Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 08/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 12842/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
T. BUCUREȘTI SECȚIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08.12.2015
T. CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: C. A.
ASISTENT JUDICIAR: J. V.
ASISTENT JUDICIAR: M. D. CORĂȚU
GREFIER: N. A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul A. P. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, C. DE A. C., T. M., având ca obiect despăgubire, drepturi bănești, pretenții, obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
T. dispune lăsarea cauzei la a doua strigare având în vedere lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, părțile, precum și legalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
T. reține că dosarul a fost suspendat în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod de procedură civilă pentru lipsa părților în data de 27.10.2015, iar la data de 11.11.2015 s-a înregistrat cerere de reluare a judecății și s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, ca atare repune cauza pe rol.
T., văzând dispozițiile art. 131 alin. 1 coroborat cu art. 95 pct. 1 Cod de procedură civilă, având în vedere că este investit cu soluționarea unui litigiu căruia i se aplică jurisdicția muncii și față de faptul că domiciliul reclamantului este în București, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, în temeiul dispozițiile art. 269 Codul muncii, consideră litigiul de competența generală a instanțelor judecătorești, iar material și teritorial consideră litigiul de competența Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
T., face cunoscute prevederile art.21 Cod de procedură civilă, cu privire la posibilitatea părților de a soluționa litigiul pe cale amiabilă.
T., în baza art. 238 Cod de procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 6 luni.
T., deliberând, în raport de dispozițiile art. 255 și art. 258 Cod de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
T. dispune unirea excepției invocată prin întâmpinare cu fondul cauzei.
T. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepție și pe fondul cauzei.
T.
Prin cererea înregistrată pe rolul T. Argeș - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamantul A. P. a chemat în judecată pe pârâții: M. JUSTIȚIEI, C. DE A. C. și T. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la plata de daune - interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare pentru plata eșalonată a sumelor de bani constând în drepturile salariale (sporul de confidențialitate de 15%) prevăzute în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.71/14.10.2008 pronunțată în dosarul nr. 8229._ de C. de A. C. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, calculată de la data pronunțării hotărârii și până la executarea integrală a titlului executor; obligarea pârâților la plata de daune - interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare pentru plata eșalonată a sumelor de bani constând în drepturile salariale (sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%) prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1261/05.06.2008, pronunțată în dosarul nr. 8250._ de T. M. - Secția Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale - definitivă prin nerecurare, calculată de la data pronunțării sentinței și până la executarea integrală a titlului executor; obligarea pârâților la plata de daune - interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare pentru plata eșalonată a sumei de 1700 lei reprezentând stimulente prevăzută în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1607/13.12.2007 pronunțată în dosarul nr._/101/2007 de către T. M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - definitivă prin respingerea recursului, calculată de la data pronunțării sentinței și până la executarea integrală a titlului executor; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că deține titlurile executorii menționate mai sus, constând din hotărâri judecătorești prin care au fost admise pretențiile privind drepturile salariale reprezentate de sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 14 decembrie 2004, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 14.09.2004 și până la data de 01.08.2006, precum și titlul executoriu pentru suma de 700 lei, reprezentând stimulente.
Arată că executarea acestor hotărâri judecătorești este supusă unei proceduri speciale, reglementată de OUG nr.71/2009, așa cum a fost aceasta modificată și completată prin OUG nr. 18/2010, OUG nr.45/2010, OUG nr.113/2010 și Legea nr.230/2011, procedură care presupune o executare eșalonată pe o perioadă inițial cuprinsă între 2010-2012 și care ulterior a fost extinsă, prin modificarea OUG nr. 71/2009, până în anul 2016.
Consideră că actualizarea creanțelor cu rata inflației nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs în patrimoniul său, actualizarea sumelor având o natura juridică diferită în raport cu dobânda legală pe care o solicită. Arată că această actualizare nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune - interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide si exigibile, s-a produs în patrimoniul său în calitate de creditor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Arată că, acordarea dobânzii legale până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație, nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil de la 1864, respectiv art. 1531 din Noul Cod Civil.
Arată că, în ceea ce îl privește, prevederile OUG nr. 71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora, întrucât fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu executare imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289, anterior republicării). Arată că aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Arată că, executarea cu întârziere de către debitori a creanțelor stabilite prin hotărâri judecătorești reprezintă o faptă juridică distinctă de cea constatată prin titlul executoriu, deoarece rezidă din încălcarea obligației de a se conforma dispozițiilor titlului executoriu, împrejurare ce nu se confundă cu încălcarea obligației contractuale stabilită și sancționată prin titlul executoriu.
Menționează că își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 1073, art. 1082 și art. 1088 din Codul civil de la 1864, respectiv art. 1531 și art. 1535 din Noul Cod civil, și apreciază că este îndreptățit la acordarea daunelor - interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor rezultate din titlurile executorii.
Arată că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.2/17.02.2014 (dosar nr.21/2013), pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial nr.411 din 03.06.2014.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 194 și urm. C. pr. civ., precum și pe cele ale art. 1082 și art. 1088 din Codul civil 1864, respectiv art. 1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil și OUG nr.71/2009.
Pârâta C. DE A. C. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, pârâta arată că prin OUG nr. 71/2009, s-a prevăzut ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată, pe o perioadă inițială cuprinsă între 2010 - 2012.
Arată că, prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective, sens în care face referire la Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea OUG nr. 71/2009.
Așadar, că eșalonarea plății sumelor prevăzute prin titlurile executorii în discuție a fost realizată pe calea unor dispoziții normative, parte din sumele datorate au fost plătite reclamantului - creditor, iar pentru perioadele rămase, creanțele nu sunt exigibile, fiind afectate de termene suspensive, pe cale legală, în favoarea debitorilor.
Apreciază că daunele interese moratorii, cerute de creditor ca echivalent al prejudiciului pe care îl suferă prin executarea cu întârziere a creanței sale, sunt o formă a răspunderii civile, intrând în categoria răspunderii contractuale.
Arată că nu a refuzat executarea, ci a făcut aplicarea unui act normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp.
În drept, se întemeiază pe dispozițiile art. 205 C. proc. civ. și pe celelalte acte normative incidente.
Pârâtul M. JUSTIȚIEI a formulat întâmpinare prin care arată că, ținând cont de data introducerii acțiunii, 08.07.2014, invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin întâmpinare, pârâtul arată că solicitarea reclamantului are un caracter accesoriu, fiind supusă acelorași dispoziții legale privitoare la termenul de prescripție ca și în cazul drepturilor bănești a căror actualizare se dorește, fiind incidente astfel prevederile art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958 potrivit cărora odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Arată că, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 268 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, astfel încât pretențiile afirmate pot fi examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general de prescripție, anterioară momentului introducerii acțiunii.
Menționează că, totodată, potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, învederează aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Arată că, având în vedere că prin acțiunea de față reclamantul solicită dobânda legală care nu a fost solicitată în termenul legal de prescripție, solicită să se constate că acțiunea este prescrisă.
Solicită să se observe că dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul 1958 referitoare la întreruperea prescripției prin recunoașterea dreptului, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția nu pot fi reținute, întrucât OUG 71/2009 nu recunoaște drepturile pe care reclamantul le-au solicitat și cu privire la care instanțele judecătorești s-au pronunțat prin admiterea acțiunilor, ci statuează o modalitate de executare a unor sume care urmează a se plăti din bugetul de stat.
Solicită să se constate că acțiunea formulată este neîntemeiată.
Arată că daunele-interese constând în dobânda legală nu pot fi datorate pentru întârziere în executare decât de la data solicitării, întrucât debitorul nu este de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor-interese.
Menționează că daunele se acordă atunci când se află întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce în speță nu poate fi reținut.
Face referire la art. 1535 C. civ. Subliniază însă că drepturile câștigate prin hotărârile judecătorești menționate au fost și vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective a fiecărei tranșe.
Arată că, în ceea ce privește titlurile executorii, neachitate până în prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010, prin OUG 45/2010 și prin Legea nr. 230/2011.
Arată că plata sumelor datorate de pârâți conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în mod expres în O.U.G nr. 71/2009, în acest sens adoptându-se HG 422/2010, HG 257/2012, HG 598/2012, HG 954/2012, HG 1169/2012, HG 149/2013, HG 355/2013, HG 697/2013, HG_, H.G 248/2014 și HG 551/2014.
Menționează că, în speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, arătând că în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen.
Solicită să se înlăture aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, prin care s-a asigurat transpunerea dispozițiilor cuprinse în Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, ., nr. 48 din data de 23 februarie 2011, deoarece obiectul și domeniul de aplicare al actelor normative sus-menționate îl reprezintă efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, iar nu plata unor sume prevăzute în titluri executorii.
Solicită să se respingă acțiunea ca prescrisă.
Au fost depuse la dosar, în copie, înscrisuri.
Prin sentința nr.30/12 ianuarie 2015 pronunțată de T. Argeș - Secția pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea T. București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului T. reține următoarele:
În soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune,T. are în vedere faptul că, în prezenta cauză, obiectul cererii de chemare în judecată vizează perioada începând cu data când hotărârile judecătorești, indicate în cererea de chemare în judecată, au fost pronunțate și până la plata integrală a titlurilor executorii.
T. face precizarea că, în speță, excepția prescripției dreptului material la acțiune va fi soluționată prin raportare la dispozițiile Decretului nr. 167/1958, având în vedere că prin dispozițiile art. 6 alin. 4 din Codul civil, în vigoare la data sesizării instanței, s-a prevăzut că prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Conform dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii anterior republicării (art. 268 alin.1 lit. c după republicare), cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Așa cum se dispune în art. 7 din Decretul nr. 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Or, în speță, având în vedere limitele obiectului cererii de chemare în judecată, dreptul la acțiune s-a născut de la data la care hotărârile judecătorești indicate de reclamant în motivarea cererii de chemare în judecată au devenit executorii.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, la data de 08 iul. 2014, conform mențiunilor de pe fila nr. 1 din dosarul declinat, ceea ce înseamnă că pentru pretențiile aferente perioadei anterioare cu trei ani introducerii acțiunii, acțiunea nu a fost introdusă în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii anterior republicării(art. 268 alin.1 lit. c după republicare).
În speță, nu s-a făcut dovada faptului că, în cursul termenului de prescripție, ar fi intervenit vreo cauză de suspendare sau că ar fi existat vreo cauză de întrerupere a termenului, în sensul dispozițiilor art. 13 din Decretul nr. 167/1958 și art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
T. face precizarea că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 171 alin.2 din Codul muncii, referitoare la întreruperea termenului de prescripție.
Astfel, conform dispozițiilor art. 171 alin.1 din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii(art. 166 alin.1 anterior republicării), dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Conform dispozițiilor art. 171 alin.2 din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii(art. 166 alin.2 anterior republicării), termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
În speță, nu se poate considera că ar fi intervenit o recunoaștere a debitorului cu privire la pretențiile ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul menționat de dispoziția legală anterior indicată, în condițiile în care nu s-a făcut dovada faptului că, în cadrul termenului general de prescripție de trei ani, reclamantului i s-ar fi achitat dobânda aferentă perioadei ce formează obiectul prezentei acțiuni, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată.
De altfel, sub acest aspect prezintă relevanță Decizia nr. 7/2015 pronunțată de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE D., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 461 din 26 iunie 2015.
Astfel, prin Decizia nr. 7/2015 pronunțată de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE D., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 461 din 26 iunie 2015, a fost admisă sesizarea formulată de C. de A. Pitești - Secția I civilă, prin Încheierea din 6 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, și, în consecință, s-a stabilit următoarele: Plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
În considerentele deciziei amintite anterior, Înalta Curte a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. 1 lit. a) și lit. b) și art. 17 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, republicat, pentru a opera unul din cazurile legale de întrerupere a cursului prescripției extinctive, iar actele normative indicate în cuprinsul sesizării au ca obiect unic de reglementare eșalonarea plății, ca modalitate de executare silită, astfel că nu pot avea semnificația și consecința juridică a unei recunoașteri a dreptului la plata dobânzii.
De asemenea, în considerentele deciziei amintite anterior, Înalta Curte a reținut că, plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009, efectuate în baza unui titlu executoriu, nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
Întrucât decizia este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, ea este incidentă și în prezenta cauză.
În ceea ce privește susținerea formulată de pârâtul M. Justiției prin întâmpinare, în sensul că solicitarea reclamantului are un caracter accesoriu, fiind supusă acelorași dispoziții legale privitoare la termenul de prescripție ca și în cazul drepturilor bănești a căror actualizare se dorește, fiind incidente astfel prevederile art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958 potrivit cărora odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, T. reține că aceasta nu este întemeiată având în vedere că în speță, prezintă relevanță dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, conform cărora în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
De altfel, în considerentele Deciziei nr. 7/2015 pronunțată de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE D., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 461 din 26 iunie 2015, s-a reținut că:„În consecință, cererile de chemare în judecată prin care se solicită plata daunelor-interese moratorii pentru plata eșalonată a titlurilor executorii în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 sunt supuse dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, care prevăd că termenul general de prescripție, aplicabil acțiunilor personale, care însoțesc drepturile subiective civile de creanță, este de 3 ani.
Același act normativ prevede în art. 7 alin. 2 că, în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe de la data nașterii raportului de drept.
Daunele-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a creanțelor recunoscute prin titluri executorii, au caracterul unor prestații succesive și sunt datorate pentru întreaga perioadă de executare cu întârziere și calculate pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenței acestor creanțe.
În acest caz sunt relevante și prevederile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, fiecare zi de întârziere în executare generând o prescripție distinctă a dreptului la acțiune cu privire la aceste prestații succesive.
Ca atare, creditorii sunt îndreptățiți la daune-interese moratorii pentru o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de plată a dobânzii, al căror cuantum va fi stabilit în funcție de plățile eșalonate efectuate în executarea creanțelor din titlurile executorii.”
Prin urmare, se va admite excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, și, în consecință, se va respinge acțiunea pentru pretențiile aferente perioadei anterioare cu trei ani introducerii acțiunii ca prescrisă.
În ceea ce privește pretențiile aferente perioadei începând cu trei ani anterior introducerii acțiunii, T. reține următoarele:
În speță, reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, obligarea pârâților la plata de daune - interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare pentru plata eșalonată a sumelor de bani constând în drepturile salariale (sporul de confidențialitate de 15%) prevăzute în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.71/14.10.2008 pronunțată în dosarul nr. 8229._ de C. de A. C. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, calculată de la data pronunțării hotărârii și până la executarea integrală a titlului executor; obligarea pârâților la plata de daune - interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare pentru plata eșalonată a sumelor de bani constând în drepturile salariale (sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%) prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1261/05.06.2008, pronunțată în dosarul nr. 8250._ de T. M. - Secția Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale - definitivă prin nerecurare, calculată de la data pronunțării sentinței și până la executarea integrală a titlului executor; obligarea pârâților la plata de daune - interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare pentru plata eșalonată a sumei de 1700 lei reprezentând stimulente prevăzută în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1607/13.12.2007 pronunțată în dosarul nr._/101/2007 de către T. M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - definitivă prin respingerea recursului, calculată de la data pronunțării sentinței și până la executarea integrală a titlului executor;
Din conținutul deciziei civile nr. 71/14 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 8229._ de C. de A. C. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, depusă, în copie, la filele nr. 5-9 din dosarul declinat, din conținutul sentinței nr. 1607/13 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr._/101/2007 de T. M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, depusă, în copie, la filele nr. 10-11 din dosarul declinat, din conținutul sentinței nr. 1261/05 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr. 8250._ de T. M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, depusă, în copie, la filele nr. 12-15 din dosarul declinat, rezultă că pârâții au fost obligați la plata unor drepturi salariale în favoarea reclamantului.
Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Având în vedere perioada pentru care se efectuează analizarea drepturilor, T. consideră că, în speță, prezintă relevanță dispozițiile art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.
Astfel, conform dispozițiilor art. 1082 din Codul civil din 1864: „Art. 1082. - Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată”.
Conform dispozițiilor art. 1088 din Codul civil din 1864: „Art. 1088. - La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale in materie de comerț, de fidejusiune si societate.
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.”
Potrivit dispozițiilor art. 1531 alin.1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
Potrivit dispozițiilor art. 1531 alin.2 teza I din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare: „Art. 1.535. - (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.”
Prin urmare, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, T. consideră că în sarcina pârâților subzistă obligația de plată a dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor de bani constând în drepturile salariale prevăzute în titlu executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 71/14.10.2008 pronunțată de C. de A. C. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1261/05.06.2008 pronunțată de T. M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1607/13.12.2007 pronunțată de T. M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, începând cu data de 08.07.2011 și până la executarea integrală a titlurilor executorii menționate.
Deși, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul M. Justiției a menționat că drepturile câștigate prin hotărârile judecătorești menționate au fost și vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective a fiecărei tranșe, T. consideră că această apărare nu este de natură să aibă relevanță în privința obligației referitoare la dobânda legală pentru plata eșalonată a sumelor de bani, în sensul solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, este adevărat că, prin dispozițiile art. 1 alin. 3 din OUG nr. 71/2009, s-a prevăzut că sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., însă acest fapt nu exclude acordarea dobânzii legale în sensul solicitat prin cererea de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art. art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.
De altfel, în speță prezintă relevanță și Decizia nr. 2/2014 pronunțată de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII,publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 411 din 03 iunie 2014, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că: În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
În considerentele Deciziei nr. 2/2014 pronunțată de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII,publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 411 din 03 iunie 2014 s-a reținut că „În cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, împrejurări care se circumscriu sintagmei "cauză străină, care nu-i poate fi imputată" în înțelesul art. 1082 din Codul civil din 1864.
În ipoteza dată, însă, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009], iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.
Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, în sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate"] și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.”
Întrucât decizia este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ea este incidentă și în prezenta cauză.
În consecință, se va dispune obligarea pârâților la plata către reclamant a dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor de bani constând în drepturile salariale prevăzute în titlu executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 71/14.10.2008 pronunțată de C. de A. C. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1261/05.06.2008 pronunțată de T. M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1607/13.12.2007 pronunțată de T. M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, începând cu data de 08.07.2011 și până la executarea integrală a titlurilor executorii menționate.
Se va respinge acțiunea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, T. reține că, sub acest aspect, acțiunea nu este întemeiată, având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată, motiv pentru care, în raport de dispozițiilor art. 453 Cod de procedură civilă, cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantul A. P., CNP_, domiciliat în București, ., ., ., sector 4, cu domiciliul procesual ales la C. de A. București, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 5, camera E92, sector 4, în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI cu sediul în București, ., sector 5, C._, C. DE A. C. cu sediul în C., .. 5A, județul D., T. M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 14, județul M., pentru pretențiile aferente perioadei anterioare cu trei ani introducerii acțiunii ca prescrisă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A. P., CNP_, domiciliat în București, ., ., ., sector 4, cu domiciliul procesual ales la C. de A. București, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 5, camera E92, sector 4, în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI cu sediul în București, ., sector 5, C._, C. DE A. C. cu sediul în C., .. 5A, județul D., T. M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 14, județul M..
Obligă pârâții la plata către reclamant a dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor de bani constând în drepturile salariale prevăzute în titlu executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 71/14.10.2008 pronunțată de C. de A. C. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1261/05.06.2008 pronunțată de T. M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1607/13.12.2007 pronunțată de T. M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, începând cu data de 08.07.2011 și până la executarea integrală a titlurilor executorii menționate.
Respinge acțiunea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 de zile de la comunicare, care se depune la T. București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2015.
Președinte Asistent judiciar Asistent judiciar
C. A. J. V. M. D. CORĂȚU
Grefier
N. A. M.
Red. jud. C.A./tehnored. C.A./6ex.
.>
| Despăgubire. Sentința nr. 18/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
