Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 23-11-2015, Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 11950/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09.11.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: B. L.
ASISTENT JUDICIAR: V. J.
ASISTENT JUDICIAR: I. J.
GREFIER: B. I.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamanții S. L. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SECTOR 6, în numele și pentru membrii săi: S. L., B. R., C. I., D. S., M. N., M. G. F., P. M., A. L., V. M. N. și I. C. în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. NR. 309, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, părțile, legalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,
Instanța, în temeiul art. 255 și 258 Noul cod de procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind ca este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța, în temeiul art. 394 NCPC, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 23.11.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.11.2015
Președinte Asistent judiciar Asistent judiciar Grefier
B. L. V. judit I. J. B. I.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.11.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: B. L.
ASISTENT JUDICIAR: V. J.
ASISTENT JUDICIAR: I. J.
GREFIER: B. I.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamantul S. L. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SECTOR 6, în numele și pentru membrii săi: S. L., B. R., C. I., D. S., M. N., M. G. F., P. M., A. L., V. M. N. și I. C. în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. NR. 309, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 09.11.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 23.11.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul S. L. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SECTOR 6 în numele și pentru membrii săi S. L., B. R., C. I., D. S., M. N., M. G. F., P. M., A. L., V. M. N. și I. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. NR. 309, obligarea acesteia la: calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru membrii de sindicat reprezentați în cauză; calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine membrilor de sindicat reprezentați în cauză, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești; plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform capetelor 1 și 2 ale cererii de chemare în judecată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă; calcularea și plata în viitor a salariului de bază, potrivit încadrării și a sporului de vechime, stabilite cf. capetelor 1 și 2 din cerere, până la data la care nu vor mai fi îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislației în vigoare, în cf. cu prev. art. 34 alin. 2 NCPC.
În motivare, reclamantul a arătat că membrii de sindicat pe care îi reprezintă sunt personal nedidactic din unitatea de învățământ, salarizați în continuare în baza sistemului de salarizare consacrat in luna decembrie 2009, prin O.G. nr. 10/2008, respectiv în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 - Alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire - Funcții de execuție pe trepte profesionale, dispoziții care trebuiau corelate cu prevederile hotărârile de guvern care reglementau valoarea salariului minim brut pe țară garantat în plată.
A precizat reclamantul că salariul minim brut pe țară garantat în plată a fost de 700 lei pentru anul 2012 (HG nr. 1225/2011), 750 lei și apoi 800 lei începând cu 01iulie, pentru anul 2013 (HG nr. 23/2013) și 850 lei și apoi 900 lei începând cu 01 iulie, pentru anul 2014 (HG nr. 871/2013), iar pârâta era obligată să facă și aplicarea acestor HG – uri în ceea ce privește salarizarea personalului nedidactic, care reprezintă o normă specială în ceea ce privește stabilirea salariului de bază, potrivit încadrării.
A precizat sindicatul reclamant că raportat la actele normative privind nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, nivelul salariului de bază potrivit încadrării al salariaților (care se stabilește pe baza grilei de salarizare), nu trebuia să fie mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
A invederat reclamantul că, așa cum reiese și din adeverința eliberată de pârâtă, nici sporul de vechime nu a fost corect calculat, întrucât acesta a fost raportat la o bază de calcul greșită, prin nerespectarea, de către angajator a regulii impuse de art. 2 din H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013 și H.G. 871/2013. Chiar dacă procentul din salariul de bază corespunzător sporului de vechime în muncă este cel prevăzut de lege, acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariul de bază calculat greșit, inferior valorii salariului minim brut pe țară garantat în plată.
Totodată, a invederat reclamantul sindicat că, pentru diferențele de drepturi salariale, pot fi acordate atât dobânzi legale, cât și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită
In drept s-au invocat dispozițiile art. 148 și urm., 194 NCPC, art. 40 alin. 2 lit. c, 161, 162 alin. 3, 166 alin. 4, 169 alin. 1, 171, 229 alin. 4 și 268 alin. 1 lit. c și 278 alin. 1 din Codul Muncii, art. 28 și 208-211 din Legea nr. 62/2011, HG nr. 1225/2011, HG nr. 871/2013, C.C.M.U.N.R.I. nr. 596/12.11.2007, C.C.M.U.N.S.A.I.P. nr._/02.11.2012, HG nr. 281/1993, Legea nr. 330/2009, OUG nr. 1/2010, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, OUG nr. 19/2012, OUG nr. 84/2012, OUG nr. 103/2013, art. 1 și 2 din OG nr. 9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011, art. 1088 din Codul Civil și art. 1523 NCC.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A arătat că salariul brut al reclamanților nu este mai mic decât salariul minim brut pe țară.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține:
Reclamanții din prezenta cauză au fost angajați la instituția pârâtă în funcții nedidactice, așa cum atestă adeverințele aflate la filele 28-37.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanții urmăresc obținerea diferențelor de drepturi salariale decurgând din calcularea salariului de bază potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară, precum și din calcularea sporului de vechime raportat la salariul de bază astfel determinat.
Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt neîntemeiate.
Astfel, drepturile salariale cuvenite reclamanților până la data 31.12.2009, au fost stabilite conform OG 10/2008 – Anexa V/2b, având un salariu de bază de 675 lei corespunzător funcțiilor îngrijitor 1 și paznic 1, respectiv de 894 lei, corespunzător funcției de muncitor calificat 1.
Acest act normativ a fost abrogat, începând cu 01.01.2010, de Legea 330/2009, astfel încât în anul 2010, drepturile salariale ale reclamanților au fost guvernate de dispozițiile art. 30 din această lege. În acest sens, potrivit art. 30 alin. 1, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. iar potrivit art. 30 alin. 5, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege.
Prin urmare, începând cu luna ianuarie 2010, drepturile salariale ale reclamanților au fost conservate la nivelul existent în luna decembrie 2009, în speță salariul de bază de 675 lei, respectiv de 894 lei, la care se adaugă sporul de vechime.
În continuare, drepturile salariale au fost guvernate de dispozițiile Legii 285/2010, conform cu care începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%., ale Legii 283/2011, potrivit cu care în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, ale OUG 84/2012, potrivit cu care în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 și ale OUG 103/2013 potrivit cu care în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013.
Din examinarea statelor de plată depuse la dosar, rezultă că în perioada de referință ce interesează cauza de față, începând cu data de 01.01.2012, reclamanții au avut un salariu realizat de 675, respectiv 894 lei, la care a fost adăugat sporul de vechime, rezultând un salariu de bază realizat al cărui cuantum nu a fost inferior salariului de bază minim brut pe țară, astfel cum a fost reglementat succesiv prin HG 1225/2011, HG 23/2013, HG 871/2013. Prin urmare, deși în cuprinsul adeverințelor, sporul de vechime este menționat distinct, acesta se adaugă la salariul de bază atestat de aceleași adeverințe, astfel că elementul de raportare este mai mare.
Sub acest aspect, solicitarea reclamanților în sensul înlocuirii salariului de bază de 675 lei, respectiv 894 lei, cu valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, ca punct de plecare, în cadrul formulei de calcul a drepturilor sale salariale, apare ca nefondată, neexistând nicio obligație legală a angajatorului în acest sens.
Ceea ce reglementează actele normative enunțate de reclamantă în cererea de chemare în judecată ca fundament juridic al pretențiilor clamate în cauză, și anume HG 1225/2011, HG 23/2013, HG 871/2013 este obligația angajatorului de a garanta în plată cuantumul salariului de bază minim brut pe țară, în sensul ca nici un salariat să nu aibă prevăzut în contractul individual de muncă un salariu de bază sub acest nivel. În același sens, art. 164 alin. 2 C.muncii statuează interdicția stabilirii unui salariu de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut pe țară. Prin urmare, legiuitorul nu impune în sarcina angajatorului modul în care să determine salariul de bază al angajatului ci impune o obligație de rezultat, și anume ca, în urma negocierii, să fie stabilit un salariu de bază cel puțin egal cu cel minim brut pe țară.
Or, din examinarea statelor de plată, se observă faptul că salariul de bază realizat lunar al reclamanților, este egal sau mai mare decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară reglementat de actele normative mai sus menționate.
Prin urmare, rezultă că indiferent de modificările legislative (de majorare sau de diminuare) a salariilor de bază ale reclamanților, acestora nu li s-a stabilit niciodată un salariul de bază sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea privind pe reclamantul S. L. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SECTOR 6, în numele și pentru membrii săi: S. L., B. R., C. I., D. S., M. N., M. G. F., P. M., A. L., V. M. N. și I. C., cu sediul ales în București, .. 32, sect.5 în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. NR. 309, cu sediul în București, MOINEȘTI, nr. 9, sect.6, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare care se depune la Tribunalul București – Secția a VIII-a.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2015.
Președinte Asistent judiciar Asistent judiciar Grefier
B. L. V. judit I. J. B. I.
Red. Jud L.B.
Teh. Gref. IB/ ex-……/…….2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 10/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Despăgubire. Încheierea nr. 16/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
