săvârșirea unei fapte ilicite și personale de către salariat în legătură cu munca sa este de esența răspunderii patrimoniale.
Dovada existenței unei fapte ilicite săvârșite în legătură cu munca de către salariat, respectiv dovedirea în instanță a creării prejudiciului prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cade în sarcina angajatorului.
În speță, din analiza înscrisurilor depuse în probațiune de părți Tribunalul reține faptul că reclamantul a fost salariat al pârâtei în baza contractului individual de muncă nr. 328/30.04.2009 și prin decizia nr. 1719/31.07.2009, începând cu data de 01.08.2009, reclamantul a fost numit în funcția de Director General, cu delegare, la Departamentul Control și Protecția Consumatorilor, pentru o perioadă de 6 luni.
Prin decizia nr. 2977/23.12.2009, începând cu data de 23.12.2009, reclamantul a fost numit în funcția de Director General, cu delegare, la Departamentul Control și Protecția Consumatorilor, pentru o perioadă de 3 luni, deci până la data de 23.03.2010.
La data de 17.11.2009, a fost emis procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 413/17.11.2009 – fila 92 din dosar .
Acest proces verbal nu a fost transmis organelor de specialitate din subordinea MFP în vederea executării amenzii în termen de 90 de zile
La data de 14.02.2010 când a expirat termenul legal de 90 de zile în care Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 413/17.11.2009 trebuia comunicat spre executare organelor în drept, reclamantul deținea funcția de Director General la Departamentul Control și Protecția Consumatorilor .
Din fișa postului aferentă funcției de Director Generala reclamantului – fila 136, acesta monitorizează ducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse în urma acțiunilor de control și urmărește valorificarea acțiunilor de control întreprinse, fiind astfel responsabil pentru respectarea termenelor stabilite pentru emiterea și transmiterea documentelor rezultate din activitatea departamentului – f 138.
Din fișa postului aferentă funcției de Director Adjunct a d-lui D. V. din cadrul Departamentului Control și Protecția Consumatorilor – f 144, rezultă că acestuia îi revin atribuțiile de a „organiza, conduce, control și răspunde de modul de desfășurare a acțiunilor de control întreprinse de personalul oficiilor teritoriale”, de a monitoriza ducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse în urma acțiunilor de control și de a urmării valorificarea acțiunilor de control întreprinse, fiind astfel responsabil pentru respectarea termenelor stabilite pentru emiterea și transmiterea documentelor rezultate din activitatea departamentului.
Din fișa postului aferentă funcției de Director la DC a d-lui G. A. din cadrul Departamentului Control și Protecția Consumatorilor – f 36, rezultă că acestuia îi revin atribuțiile de a „asigura întocmirea adreselor de înștiințare în vederea comunicării către organele fiscale abilitate, pentru îndeplinirea procedurii de executare silită a contravenienților-persoane fizice, persoane juridice, care nu și-au achitat obligațiile de plată, în termenele prevăzute de lege ”, de a monitoriza ducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse în urma acțiunilor de control și de a urmării valorificarea acțiunilor de control întreprinse, fiind astfel responsabil pentru respectarea termenelor stabilite pentru emiterea și transmiterea documentelor rezultate din activitatea departamentului.
Din fișa postului aferentă funcției de șef oficiu a d-nei P. S. din cadrul Departamentului Control și Protecția Consumatorilor – f 24, rezultă că acestuia îi revin atribuțiile de „a asigura urmărirea aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse în urma acțiunilor de control la termenele stabilite ”.
Din fișa postului aferentă funcției de șef serviciu a d-nei I. R. C. din cadrul Departamentului Control și Protecția Consumatorilor – f 140, rezultă că acestuia îi revin atribuțiile de „a asigura întocmirea adreselor de înștiințare în vederea comunicării către organele fiscale abilitate, pentru îndeplinirea procedurii de executare silită a contravenienților – persoane fizice sau juridice care nu și-au achitat obligațiile de plată în termenele prev. de lege”, precum și „de a asigura evidența proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor”.
Din fișa postului aferentă funcției de inspector teritorial a d-lui S. S. G. din cadrul Departamentului Control și Protecția Consumatorilor – f 47, rezultă că acestuia îi revine atribuția de „a urmări aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în urma acțiunilor de control, la termenele stabilite”.
Din fișa postului aferentă funcției de inspector a d-lui L. G. D. din cadrul Departamentului Control și Protecția Consumatorilor – f 148, rezultă că acestuia îi revine atribuția de „a urmări aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în urma acțiunilor de control, la termenele stabilite”.
Fapta imputată reclamantului a fost constatată de Curtea de Conturi în urma unui control de fond efectuat la pârâtă, prin procesul verbal nr. 402/05.01.2011 – f 102 menționat în raportul nr._/29.05.2012 – f 37 emis de pârâtă pentru aducerea la îndeplinire a celor dispuse de organul de control.
Astfel, în urma acestui control s-a stabilit ca persoanele responsabile pentru prejudiciul egal cu amenda neexecutată și aplicată prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 413/17.11.2009 sunt reclamantul, împreună cu numitul V. D..
La data de 30.05.2012 a fost emisă decizia nr. 1250/2012 – f 204 prin care suma de 24.000 lei aplicată ca și amendă prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 413/17.11.2009 a fost imputată inițial către 7 salariați, printre care și reclamantul.
Decizia sus menționată a fost revocată la data de 14.06.2012 prin decizia nr. 1462/14.06.2012 – f 220 pentru vicii de formă, respectiv lipsa CNP și domiciliu debitori.
Ulterior, la data de 19.06.2012 – f 34, a fost emisă decizia nr. 1479/2012 contestată în prezenta cauză prin care aceeași sumă de 24.000 lei aplicată ca și amendă prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 413/17.11.2009 a fost imputată către 2 salariați, respectiv reclamantul și numitul V. D..
Prin decizia nr. 1253/30.05.2013 – f 216, în temeiul prev. art. 141 alin. 7 din Cpf, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 413/17.11.2009 a fost anulat.
În cauză, pârâta se prevalează de prev. Art. 141 alin. 7 și 8 din Codul de procedură fiscală care prevăd o procedură administrativă de recuperare a creanțelor bugetare: „(7) Netransmiterea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente atrage anularea acestora prin decizie de către conducătorul organului emitent. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligația emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenției personalului care se face vinovat de întârziere. Decizia de imputare se comunică de către organul emitent persoanei vinovate, care trebuie să achite contravaloarea contravenției în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei. La expirarea acestui termen, decizia devine titlu executoriu. Contravaloarea contravenției înscrise în decizia de imputare se face venit la bugetul de stat sau bugetul local căruia i se datora, potrivit legii, amenda contravențională. Termenul de 90 de zile se prelungește cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenției.
(8) În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele și prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis și dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.
Instanța de control judiciar a stabilit că decizia de imputare nu este nulă în totalitate ci doar parțial iar instanța trebuie să stabilească întinderea răspunderii reclamantului raportat la fișele de post ale celorlalți angajați .
Urmare celor de mai sus, tribunalul reține că cei șapte angajați arătați mai sus aveau toți atribuții de urmărire a executării procesului verbal de contravenție, cu excepția vicepreședintelui ANRE care nu are o asemenea prevedere în fișa postului.
Reclamantul, alături de ceilalți șase angajați ,se face vinovat de fapta imputată în raportul Curții de Conturi, instanța reținând că răspunderea aparține atât agentului constatator cât și șefilor ierarhici, răspunderea agentului neexcluzând pe cea a șefilor, printre care și pe cea a reclamantului .
Între fapta celor șapte angajați și prejudiciu există legătură de cauzalitate și de asemenea există vinovăția celor implicați, în speță nefiind dovedită vreo cauză de excludere a vinovăției.
Tribunalul reține că decizia de imputare contestată apare ca legală doar sub aspectul limitei răspunderii pentru reclamant.
Urmare celor de mai sus, tribunalul apreciază că răspunderea reclamantului trebuia stabilită raportat și la celelalte persoane conform art. 255 alin 2 din Codul muncii .
Față de cele reținute mai sus instanța va admite în parte acțiunea, va anula în parte decizia de imputare nr. 1479/19.06.2012 în sensul că prejudiciul din decizia de imputare ce poate fi reținut în sarcina reclamantului este proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei raportat la un număr de 7 salariați ( B. E., D. V., G. A., I. R. C., L. G. D., P. S., G. S. S. ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. E. cu domiciliul în București, Calea Călărașilor nr 166, ., etj 9, . în contradictoriu cu pârâtul A. Națională de Reglementare în domeniul Energiei cu sediul în București, . 3, sector 2.
Anulează în parte decizia de imputare nr. 1479/19.06.2012 în sensul că prejudiciul din decizia de imputare ce poate fi reținut în sarcina reclamantului este proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei raportat la un număr de 7 salariați ( B. E., D. V., G. A., I. R. C., L. G. D., P. S., G. S. S. ).
Cu recurs în 10 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2015.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier,
M. A. D. I. M. Corățu P. A.-M.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
