Obligaţie de a face. Încheierea nr. 23/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 23/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 9342/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte: C. E. D.
Asistent judiciar: M. N.
Asistent judiciar: E. M. C.
Grefier: T. S. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții A. G., A. M., A. V., A. C., A. I. V., A. G., A. T., B. F., B. C., B. D., B. L., B. N. D., B. E. D., B. F., B. I., B. P. L., B. P., B. R. V., B. C., B. C. F., B. M., B. G. L., B. D., B. N. V., C. I. C., C. D. G., C. M. I., C. A., C. O., C. (G.) A., C. (R.) R. M., D. E., D. A., D. G., D. M. C., D. N., D. C. C., D. S., D. G., D. A. M. N., D. R., D. R. E., D. G., D. G., D. G. L., E. T. R., E. V., E. I., G. N., G. A. M., G. A., G. A., G. H. G., G. E., G. E. C., G. E., G. M. M., G. C., H. G., I. M., I. R., I. M., I. G., I. E. C., I. M. I., I. N., I. E., I. T., L. A., L. E., M. E., M. Z., M. C., M. D., M. F., M. M., M. G., M. R., M. D., N. M., N. D. A., N. V., N. I. L., N. M., N. E., N. V., O. C., O. G., P. B., P. F., Patuleanu M., P. Z., P. A. C., P. S., P. L., P. E., P. C., P. E., P. A., R. L., R. A., S. E., S. O., S. P., S. C., S. C. V., S. C., S. R., S. S., S. M., S. O., T. N., T. E., T. R., T. S., T. E., T. I., T. C., T. D. G., U. V., U. I., V. C., V. M., V. C., V. L., V. T., V. A., V. N., P. N., V. I.,prin S. Politehnic – Administrativ din U. Politehnică București, în contradictoriu cu pârâții U. Politehnică din București, M. Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.) și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești – Lege nr. 63/2011.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la strigarea cauzei la ordine, au răspuns reclamanții, prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: obiectul cauzei, părțile, legalitatea procedurii de citare.
Instanța ia act de faptul că reclamanții, prin avocat, depune la dosar adeverință colectivă pentru toți membrii de sindicat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, în baza dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, instanța acordă în continuare cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanții, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată și obligarea pârâților la calculul și plata drepturilor salariale calculate în conformitate cu Legea nr. 63/2011 care prevede că salariul brut este format din salariul de bază la care se adaugă sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, dar la salariul de bază să aibă în vedere salariul obținut de către reclamanți pentru luna aprilie - 13 mai 2011, majorat, precizând că au depus dovadă la dosar privind acest salariu.
Arată că, în realitate, pârâta a luat în considerare un salariu de bază pe care instanțele din România l-au considerat ca fiind în neconformitate cu prevederile legale. Precizează că, calculând astfel salariul și având în vedere salariul de bază majorat obținut de către reclamanți, aceștia au posibilitatea să se situeze către limita maximă prevăzută de Legea nr. 63 și nu către limita minimă așa cum se întâmplă în momentul de față.
Depune la dosar chitanță reprezentând onorariu de avocat și concluzii scrise.
În temeiul prevederilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 396 Cod procedură civilă, va amâna pronunțarea pentru data de 07.10.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 07.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2015.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier,
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9342
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07 OCTOMBRIE 2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: C. E. D.
ASISTENT JUDICIAR: M. N.
ASISTENT JUDICIAR: E. M. C.
GREFIER: T. S. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții A. G., A. M., A. V., A. C., A. I. V., A. G., A. T., B. F., B. C., B. D., B. L., B. N. D., B. E. D., B. F., B. I., B. P. L., B. P., B. R. V., B. C., B. C. F., B. M., B. G. L., B. D., B. N. V., C. I. C., C. D. G., C. M. I., C. A., C. O., C. (G.) A., C. (R.) R. M., D. E., D. A., D. G., D. M. C., D. N., D. C. C., D. S., D. G., D. A. M. N., D. R., D. R. E., D. G., D. G., D. G. L., E. T. R., E. V., E. I., G. N., G. A. M., G. A., G. A., G. H. G., G. E., G. E. C., G. E., G. M. M., G. C., H. G., I. M., I. R., I. M., I. G., I. E. C., I. M. I., I. N., I. E., I. T., L. A., L. E., M. E., M. Z., M. C., M. D., M. F., M. M., M. G., M. R., M. D., N. M., N. D. A., N. V., N. I. L., N. M., N. E., N. V., O. C., O. G., P. B., P. F., Patuleanu M., P. Z., P. A. C., P. S., P. L., P. E., P. C., P. E., P. A., R. L., R. A., S. E., S. O., S. P., S. C., S. C. V., S. C., S. R., S. S., S. M., S. O., T. N., T. E., T. R., T. S., T. E., T. I., T. C., T. D. G., U. V., U. I., V. C., V. M., V. C., V. L., V. T., V. A., V. N., P. N., V. I., prin S. Politehnic – Administrativ din U. Politehnică București, în contradictoriu cu pârâții U. Politehnică din București, M. Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.) și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești – Lege nr. 63/2011.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 23.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 07.10.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ la data de 13.05.2014, reclamanții A. G., A. M., A. V., A. C., A. I. V., A. G., A. T., B. F., B. C., B. D., B. L., B. N. D., B. E. D., B. F., B. I., B. P. L., B. P., B. R. V., B. C., B. C. F., B. M., B. G. L., B. D., B. N. V., C. I. C., C. D. G., C. M. I., C. A., C. O., C. (G.) A., C. (R.) R. M., D. E., D. A., D. G., D. M. C., D. N., D. C. C., D. S., D. G., D. A. M. N., D. R., D. R. E., D. G., D. G., D. G. L., E. T. R., E. V., E. I., G. N., G. A. M., G. A., G. A., G. H. G., G. E., G. E. C., G. E., G. M. M., G. C., H. G., I. M., I. R., I. M., I. G., I. E. C., I. M. I., I. N., I. E., I. T., L. A., L. E., M. E., M. Z., M. C., M. D., M. F., M. M., M. G., M. R., M. D., N. M., N. D. A., N. V., N. I. L., N. M., N. E., N. V., O. C., O. G., P. B., P. F., Patuleanu M., P. Z., P. A. C., P. S., P. L., P. E., P. C., P. E., P. A., R. L., R. A., S. E., S. O., S. P., S. C., S. C. V., S. C., S. R., S. S., S. M., S. O., T. N., T. E., T. R., T. S., T. E., T. I., T. C., T. D. G., U. V., U. I., V. C., V. M., V. C., V. L., V. T., V. A., V. N., P. N., V. I., prin S. Politehnic – Administrativ din U. Politehnică București în contradictoriu cu pârâții U. P. din Bucuresti, M. E. Nationale (FOST M.E.C.T.S), Ministerul Finanțelor Publice au solicitat instanței să se dispună obligarea pârâtei, U. P. din București, în calitate de angajator pentru reclamanți la stabilirea drepturile salariale în temeiul Legii nr. 63/2011, cu luarea în considerare a salariului de bază ce li s-ar fi cuvenit pentru luna aprilie dacă ar fi fost corect încadrați, prin raportare la salariul de bază stabilit potrivit Legii 221/2008, prin care s-a aprobat OG 15/2008, și legilor 330/2009, 284/2010 și 285/2010; la calcularea și la plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin încadrarea corectă, pentru perioada începând cu 13.05.2011 și până la pronunțarea hotărârii și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în evidențele salariale ale reclamanților, în condițiile prezentei acțiuni; obligarea pârâtului, M. Educației, în calitate de ordonator principal de credite, în conformitate cu art. 18 lit. a) din Legea 334/2002, cu modificările și completările ulterioare, la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze; obligarea pârâtului, M. Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiectai prezentei cauze;cu cheltuieli de judecată.
La data de 04.02.2008 a intrat în vigoare Ordonanța nr. 15/30.01.2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, care prevedea o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% față de nivelul anului 2007.
Potrivit Legii nr. 221/27.10.2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, principala modificare a Ordonanței nr. 15/2008 o reprezintă majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3/04.04.2011, pronunțată într-un recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile OG 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009.
Începând cu anul 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 care, in cuprinsul art. 30 alin. (5) prevede expres că în anul 2010 "personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009 fără să fie afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal".
Conform prevederilor cuprinse in art. 30 alin. (6) din același text de lege, „pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora".
Analiza textului de lege invocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, fiind evidentă intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariate ale personalului bugetar.
În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei „salariu avut", prin art. 5 alin. 6 din 0UG 1/2010 s-a prevăzut că „reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009".
Față de conținutul normei citate, rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31.12.2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut si ocrotit de lege.
Prin Decizia nr. 11/08.10.2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile O.G. 15/2008 privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008".
Practic, Legea 330/2009 și-a produs efectele doar în decursul anului 2010, ulterior fiind abrogată de Legea 284/2010.
Potrivit art. 7 alin. (2) din legea 284/2010: "valoarea salariilor de baza, soldelor funcțiilor de baza/salariilor funcțiilor de baza si a indemnizațiilor lunare de "încadrare utilizata la reîncadrarea pe funcții a personalului in anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătiți din fonduri publice".
Deși legea 330/2009 a fost abrogată de legea 284/2009, art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 preia și modifică dispozițiile Legii 330/2009 și reglementează în continuare drepturile salariale solicitate de noi: „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bazâ/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15 %".
De asemenea prin art. 30 alin. (3) și alin. (5) din Legea 330/2009 și prin art. 4, alin (3) din Legea 285/2010, s-a solicitat reîncadrarea salarială a personalului din unitățile bugetare începând cu data de 01.01.2010, respectiv începând cu data de 01.01.2011.
In ceea ce privește drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010 care au constituit baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011, trebuiau stabilite in funcție de salariul de care ar fi trebuit sa beneficiem subsemnații - reclamanți in decembrie 2009, in conformitate cu prevederile legii 221/2008.
Prin sentințele pronunțate de Tribunalul București, instanța a dispus următoarele: "Obliga paratul angajator la reîncadrarea reclamanților, cu salariul majorat, conform prevederilor Legii nr. 330/2009 si 285/2010 având ca baza de calcul salariul rezultat la data de 31.12.2009, după aplicarea majorărilor prevăzute de legea 221/2009.
Obliga parații la calculul si plata diferentelor dintre drepturilor salariate "încasate si cele cuvenite după reincadrare ca urmare a aplicării prevederilor Legii 330/2009 si Legii 221/2008, incepand cu data de 01.01.2010 si pana la data de 12.05.2011, actualizate cu indicele de inflație la data plații efective".
Incepand cu data de 13.05.2011 au intrat in vigoare dispozițiile Legii 63/2011, care a stabilit un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Potrivit art. 2 alin. (1) din capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011 - Metodologia din_ de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic din învățământ: "(1) Salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de baza, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de lege.
(2) Salariul de bază este format din:
salariul de încadrare al funcției didactice prevăzut în anexele nr. 1 și 2 la lege, în care este inclus sporul de stabilitate numai pentru tranșele de vechime în învățământ de peste 10 ani, recum și sporul de suprasolicitare neuropsihicâ existent la toate tranșele de vechime în învățământ;
B.indemnizația de conducere, astfel cum este reglementată în anexa nr. 4 la lege;
C.indemnizația pentru învățământ special;
D.gradația de merit, astfel cum este reglementată prin art. 92, 264 și 311 din Legea educației naționale nr. 1/2011;
E. indemnizația pentru personalul didactic care îndeplinește activitatea de diriginte, pentru învățători, educatoare, institutori și profesor pentru învățământul preșcolar și primar.
(3)Pe lângă salariul de bază definit potrivit alin. (2), se acordă, după caz, indemnizația de zone izolate, spor de practică pedagogică, spor de predare simultană, compensații tranzitorii, spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, spor de vechime în muncă.
(4)Pe lângă drepturile salariate acordate potrivit alin. (2) și (3), din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior și preuniversitar se pot stabili salarii diferențiate reprezentând o creștere de până la 30% a salariilor de încadrare prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la lege, fără ca aceste sume să constituie bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariate".
Modul de calcul pentru salariul de baza al personalului didactic incadrat pe funcțiile didactice prevăzute in anexele nr. 1 si 2 la lege este indicat in art 3 cap I al anexei nr. 5 a Legii 63/2011, respectiv:
1. Salariul de încadrare al funcției didactice prevăzut în anexele nr. 1 și 2 la lege se stabilește după cum urmează:
pentru personalul didactic încadrat la tranșele de vechime în învățământ de până la 10 ani, salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la lege conțin numai sporul pentru suprasolicitare neuropsihică;
pentru personalul didactic încadrat la tranșele de vechime în învățământ de peste 10 ani, care îndeplinește condiția de vechime efectivă neîntreruptă în învățământ de peste 10 ani, salariul de încadrare prevăzut în anexele nr. 1 și 2 la lege include pe lângă sporul pentru suprasolicitare neuropsihică și sporul de stabilitate;
c)pentru personalul didactic încadrat la tranșele de vechime în învățământ de peste 10 ani, care nu îndeplinește condiția de vechime efectivă neîntreruptă în învățământ de peste 10 ani, salariile de încadrare se vor împărți la 1,15 și se vor rotunji la întreg. Dacă, ulterior intrării în vigoare a prezentei legi, prin împărțirea la 1,15 personalului didactic de predare trecut la o tranșă de vechime recunoscuta in ț_fj învățământ de peste 10 ani nu i se poate asigura salariul de încadrare avut, acesta va fi menținut cu același salariu de încadrare în noua tranșă până când i se poate asigura o creștere a salariului încadrare.
2.Prin vechime efectivă neîntreruptă în învățământ de peste 10 ani se înțelege activitatea depusă at în calitate de personal didactic, personal didactic de conducere, îndrumare și control, cât și în calitate < personal="" didactic="" auxiliar,="" cu="" contract="" de="" muncă="" într-o="" unitate="" sau="" instituție="" de="" învățământ="" ori="" într-t="" inspectorat="" școlar,="" indiferent="" când="" vechimea="" a="" fost="" realizată="" în="" mod="">
3.De prevederile pct. 2 beneficiază și profesorii sau maiștrii instructori care au desfășurat activitate i perioada 1984-1990 cu normă întreagă în învățământul preuniversitar, dar cu plata salariului din alt sectoare de activitate.
4.Perioadele în care personalul didactic s-a aflat în concediu fără plată acordat în conformitate a prevederile legale în vigoare sau în concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, precum și perioada în care personalul didactic a efectuat stagiul militar, după care s-c reîntors la catedră, respectiv perioadele în care personalul didactic a avut catedră rezervată în învățământ, nu întrerup vechimea în învățământ. Aceste perioade nu constituie vechime efectivă în învățământ pentru acordarea sporului de stabilitate.
5.Vechimea efectivă în învățământ reprezintă perioada în care persoana angajată cu contract individual de muncă a desfășurat activitate efectivă de predare la catedră în cadrul unei unități sau instituții de învățământ. Constituie vechime efectivă în învățământ și perioada în care personalul didactic de conducere, îndrumare și control, precum și personalul didactic auxiliar desfășoară activitate în cadrul unei unități/instituții de învățământ sau unui inspectorat școlar.
6.Vechimea recunoscută în învățământ reprezintă perioada în care persoana angajată în învățământ, provenită din alte sectoare de activitate, face dovada că a profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii, în cazul în care această persoană ocupă un post didactic în aceeași specialitate. Această vechime este luată în calcul numai pentru stabilirea drepturilor salariale. Pentru persoanele care beneficiază de vechime recunoscută în învățământ, stabilirea salariului de încadrare al funcției didactice se va face potrivit pct. 1 lit. c).
7.Vechimea în învățământ este formată din vechimea efectivă în învățământ și vechimea recunoscută în învățământ, după caz.
B.1. Pentru funcțiile de conducere din învățământul universitar, indemnizația de conducere prevăzută în anexa nr. 4 la lege se calculează ca procent din nivelul minim al salariului de încadrare al funcției didactice de profesor universitar cu vechime în învățământ de peste 40 de ani, prevăzut în anexa nr. 1 la lege, și devine bază de calcul pentru celelalte sporuri și drepturi salariale.
2. Pentru funcțiile de conducere, îndrumare și control din învățământul preuniversitar, indemnizația de conducere prevăzută în anexa nr. 4 la lege se calculează ca procent din salariul de încadrare al funcției didactice, prevăzut în anexa nr. 2 la lege, stabilit conform procedurii reglementate de prezentul capitol, și devine bază de calcul pentru celelalte sporuri și drepturi salariale.
C. Personalul didactic din unitățile de învățământ special, stabilite în condițiile legii, beneficiază de o indemnizație de 15% din salariul de încadrare prevăzut în anexa nr. 2 la lege, stabilit conform procedurii reglementate de prezentul capitol, care devine bază de calcul pentru celelalte sporuri și drepturi salariale.
D.1. Personalul didactic și personalul didactic auxiliar beneficiază de gradația de merit potrivit art. 92, 264 și 311 din Legea nr. 1/2011.
2. Cuantumul gradației de merit se calculează prin aplicarea procentului de 25% la salariul de încadrare, care devine bază de calcul pentru celelalte sporuri și drepturi salariale.
E.1. Personalul didactic care îndeplinește activitatea de diriginte, învățătorii, educatoarele, institutorii și profesorii pentru învățământul preșcolar și primar beneficiază de o indemnizație de 10% aplicată salariului de bază, calculat ca sumă între Ut. A, B, C, D, care devine bază de calcul pentru celelalte sporuri și drepturi salariale.
2. Pentru activitatea de diriginte efectuată de personalul didactic încadrat cu minimum jumătate de normă, indemnizația aferentă se va calcula la nivelul prevăzut pentru norma întreagă/"
În consecință, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 162 alin. 3 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, ceea ce atrage incidența altor dispoziții legale, în sensul că angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Potrivit art. 1 alin. (1) OUG 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale: „Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 84/2012, în anul 2013 se mențin în plata la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 din OUG nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.
De asemenea, în conformitate cu art. 1 alin. (1) și (4) din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice: „(1) în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare." și „(4) în anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011".
În ceea ce privește salarizarea subsemnaților - reclamanți, pentru anul 2012, potrivit prevederilor art. II, art. 1 alin. (3) din OUG nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin legea nr. 283/2011: „în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
Pârâta U. Politehnică din București trebuia să calculeze, să stabilească și să plătească salariile începând cu octombrie 2008, așa cum au fost majorate prin OG 15/2008 în forma aprobată și completată de Legea 221/2008, iar M. Educației, în calitate de ordonator principal de credite, trebuia să aloce sumele cuvenite de la bugetul de stat necesare finanțării drepturilor salariale cuvenite _ personalului didactic auxiliar ale Bibliotecii Centrale Universitare „C. I" - instituție publică. Pârâții aveau obligația de a recalcula și stabili drepturile salariale, de a ne reîncadra, începând cu ianuarie 2010, cu ianuarie 2011 și respectiv de a ne reîncadra potrivit Legii 63/2011, prin includerea în drepturile salariate a majorărilor prevăzute de OG 15/2008 în forma aprobată de Legea 221/2008.
Menționăm că fiecare dintre subsemnații - reclamanți eram încadrați la 13.05.2011 între limitele prevăzute în anexele la lege și deci trebuia să ne păastrăm salariul la care am fi avut dreptul prin includerea majorărilor prevăzute de OG 15/2008, așa cum a fost aprobată și modificată prin legea 221/2008.
g) Articolul nr. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică sau în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
În practica CEDO s-a statuat că noțiunea de "bunuri" în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, cuprinde atât "bunuri actuale" cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă" în execitarea efectivă a dreptului său.
Precizez că personalul didactic și personalul didactic auxiliar din învățământ, fiind beneficiari dispozițiilor OG 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, ale Legilor 330/2009 ț 63/2011 poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă" cu privire la realizarea drepturilor referitoare I creșterile salariale.
De altfel, această „speranță legitimă" își găsește justificarea și în desele modificări legislative pr intervenția Guvernului României, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsur legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ.
în acest sens, Curtea s-a pronunțat în cauza S. și alții contra României - 21 iulie 2005, cai Porteanu contra României -16 februarie 2006,ș.a.
De asemenea, precizăm că potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, privarea de un bun se face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.
Pentru ca o ingerință să fie „legală" aceasta trebuie, pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă parte să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților, (cauza V. contra României, hotărârea din data de 09.12.2008).
Or, în prezenta cauză se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvernul României și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al personalului didiactic și didactic auxiliar din învățământ încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament.
în ceea ce privește prejudiciul suferit de către personalul didactiv și cel didactic auxiliar din învățământ și care trebuie să fie acoperit de către pârâți, în practica CEDO cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 41 din Convenție, aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse, (cauza Tarik contra României - 7 februarie 2008).
h) Consecințele neconventionalitâții dreptului intern
Conform art. 11 și 20 din Constituția României, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului este direct aplicabil în dreptul român, având forță supra-legislativă.
Dreptul european al drepturilor omului are însă natură mixtă, convențională și jurisprudențială, rezultat din simbioza dintre normele convenționale și jurisprudența jurisdicției speciale și specializate având competența să le interpreteze și să asigure respectul lor.
C Principiul acestei solidarități între Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este consacrat la nivel european în Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1226 (2000) - "Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului".
În dreptul intern român, atât Curtea Constituțională, cât și înalta Curte de Casație și Justiție, atât prin soluții de principiu, cât și prin nenumărate soluții de speță, recunosc legătura indisolubilă dintre Convenție și jurisprudența Curții, faptul că normele convenționale și cele jurisprudențiaie alcătuiesc un .>
Astfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 81/15.7.1994, confirmată în recurs prin Decizia nr. 136/7.12.1994, aplică textul Convenției "așa cum este acest text interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului", subliniind că "interpretarea instanței de contencios european, în virtutea principiului subsidiarității, impunându-se și față de instanța de contencios constituțional național".
La rândul său, fosta Curte Supremă de Justiție - Completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 102/19 iunie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 98/2003, a statuat că hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului constituie "precedente de interpretare" (specific precedentului judiciar fiind forța lui obligatorie pentru jurisdicții), precum și faptul că dispozițiile Convenției "sunt obligatorii în sensul interpretărilor" date prin hotărârile Curții, "făcând parte din ordinea de drept".
Pe cale de consecință, în dreptul intern român, principiile constituționale ale aplicabilității directe, valorii constituționale, forței supra-legislative și subsidiarității sunt valabile nu numai pentru Convenție, dar și pentru jurisprudența Curții.
În susținerea acțiunii reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și orice alte documente s-ar dovedi utile și pertinente cauzei.
La data de 22.10.2014 pârâta U. P. din București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Pretențiile reclamanților privind stabilirea drepturilor salariale in temeiul Legii nr.63/2011 prin raportare la salariul ce li s-ar fi cuvenit in luna aprilie 2011 si calcularea diferențelor salariale începând cu data de 13.05.2011 sunt neîntemeiate si nelegale.
Începând cu data de 13.05.2011 drepturile salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar au fost calculate si plătite conform dispozițiilor Legii nr.63/2011.
Atâta timp cat pana la aceasta data nu au intervenit elemente noi, dispozițiile acestei legi iși păstrează valabilitatea iar acțiunea reclamanților este nelegala .
Astfel, la data de 13.05.2011 au intrat in vigoare dispozițiile Legii nr.63/2011 privind încadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ. Aceasta lege a intervenit in momentul in care efectele produse de diversele acte normative anterioare si deciziile pronunțate de Curtea Constituționala au fost interpretate in mod diferit de către instanțele judecătorești in cadrul acțiunilor prin care s-au solicitat drepturi salariale, iar soluțiile pronunțate de aceste instanțe au fost diferite.
Aceasta situație a intervenit in contextul specific salarizării personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ, având in vedere consecințele modificărilor legislative si ale soluțiilor instanțelor judecătorești, legea fiind menita sa elimine pentru perioada imediat următoare inechitatea stabilirii salariilor din sistemul național din invatamant, respectiv salarizarea neunitara in concordanta cu principiile care stau la baza salarizării unitare a personalului plătit din fondurile publice.
Așa cum se precizează chiar din expunerea de motive a legii, salariații care ocupa funcții identice in cadrul invatamantului de stat sunt remunerați diferit, deși in cadrul acestor unități se desfășoară aceleași activități didactice.
In acest context Legea nr.63/2011 stabilește pentru personalul didactic si didactic auxilar noi salarii, fara legătura cu drepturile salariale avute anterior.
Potrivit dispozițiilor art.l alin.l "incepând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz.
Potrivit art.l alin.5 „Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul."
Legea nr.63/2011 a făcut obiect al controlului de constituționalitate, aspecte similare cu cele invocate de reclamanții din prezenta cauza fiind tranșate de Curtea Constituționala prin mai multe Decizii (575/2011,130/2012,31/2013).
Astfel, prin Decizia nr.31/2013, Curtea Constituționala a analizat aspectele privind încălcarea normelor convenționale si constituționale privind proprietatea privata, formulata din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu considerat un „bun", subliniind in acord cu jurisprudenta instanței de contencios european a ,drepturilor omului, distincția dintre dreptul persoanei de a continua sa primească, in viitor un salariu . si dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada in care munca a fost prestata. (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțata in Cauza Vilho Eskelinen impotriva Finlandei, paragraful 94).
In aceste condiții Curtea Constituționala a reținut ca Legea nr.63/2011 stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale in vigoare, așadar pentru viitor, fara a afecta in nici un mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioara intrării sale in vigoare.
Cat privește salariul care urmează a fi plătit in viitor, Curtea Constituționala a constatat ca este dreptul autorității legiuitoare de a elabora masuri de politica legislativa in domeniul salarizării in concordanta cu condițiile economice si sociale existente la un moment dat.
In aceasta privința Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reținut ca statul este cel in măsura sa stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaților sai din bugetul de stat.
Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau incetarea plații unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare.
Asa fiind criticile reclamanților cu privire la faptul ca drepturile salariale determinate potrivit Legii nr.63/2011 nu pot fi inferioare celor obținute potrivit sentinței civile nr.l 1289/17.12.2013, sunt neintemeiate atâta timp cat Curtea Constituționala a statuat ca prevederile acestei legi nu aduc o incalcare a unor drepturi si libertăți fundamentale prevăzute de Constituție.
Totodată prin decizia menționata mai sus, Curtea Constituționala a examinat dispozițiile Legii nr.63/2011 si prin prisma exigentelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice si protecția așteptărilor legitime ale cetetenilor, constatând ca acestea nu sunt incalcate cată vreme Legea 63/2011 a fost adoptata pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitara a domeniului vizat. In plus Curtea a reținut ca drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin dispozițiile Legii nr.63/2011, aceasta lege fiind adoptata in urma unor masuri de politica bugetara, determinata de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011,având in vedere consecințele modificărilor legislative si ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind sa elimine inechitatea in stabilirea salariilor din sistemul național de invatamant. Se asigura astfel, un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmărit.
Având in vedere aceste motive, salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar in perioada 13.05.2011 si pana in prezent s-a realizat in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare, astfel ca acțiunea reclamanților este netemeinica si nelegala si va solicitam s-o respingeți ca atare.
In subsidiar, in condițiile in care veți trece peste motivele si apărările noastre si veți considera intemeiata acțiunea reclamanților, va solicitam sa obligați paratele M. Educației Naționale si Ministerul Finanțelor Publice sa aloce fondurile necesare plații drepturilor salariale solicitate având in vedere următoarele:
Pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 27.10.2014 pârâtul M. Educației Naționale, a depus întâmpinare prin solicită să se constate lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (f. 109-113).
La data de 13.11.2014 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin solicită să se constate lipsa calității procesuale pasive iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (f. 115-120).
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepțiilor invocate, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiile art. 36 C.p.c. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Așadar, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului pretins, iar calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic civil supus judecății. În consecință, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de interesul urmărit pe calea justiției, iar cea pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Date fiind aceste considerente si ținând seama si de obiectul litigiului (litigiu de muncă – raporturi contractuale de muncă), competența și atribuțiile pârâtului Ministerului Educației Naționale si ale pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța va retine că argumentele pârâților invocate in apărarea lor sub acest aspect sunt temeinice, motiv pentru care va admite excepția lipsei calității procesuale pasive.
Având în vedere soluția mai sus menționată, instanța nu va mai analiza și celelalte excepții invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Pe fondul cauzei, instanța retine că drepturile salariale ale reclamanților încadrați ca personal didactic si didactic auxiliar, au fost calculate si plătite conform dispozitiilor Legii nr. 63/2011, incepand cu data de 13.05.2011. Acest act normativ a constituit obiectul mai multor exceptii de neconstitutionalitate, ce au fost respinse de Curtea Constitutionala, sens in care sunt de mentionat Decizia nr.575/2011, 130/2012, 31/2013.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.63/2011, incepând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la aceasta lege. Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz (art.1 alin.2 din Legea nr.63/2011).
In conformitate cu prevederile art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009 în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
C. normativ privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost supus mai multor modificări după . Legii nr.118/2010, sens în care legiuitorul a reglementat noi politici de salarizare, fiind astfel abrogată Legea-cadru nr. 330/2009 și adoptate alte legi, respectiv Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea-cadru nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Referitor la Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea-cadru nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, sunt de invocat Deciziile Curții Constituționale nr.1655/28.12.2010, prin care s-a constatat că dispozițiile Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 din lege sunt constituționale, respectiv nr.1658/28.12.2010, prin care s-a constatat că dispozițiile Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art.1 alin.2, art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) și (2), art. 33 alin. (1) și art. 37 alin. (1) și (3) din lege sunt constituționale.
Legea nr.284/2010 stabilește în art. 7 alin. 2 că valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010 începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
In ceea ce priveste primul capat de cerere privind stabilirea drepturilor salariale, este de subliniat ca potrivit art.30 alin.1 din Legea-cadru nr.330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
În acest sens, este de subliniat că reîncadrarea personalului corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, realizată potrivit prevederilor art.30 alin.4 din Legea-cadru nr.330/2009, a fost menținută de legiuitor prin acte normative succesive, adoptate pentru anii următori, respectiv: Legea-cadru nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice; Legea nr.283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar; OUG nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare; OUG nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice; OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
Dupa cum rezulta din inscrisurile existente la dosarul cauzei, reclamantii au luat cunostinta de reincadrarea salariala realizata in baza Legii 330/2009, precum si de cuantumul salariilor determinate in temeiul acestui act normativ, odata cu comunicarea deciziilor prin care angajatorul a procedat la aplicarea dispozitiilor Legii nr.330/2009 si ale OUG nr.1/2010, privind reincadrarea si salarizarea personalului din sectorul bugetar.
Din analiza inscrisurilor de la dosar reiese ca impotriva noilor reincadrari nu au fost depuse contestatii, asa cum prevad dispozitiile art.34 alin.2 din Legea nr.330/2009, desi fiecare dintre reclamanti a luat totodata cunostinta si de cuantumul salariului rezultat in urma reincadrarii salariale odata cu primirea ”fluturasului de salariu” si incasarea salariului determinat potrivit Legii nr.330/2009.
F. de cele aratate, se poate observa ca din moment ce reincadrarea salariala realizata in baza Legii 330/2009 nu a fost contestata, iar prin acte normative succesive, adoptate pentru anii următori, a fost mentinuta de legiuitor, reclamantii si intervenientul nu mai pot sustine ca drepturile lor salariale nu au fost stabilite conform dispozitiilor Legii nr.63/2011.
Astfel, odata ce reincadrarea in baza Legii 330/2009 nu a suferit modificari, nefiind contestata, nu se mai poate proceda la o alta reincadrare salariala a reclamantilor si prin urmare nici la stabilirea altor drepturi salariale decat cele determinate de angajator in baza dispozitiilor Legii nr.63/2011.
Efectele reincadrarii si determinarii salariilor in raport de nivelul stabilit in temeiul dispozitiilor Legii 330/2009, nivel care nu mai poate suferi niciun fel de modificari, se regasesc in toate reincadrarile ulterioare adoptarii Legii 330/2009, iar aceste efecte si determinari fac ca nicio alta reincadrare ce ar urma sa nu mai poata fi schimbata.
De asemenea, nu poate fi avuta in vedere nici reincadrarea determinata ca urmare a aplicarii dispozitiilor Legii nr.221/2008, prin care s-a aprobat OG nr.15/2008, din moment ce acest act normativ si-a incetat aplicabilitatea, legiuitorul schimbând cadrul legislativ respectiv.
In consecinta, instanța reține că pârâta U. P. din Bucuresti a aplicat întocmai noile dispoziții legale privind salarizarea personalului și s-a conformat normelor legale imperative prevăzute de Legea nr.63/2011, motiv pentru care capatul de cerere prin care s-a solicitat ”sa se stabilească drepturile salariale în temeiul Legii nr. 63/2011, cu luarea în considerare a salariului de bază ce li s-ar fi cuvenit pentru luna aprilie dacă erau corect încadrați, prin raportare la salariul de bază stabilit potrivit Legii 221/2008, prin care s-a aprobat OG 15/2008, și Legilor 330/2009, 284/2010 și 285/2010”, este neîntemeiat.
Referitor la celelalte capete de cerere accesorii privind plata diferențelor salariale și efectuarea mențiunilor corespunzătoare, având în vedere principiul potrivit căruia accesoriul urmează principalul și acestea vor fi respinse ca neîntemeiate față de respingerea primului capăt de cerere.
În lumina considerentelor mai sus menționate, Tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. Educației Naționale, respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. Educației Naționale, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice, respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. Educației Naționale.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. G., având CNP –_, A. M., având CNP –_, A. V., având CNP –_, A. C., având CNP –_, A. I. V., având CNP –_, A. G., având CNP –_, A. T., având CNP –_, B. F., având CNP –_, B. C., având CNP –_, B. D., având CNP –_, B. L., având CNP –_, B. N. D., având CNP –_, B. E. D., având CNP –_, B. F., având CNP –_, B. I. –_, B. P. L., având CNP –_, B. P., având CNP –_, B. R. V., având CNP –_, B. C., având CNP –_, B. C. F., având CNP –_, B. M., având CNP –_, B. G. L., având CNP –_, B. D., având CNP –_, B. N. V., având CNP –_, C. I. C., având CNP –_, C. D. G., având CNP –_, C. M. I., având CNP –_, C. A., având CNP –_, C. O., având CNP –_, C. (G.) A., având CNP –_, C. (R.) R. M., având CNP –_, D. E., având CNP –_, D. A., având CNP –_, D. G., având CNP –_, D. M. C., având CNP –_, D. N., având CNP –_, D. C. C., având CNP –_, D. S., având CNP –_, D. G., având CNP –_, D. A. M. N.,_, D. R., având CNP –_, D. R. E., având CNP –_, D. G., având CNP –_, D. G., având CNP –_, D. G. L., având CNP –_, E. T. R., având CNP –_, E. V., având CNP –_, E. I., având CNP –_, G. N., având CNP –_, G. A. M., având CNP –_, G. A., având CNP –_, G. A., având CNP –_, G. H. G., având CNP –_, G. E., având CNP –_, G. E. C., având CNP –_, G. E., având CNP –_, G. M. M., având CNP –_, G. C., având CNP –_, H. G., având CNP –_, I. M., având CNP –_, I. R., având CNP –_, I. M., având CNP –_, I. G., având CNP –_, I. E. C., având CNP –_, I. M. I., având CNP –_, I. N., având CNP –_, I. E., având CNP –_, I. T., având CNP –_, L. A., având CNP –_, L. E., având CNP –_, M. E., având CNP –_, M. Z., având CNP –_, M. C., având CNP –_, M. D., având CNP –_, M. F., având CNP –_, M. M., având CNP –_, M. G., având CNP –_, M. R., având CNP –_, M. D., având CNP –_, N. M., având CNP –_, N. D. A., având CNP –_, N. V., având CNP –_, N. I. L., având CNP –_, N. M., având CNP –_, N. E., având CNP –_, N. V., având CNP –_, O. C., având CNP –_, O. G., având CNP –_, P. B., având CNP –_, P. F., având CNP –_, Patuleanu M., având CNP –_, P. Z., având CNP –_, P. A. C., având CNP –_, P. S., având CNP –_, P. L., având CNP –_, P. E., având CNP –_, P. C., având CNP –_, P. E., având CNP –_, P. A., având CNP –_, R. L., având CNP –_, R. A., având CNP –_, S. E., având CNP –_, S. O., având CNP –_, S. P., având CNP –_, S. C., având CNP –_, S. C. V., având CNP –_, S. C., având CNP –_, S. R., având CNP –_, S. S., având CNP –_, S. M., având CNP –_, S. O., având CNP –_, T. N., având CNP –_, T. E., având CNP –_, T. R., având CNP –_, T. S., având CNP –_, T. E., având CNP –_, T. I., având CNP –_, T. C., având CNP –_, T. D. G., având CNP –_, U. V., având CNP –_, U. I., având CNP –_, V. C., având CNP –_, V. M., având CNP –_, V. C., având CNP –_, V. L., având CNP –_, V. T., având CNP –_, V. A., având CNP –_, V. N., având CNP –_, P. N., V. I., prin S. Politehnic – Administrativ din U. Politehnică București, cu sediul în București, .. 313, sector 6, cu sediul ales la Cabinet de Avocat D. I., cu sediul în București, str. .. 24, ., în contradictoriu cu pârâta U. POLITEHNICĂ DIN BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 313, sector 6, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Tribunalul București, potrivit art. 490 C.p.c. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2015.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar,
C. E. D. M. N. E. M. C.
Grefier,
T. S. E.
Red./dact./CED/2 ex/17.02.2016
| ← Despăgubire. Hotărâre din 07-12-2015, Tribunalul BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
