Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 497/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Sentința nr. 497/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 9013/118/2013

Dosar nr._

TRIBUNALUL C.

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.497

Ședința publică din 5 martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE –D. I. F.

ASISTENT JUDICIAR – G. C.

ASISTENT JUDICIAR – L. N.

GREFIER – R. B.

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta M. M., cu domiciliul în C., ., ..A, ., în contradictoriu cu pârâtul C. C. C. I C., cu sediul în C., ., având ca obiect drepturi bănești

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile având termen în cunoștință în condițiile art. 154 și următoarele Cod procedură civilă.

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 270 din Codul Muncii.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:

Instanța, în considerarea art.394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare atât asupra excepției prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._10 cât și asupra fondului cauzei.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acțiunii civile de față constată:

Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta M. M. a investit instanța, în contradictoriu cu pârâtul C. C. C. I C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâtului la calculul și plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada anului 2010 (01.01.2010– 13.05.2011), actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitate și la stabilirea drepturilor salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.285/2010, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii octombrie 2010, așa cum au rezultat acestea din aplicarea Legii nr.221/2008 și a Legii nr.330/2009, precum și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada anului 2011 ( 01.01._11), actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

In motivarea acțiunii se arată că Guvernul României a aprobat O.G. nr.15/2008 prin care sunt reglementate creșteri salariale ale personalului din învățământ pentru anul 2008, iar actul normativ menționat a fost aprobat, cu modificări, prin Legea nr.221/27.10.2008, de esență fiind modificarea ce a vizat majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00, pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008, și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.

Reclamanta susține că aplicabilitatea Legii nr. 221/2008 pentru perioada 01.10._09 a fost confirmată și de înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 3/2011 (publicată în Monitorul Oficial cu numărul 350 din data de 19 mai 2011): ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate ne constituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.

Cu privire la perioada 01.01._10, se susține că în luna ianuarie 2010 a intrat în vigoare a Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri public, iar pârâta ar fi trebuit să stabilească salariile personalului didactic în conformitate cu prevederile acestei noi legi de salarizare unitară.

Pârâtul nu a respectat aceste dispozițiile legale, refuzând ca, începând cu luna ianuarie 2010, să mențină pentru reclamanți salariul avut în luna decembrie 2009. Din contră, membrilor de sindicat le-a fost stabilit un salariu mai mic, calculat în baza unor prevederi legale constatate ca neconstitutionale (O.U.G. 41/2009, declarată neconstituțională prin considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 124/2010).

Se precizează că reclamanta solicită ca salariile cuvenite începând cu 1 ianuarie 2010 să fie menținute în cuantumul avut la data de 31 decembrie 2009, așa cum acestea fuseseră majorate prin Legea nr. 221/2008, în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 (care abrogă în mod expres Legea nr. 221/2008).

Se învederează că în considerentele Deciziei nr. 877/28.06.2011, publicată în M.O. 706/06.10.2011, Curtea Constituțională statuează că: „prin decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, Înalta curte de casație și justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor legii nr. 221/2008, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții si salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate culegea nr. 221/2008, si nu cu ordonanța de urgentă a guvernului nr. 41/2009 ".

Cu privire la perioada 01.01._11, se susține că situația este identică pentru anul 2011, art. 1 din Legea nr. 285/2010 stabilind că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite in luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009, și implicit cu luarea în considerare și a prevederilor Legii 221/2008. Se arată că salariul în luna octombrie 2010 era stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/200, context in care, pentru personalul didactic si didactic auxiliar, acesta trebuia stabilit prin raportarea la valoarea coeficientului 1,000 de 400.00 lei, conform Legii 221/2009.

Reclamanta apreciază că diminuările și majorările produse cu privire la salariile membrilor de sindicat din prezenta cauză (diminuarea de 25% prevăzută de Legea 118/2010 și majorarea ulterioară de 15%) trebuia a fi aplicate unei baze de calcul consacrate prin lege la finalul anului 2009 și perpetuată apoi, în baza unor dispoziții legale, atât în anul 2010, cât și în anul 2011 până la . Legii nr. 63/_, adică data de 13 mai 2011.

De aceea, odată cu . Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, întinderea pretențiilor reclamantei se limitează la perioada 01.01._11.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 3 alin. 1 lit c), art. 7 alin.2, art. 12 alin3, și art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 5(1), art. 6 (1) din OUG 1/2010, art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice art. 1 din articolul unic din Legea nr. 221/2008 și ale O.G. nr. 15/2008, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, republicat.

In cauza a fost administrata proba prin înscrisuri.

Pârâtul nu a formulat întimpinare si nu a propus probe.

La termenul de judecată din data de 22.01.2014, instanța din oficiu a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2010 – 20.10.2010.

Asupra excepției prescripției:

Potrivit art. 248 c.pr.civ. „ Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac de prisos in totul sau in parte cercetarea in fond a pricinii „.

În cauza reclamanta a solicitat obligarea pârâților la stabilirea drepturilor salariale cuvenite in conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, cu luarea in considerare a salariilor de baza aferente lunii decembrie 2009, așa cum au rezultat acestea din aplicarea Legii nr.221/2008, precum si la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite si cele efectiv încasate, pentru perioada 01.01._10, actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate in unitatea de învățământ și obligarea piritei la stabilirea drepturilor salariale cuvenite in conformitate cu prevederile Legii nr.285/2010, cu luarea in considerare a salariilor de baza aferente lunii octombrie 2010, așa cum au rezultat acestea din aplicarea Legii nr.221/2008 si a Legii nr.330/2009, precum si la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite si cele efectiv încasate, pentru perioada 01.01._11, actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate in unitatea de învățământ .

Conform art. 2501 cod civilDrepturile la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției extinctive, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel”.

Potrivit art.2517 Cod civil „ Termenul prescripției este de 3 ani, daca legea nu prevede altfel”.

Cum în speța de față cererea reclamantei de are un obiect patrimonial si cum acesta cerere depășește termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege, instanța va admite excepția și va respinge cererea de acordare a drepturilor bănești pe perioada 01.01.2010 – 20.10.2010,ca prescrisă.

Pe fondul cauze, instanța retine următoarele:

Asupra cererii privind plata drepturilor salariale aferente perioadei 21.10. – 31.12.2010

Drepturile salariale rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 sunt datorate pana la data intrării in vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fondurile publice, respectiv 31.12.2009 (art. 47 din Legea nr. 330/2009). Dar, în cauză, după data de 01.10.2010 nu se mai pune problema aplicării Legii nr. 221/2008, ci a prevederilor Legii nr. 330/2009.

Problema în discuție este dacă drepturile stabilite conform Legii nr. 221/2008 trebuiau acordate și după data de 31.12.2009 pentru anul 2010.

Astfel, prin art. 30 al. 5 din Legea nr. 330/2009 s-a dispus în sensul că: ,,În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 (…)’’

Așadar, pentru anul 2009 drepturile salariale trebuie păstrate, până la modificarea legii, în raport de calculul corespondent al acestor drepturi de care urma să beneficieze reclamanții la 31.12.2009.

Cererea vizează drepturile salariale cuvenite reclamantei și care nu au fost calculate și plătite în acord cu aceste prevederi legale, întrucât pentru stabilirea salariului la data de 01.01.2010, angajatorul a avut în vedere salariul stabilit și încasat la 31.12.2009 și care nu includea majorarea stabilită de Legea nr. 221/2008. Or, raportarea la salariul avut la 31.12.2009 pentru stabilirea salariului la 01.01.2010, trebuia să se facă la salariul cuvenit reclamantului, incluzând creșterea stabilită de Legea nr. 221/2008, iar nu salariul plătit efectiv și care era calculat greșit, prin neincluderea majorării stabilite de Legea nr. 221/2008.

În același sens, în considerentele Deciziei nr. 877/28.06.2011 pronunțate de Curtea Constituțională s-a arătat că „prin Decizia nr.3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr.221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr.41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (Decizia nr.124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr.272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr.983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr.989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României nr.531 din 31 iulie 2009")”.

Instanța are în vedere că prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/17.01.1995 s-a stabilit că „puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. Soluția este aceeași și pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale”.

Față de aceste considerente, se constată că cererea este fondată sub acest aspect.

În ceea ce privește cererea ce are ca obiect actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani solicitate, se reține că un creditor poate pretinde si daune ce au caracter compensatoriu si care sunt menite sa acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creantei datorata inflatiei, dupa ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui prejudiciu constă în diferenta dintre valoarea nominala a creantei si valoarea sa reala la data executarii. Actualizarea în functie de rata inflatiei este fundamentata pe scopul acestei institutii, respectiv pastrarea valorii reale a obligatiei banesti. Pe cale de consecință, instanța va admite această cerere.

Asupra cererii privind plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01.2011 – 13.05.2011

Instanța constată că, astfel cum a arătat și Înalta Curtea de Casație și Justiție prin Decizia 3/2011, în decembrie 2009, coeficientul de multiplicare ce trebuia folosit în vederea determinării drepturilor salariale ale reclamanților era de 400 lei, conform Legii 221/2008 lei, chiar dacă aceștia erau angajați la data respectivă sau au fost angajați ulterior. În anul 2010, salarizarea personalului din învățământ - ca și a întregului personal plătit din fonduri publice - a fost cea prevăzută de Legea nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2009.

Potrivit art.30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, „(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care de adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.

Conform art.5 alin.6 din O.U.G. nr. 1/2009, ,,Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009 stabilite în conformitate cu prevederile4 Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 41/2009…”

Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.”

Față de cele menționate mai sus, rezultă că în anul 2010 și subsecvent, începând cu 01.01.2011, salariile personalului didactic din învățământ trebuiau stabilite tot în raport de valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.

Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei trebuia avută în vedere pentru toți reclamanții până la data de 13.05.2011, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar.

Având în vedere considerentele expuse, instanța reține că la stabilirea salariului de bază ce se cuvine reclamantului pentru anul 2011, nu au fost luate în considerare salariile de bază rezultate din aplicarea legii nr.221/2008 și a legii nr.330/2009, astfel încât aceste drepturi salariale au fost calculate în mod eronat. Pe cale de consecință, se constată că acțiunea este întemeiată și va fi admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru drepturile bănești anterioare datei de 21.10.2010.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta M. M., cu domiciliul în C., ., ..A, ., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 38 „ D. C.”, cu sediul în C., .. 12, județul C..

Obligă pârâta la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, așa cum au rezultat acestea din aplicarea Legii nr.221/2008, precum și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 21.10._10, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitatea de învățământ.

Obligă pârâta la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr.285/2010, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii octombrie 2010, așa cum au rezultat acestea din aplicarea Legii nr.221/2008 și a Legii nr.330/2009, precum și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01.01._11, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitatea de învățământ.

Respinge pretențiile aferente perioadei 01.01._10, ca prescrise.

Executorie de drept.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 5 martie 2014.

PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,

D. I. F. G. C.

L. N.

GREFIER,

R. B.

Tehnored.jud.D.I.F./10.03.2014

2 .

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 497/2014. Tribunalul CONSTANŢA