Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2980/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2980/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 1948/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2980
Ședința publică din 27 noiembrie 2014
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect contestație decizie de concediere, acțiune formulată de reclamantul V. F. domiciliat in Năvodari, . . . in contradictoriu cu pârâta . cu sediul in C., .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 noiembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20 noiembrie 2014 și 27 noiembrie 2014 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _, reclamantul V. F. a chemat în judecată pe pârâta S.C. Oil T. S.A., pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:
- anularea deciziei nr. 63/11.02.2014 de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă;
- reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, respectiv aceea de manevrant vagoane în cadrul Secției Platformă Port;
- obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile reprezentând echivalentul salariilor nerealizate în perioada de la 11.02.2014 și până la reintegrarea efectivă în muncă;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 de lei cu titlul de daune morale;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul susține că a fost salariatul pârâtei, în funcția de manevrant vagoane în cadrul Secției Platformă Port a S.C. Oil T. S.A. până la data de 11.02.2014, când i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.
Reclamantul arată că pârâta nu a individualizat abaterea disciplinară, ci a expus niște fapte care nu pot constitui temei al sancțiunii disciplinare.
În fapt, s-a prezentat la muncă în tura din data de 7/8.12.2013, dar a rămas în vestiar, întrucât a resimțit o criză lombară.
A auzit că numitul M. A. venise la serviciu cu autoturismul și urma să plece acasă, astfel că l-a sunat pe acesta și l-a rugat să-l transporte până la o farmacie în oraș, plecând împreună.
În drum spre Poarta 6 a observat două bidoane și pentru a înlătura un potențial pericol le-a luat în autoturism cu intenția de a le înmâna la poartă, dar a fost depistat de organele de poliție.
Reclamantul a mai arătat că a avut aprobarea șefului ierarhic pentru a se deplasa la farmacie, urmând ca după ce cumpără medicamente să se întoarcă la serviciu.
Statutul Lucrătorului Feroviar reglementează ca fiind abatere gravă nerespectarea programului de lucru, care trebuie să aibă caracter repetat, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Reclamantul a mai învederat că pârâta nu dovedește că s-ar face vinovat de vreo faptă de sustragere și nici că cele două bidoane conțineau produs petrolier/benzină.
În drept, s-a invocat art. 268 al. 1 lit. a), b) C. Muncii, art. 80 C. Muncii, art. 1387 al. 2 C. Civil.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu interogatoriu, înscrisuri și martori.
Reclamantul a anexat acțiunii decizia contestată, acte medicale, certificate de concediu medical.
În apărare, pârâta S.C. Oil T. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În fapt, pârâta susține că în urma unui control efectuat de un echipaj al poliției transporturi la data de 07/08.12.2013, orele 23,30-24,00, în autoturismul condus de M. A., în care se afla și reclamantul, au fost găsiți doi recipienți de capacitate 20 de litri încărcați cu benzină. A mai fost identificat și un alt autoturism în care se aflau doi saci de plastic încărcați cu benzină, al cărei conducător auto era un alt salariat al societății, pe nume C. F..
Verificându-se prezența salariaților la serviciu, a rezultat că reclamantul nu era prezent, deși era programat de serviciu.
A fost verificat și lotul de vagoane care staționau pe liniile 6 și 7, constatându-se că anumite sigilii prezentau urme de violare, iar în apropiere se găseau pete proasepte de produs petrolier, urme de mașini, o bucată de furtun, o șurubelniță și o sfoară.
După prelevarea probelor din recipienții găsiți în cele două autoturisme, dar și din vagonul nr. 1241, s-a stabilit că benzina găsită în autoturismul numitului M. A. prezintă caracteristici fizico-chimice similare.
În urma investigării incidentului feroviar, s-a stabilit că reclamantul s-a prezentat la locul de muncă, s-a schimbat în echipamentul de lucru și a participat la mișcările de manevră feroviară până în jurul orelor 24, după care, fără să anunțe pe nimeni, a părăsit locul de muncă.
Pârâta a învederat că versiunea prezentată de reclamant nu este susținută de modul cum s-au petrecut faptele, iar decizia de sancționare întrunește toate condițiile de fond și de formă impuse de art. 76 din Codul muncii.
În drept, s-au invocat art. 205 C. Pr. Civilă, art. 248 lit. e) din Codul muncii, H.G. nr. 117/2010, regulamentul intern, Regulamentul privind circulația trenurilor și manevra vehiculelor feorviare nr. 005.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
A fost anexată întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei de sancționare.
A fost administrată proba cu interogatoriul pârâtei și au fost audiați martorii M. A., T. I. D. și G. F..
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin Decizia nr. 63/11.02.2014 emisă de pârâta S.C. Oil T. S.A., s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului V. F. conform art. 248 al. 1 lit. e) din Codul muncii coroborat cu art. 62 al. 1 pct. 3 din Regulamentul intern, începând cu data comunicării deciziei.
În sarcina reclamantului s-a reținut părăsirea locului de muncă cu responsabilitate în siguranța circulației feroviare și nerespectarea reglementărilor specifice în acest domeniu.
Pentru a preveni abuzurile și a crea o modalitate de control a împrejurărilor în care angajatorul acționează în această materie, dar și pentru a contura un mijloc real de protecție a salariaților, legiuitorul a impus anumite condiții stricte de formă și de fond în care un asemenea act să poată fi emis.
Sub aspect formal, decizia trebuie să cuprindă în conținutul său, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancțiunea poate fi contestată si instanța competentă la care sancțiunea poate fi atacată.
Este imperativ ca prin decizie să se precizeze în mod concret care sunt faptele incriminate, care sunt normele încălcate prin conduita sancționată, din ce motiv au fost înlăturate apărările prezentate, respectiv termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă unde salariatul trebuie să-și îndrepte acțiunea în cazul în care înțelege să conteste măsura.
Omiterea oricăreia dintre mențunile obligatorii prezentate anterior atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară a salariatului, prevederile din legislația muncii oferind o protecție consistentă salariaților în fața unor posibile sancționări abuzive, obligând angajatorii să acționeze cu transparență și celeritate ori de câte ori aplică astfel de măsuri.
În atare împrejurare se poate observa că un prim criteriu de apărare în contextul soluționării cererii de anulare a unei decizii de sancționare disciplinară în instanță îl reprezintă verificarea îndeplinirii condițiilor arătate.
Reclamantul invocă lipsa mențiunii prin care să se realizeze individualizarea abaterii disciplinare, însă instanța reține că aceasta a fost indicată fără echivoc ca fiind părăsirea locului de muncă cu atribuții în siguranța circulației feroviare, fără respectarea reglementărilor specifice.
Sunt prezente și celelalte elemente prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, motiv pentru care instanța va trece la verificarea temeiniciei deciziei contestate.
Sub aspectul temeiniciei deciziei contestate, instanța reține că probatoriul administrat în cauză nu confirmă versiunea reclamantului asupra împrejurărilor în care a părăsit locul de muncă.
Astfel, conform notei de relații aflată la fila nr. 146 a dosarului, reclamantul a declarat în fața comisiei de cercetare administrativă că la . acuzat dureri de mijloc și din acest motiv nu a participat la manevră. După terminarea manevrei, reclamantul a mai declarat că l-a rugat pe șeful de manevră M. A. să-l ducă până în cartierul Poarta 6 cu autoturismul pentru a-și cumpăra medicamente de la farmacie. Reclamantul susține că a strigat la impiegatul de mișcare, iar din gesturile făcute de acesta a înțeles că are încuviințarea pentru a pleca.
Aceste declarații sunt însă contrazise de șeful de tură IDM G. F., care a declarat în fața instanței că reclamantul s-a prezentat la serviciu și a participat la manevrele prevăzute până la miezul nopții. Reclamantul nu i-a adus la cunoștință vreo problemă de sănătate, iar după ora 1 noaptea a fost anunțat că doi angajați ai societății au fost prinși de poliție în Poarta 6 cu produs petrolier. Martorul a declarat că a făcut prezența pe baza condicii și în acest fel s-a stabilit că este vorba despre numiții M. A. și V. F..
Martorul a subliniat că părăsirea locului de muncă se poate face numai cu bilet de voie, iar la momentul când s-a făcut instructajul reclamantul nu i-a adus la cunoștință eventuale probleme de sănătate.
La rândul său, martorul T. I. D. a declarat că în lipsa șefului de manevră, atribuțiile acestuia erau preluate de IDM, în cazul de față fiind vorba despre G. F..
Martorul a mai declarat că instructajul s-a realizat verbal, iar condica de prezență nu a mai fost de găsit, declarație care se coroborează cu mențiunile din cuprinsul deciziei pârâtei nr. 250/29.08.2014, din care reiese imposibilitatea prezentării condicii în fața instanței de judecată.
În lipsa unor probe scrise care să probeze predarea-primirea serviciului, instanța va ține seama de declarația martorului G. F., care a învederat instanței că "la . a semnat condica de prezență, însă M. nu a semnat, fiind învoit (...). În condica de prezență s-a făcut mențiunea că lipseau la ora 1 d-nul V. și d-nul M.", prin care se face dovada că reclamantul s-a prezentat la locul de muncă și, pe cale de consecință, era obligat să obțină bilet de voie pentru a putea părăsi locul efectuării manevrei între orele 12-1 din noaptea de 7/8.12.2013.
Această obligație subzistă în sarcina reclamantului câtă vreme s-a prezentat la locul de muncă, independent de evenimentele ulterioare care au stat la baza sustragerii sau pierderii condicii de prezență.
Chiar dacă s-ar admite că pârâta nu a făcut dovada efectuării instructajului la momentul intrării reclamantului în tură, acesta trebuia să cunoască faptul că o simplă aprobare verbală sau dedusă din gesturile impiegatului de mișcare nu-l îndreptățeau să părăsească locul de muncă.
La ora 1 din noaptea de 7/8.12.2013 reclamantul nu se mai afla la locul de muncă, aspect care reiese și din declarația martorului M. A., care a învederat că l-a văzut pe reclamant lângă sediul societății "Minmetal", aflată la un km de "Oil T.".
Din nota de relații dată de reclamant cu ocazia cercetării administrative reiese însă că după terminarea manevrei, reclamantul l-a rugat pe șeful de manevră M. A. să-l ducă până în cartierul Poarta 6 cu autoturismul pentru a-și cumpăra medicamente de la farmacie.
Coroborând cele două declarații, este probată plecarea reclamantului de la muncă în timpul programului de lucru și prezența sa în afara perimetrului în care trebuia să-și desfășoare activitatea, în jurul orei 1 din noaptea de 7/8.12.2013.
Or, reclamantul avea obligația să respecte întocmai programul de lucru și să nu părăsească locul de muncă fără bilet de voie în intervalul 07.12.2013, ora 19 și 08.12.2013, ora 7, pentru a desfășura activitățile care-i reveneau conform fișei postului.
Potrivit pct. 6.2 și 6.2.1 ale capitoului "Responsabilități" din fișa postului șefului de manevră/manevrantului de vagoane, reclamantul răspunde de respectarea programului de lucru și folosirea integrală a acestuia în interesul serviciului.
Răspunderea disciplinară este singura formă de răspundere reglementată de codul muncii specifică pentru această ramură de drept. Celelalte forme ale răspunderii de dreptul muncii (răspunderea patrimonială, răspunderea contravențională și cea penală) caracterizează alte ramuri ale dreptului (dreptul civil, dreptul administrativ și dreptul penal).
Disciplina muncii este o condiție obiectivă necesară și indispensabilă desfășurării activității în fiecare unitate. Atât timp cât salariații lucrează sub autoritatea angajatorilor, atunci este firesc ca salariații să respecte o anumită disciplină a muncii, așa cum este ea reglementată prin normele legale în vigoare, în conformitate și cu prevederile regulamentului de ordine interioară.
Obiectul abaterii disciplinare este reprezentat de valoarea socială lezată (încălcarea regulamentului intern având drept consecință apariția unei stări de pericol pentru siguranța circulației feroviare), ca urmare a încălcării disciplinei la locul de muncă, de unde rezultă caracterul ilicit al faptei salariatului, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultatul dăunător, precum și gradul de periculozitate socială a abaterii disciplinare.
Conform art. 247 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Art. 59 al. 2 din Regulamentul intern al S.C. Oil T. S.A. prevede că sunt considerate abateri disciplinare părăsirea locului de muncă fără aprobarea scrisă a șefului ierarhic și, după caz, înainte de prezentarea schimbului următor pentru locurile de muncă unde activitatea se desfășoară în tură.
Art. 41 din Statutul Lucrătorului Feroviar prevede că pot fi sancționate cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă fapte care au produs sau care puteau produce accidente, evenimente, deranjamente, avarii sau deteriorări cu consecințe grave privind siguranța transporturilor.
Angajatorul a încadrat fapta săvârșită de reclamant ca fiind incident feroviar încadrat la art. 8, grupa C, pct. 3.3 din Regulamentul de investigarea accidentelor și a incidentelor, de dezvoltare și îmbunătățire a siguranței feroviare pe căile ferate aprobat prin H.G. nr. 117/2010.
Raportul de cercetare administrativă întocmit de comisia constituită în acest scop la nivelul societății a concluzionat că manevrantul V. F. a fost prezent la serviciu în data de 07.12.2013, a efectuat manevra feroviară fără a purta tot echipamentul de protecție și fără a folosi rechizitele de semnalizare, după care a părăsit serviciul fără respectarea reglementărilor specifice.
Este irelevantă apărarea reclamantului în sensul că evenimentul nu a fost înregistrat de impiegatul de mișcare ca incident feroviar în registrul special de evidență din data de 07/08.12.2013, de vreme ce calificarea acestuia putea fi realizată numai ulterior, după ce societatea finaliza activitatea de cercetare a evenimentului pentru a stabili amploarea acestuia și urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Nu prezintă relevanță nici împrejurarea că martorul M. A. s-a prezentat la sediul societății și a achitat prin casierie suma de 665,9332 lei cu titlul de despăgubire în contul prejudiciului ce constituie obiectul acțiunii civile exercitate în procesul penal, de vreme ce în sarcina reclamantului nu s-a reținut prin decizia contestată fapta constând în sustragerea de produs petrolier din vagoanele societății.
Instanța este învestită numai în legătură cu fapta reținută în decizia de sancționare disciplinară, anume aceea de a părăsi locul de muncă cu responsabilitate în siguranța circulației feroviare și nerespectarea reglementărilor specifice în acest domeniu.
Ținând seama de importanța valorilor sociale ocrotite și natura atribuțiilor conferite de fișa postului, instanța reține că persoanelor cu răspunderi pe linia siguranța circulației pe calea ferată le incumbă o diligență sporită, pentru ca prin conduita lor în exercițiul funcției să nu creeze nici măcar posibilitatea apariției unor evenimente ce pot avea efecte periculoase pentru siguranța circulației pe calea ferată.
Nu există așadar nicio rațiune pentru care părăsirea locului de muncă cu încălcarea regulilor specifice să poată fi asimilată unui incident minor, care să permită instanței reindividualizarea sancțiunii disciplinare, cu atât mai mult cu cât pentru schimbul respectiv fusese învoit și șeful de manevră.
De altfel, circumstanțele în care reclamantul a părăsit locul de muncă, acționând sub impresia că a avut aprobarea tacită a impiegatului de mișcare probează o încălcare flagrantă a regulilor de conduită la locul de muncă, astfel că severitatea sancțiunii aplicate este pe deplin justificată.
Reținând că societatea pârâtă a individualizat în mod corect sancțiunea aplicată, instanța va respinge ca nefondată acțiunea, inclusiv pe capătul de cerere având ca obiect reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii.
Cum reclamantul nu poate justifica producerea unui prejudiciu susceptibil de evaluare pecuniară ca efect al deciziei contestate, instanța va respinge ca nefondate și toate capetele de cerere subsecvente, inclusiv sub aspectul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul V. F. domiciliat in Năvodari, . . . in contradictoriu cu pârâta . cu sediul in C., ., ca nefondată pe toate capetele de cerere.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată in ședință publică, azi 27 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. L. N.
G. C.
GREFIER,
M. M.
Red.jud.A.N./05.01.2015
2 .
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2348/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1226/2014.... → |
|---|
