Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 736/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 736/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 8401/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 31 martie 2014
Sentința civilă nr. 736
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile – asigurări sociale formulată de reclamantul B. C. M. domiciliat în C., ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul în Năvodari, . – Pavilion Administrativ, etaj 2, camera 220, județ C., având ca obiect contestație decizie concediere.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17 martie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea data, care face parte integrantă din prezenta încheiere.
Pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea succesiv la data de 24 martie 2014 și la data de 31 martie 2014, când a luat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Prin cerere înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 23.09.2013, reclamantul B. C. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . SRL anularea deciziei de sancționare nr. 23/30.08.2013, obligarea pârâtei la reintegrarea efectivă a reclamantului în postul ocupat la momentul concedierii, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii desfacerii contractului de munca cu o alta măsura disciplinara.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajatul paratei de 23 de ani iar prin decizia contestata i-a fost desfăcut disciplinar contractul de munca, reținându-se în sarcina lui tentativa de furt de motorina. S-a susținut ca în mod greșit organul emitent a reținut tentativa de furt, fata de datele concrete, respectiv faptul ca a fost rugat de colegul de la supraveghere și controlul pompelor și rezervoarelor sa-l ajute sa curețe zona de cele 20 de recipiente găsite. Față de disp. art.250 Codul muncii, sancțiunea este disproporționată față de criteriile stabilite de lege.
În drept, au fost invocate disp. art.252 pct.5 și art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii.
În susținerea cererii, au fost depuse înscrisuri (filele 7-20).
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 27-29) prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că decizia este legală și temeinică.
În susținerea întâmpinării, au fost depuse înscrisuri (filele 30-62).
Pentru dovedirea pretențiilor și a apărărilor formulate, instanța a administrat proba cu înscrisuri: fiind depuse la dosar decizia atacată, procesul-verbal de cercetare disciplinară din 12.08.2013, fișa postului reclamantului, nota explicativă a acestuia din 12.08.2013, decizia nr.20./06.08.2013,decizia 225/30.08.2013, convocarea la cercetarea disciplinară, adresa . SA nr. 1788/06.08.2013 raportul de eveniment din 06.08.2013, 5 fotografii, declarația reclamantului din 12.08.2013, regulamentul intern al pârâtei, proba cu interogatoriul reclamantului, precum și proba cu martori, fiind audiați M. M., R. M., B. M. și Misu I..
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța apreciază cererea reclamantului neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Între părțile litigante din prezenta cauză au intervenit raporturi de muncă, conform contractului individual de muncă nr._/15.07.2004 (filele 59,60), în temeiul căruia reclamantul a fost angajat la societatea pârâtă în funcția de laborant chimist.
Prin raportul nr.1788/6.08.2013 (fila 30), . SA a sesizat pârâta că, în noaptea de 5.08.2013, a surprins numiții B. C. M. și R. M. în timp ce manipulau 20 de bucăți recipienți PVC în vedere umplerii lor cu motorină provenită de la refularea unei pome.
Conform referatului nr. 1686/05.08.2013 (fila 42), reclamantul, în seara zilei de 04.08.2013, în jurul orei 00,45 a fost căutat de supervizor și nu a fost găsit la locul de munca.
Urmare acestor sesizări, la data de 06.08.2013, prin decizia nr. 21/06.08.2013 (fila 45), s-a constituit comisia de cercetare disciplinară prealabilă. Pentru cercetarea prealabilă, contestatorul a fost invitat prin adresa nr.12/6.08.2013.
În nota explicativa din data de 12.08.2013 (filele 50,51), reclamantul a arătat că, în seara zilei 04.08.2013 în jurul orei 00,20, s-a întâlnit cu R. M. care l-a rugat sa îl ajute sa arunce niște bidoane pe care le găsise la obiectivul la care lucra. Reclamantul a susținut că știa că nu avea voie sa folosească mașina de serviciu decât în scopul în care i-a fost data și că, la plecarea din laborator, nu și-a anunțat șeful direct așa cum prevedea regulamentul.
Comisia de cercetare disciplinară a întocmit procesul verbal din data de 12.08.2013 (fia 52) și a propus sancționarea reclamantului cu desfacerea contractului de muncă.
Astfel, prin decizia pârâtei nr. 23/30.08.2013 (filele 54-57) s-a dispus în baza art.247 și 248 alin 1 lit e) din Codul muncii și art. 5.1.1 lit. h,q și x, art. 5.1.2lit k și m, art.5.1.3. lit f și i din Regulamentul intern, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, angajat al pârâtei ca laborant chimist, reținându-se în sarcina sa faptul că a fost surprins în timp ce manipula recipienți în apropierea pompei obiectiv 425 în vederea sustragerii de motorină de cea mai bună calitate, nu a folosit autoturismul din dotare în interes de serviciu și a părăsit locul de muncă fără aprobarea superiorului direct.
În conformitate cu prevederile art. 61 lit. a din Codul muncii, concedierea disciplinară poate să intervină în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
Prin urmare, angajatorul poate dispune concedierea disciplinară în cazul săvârșirii cu vinovăție a unei singure fapte grave și în această situație trebuie să fie vorba de o faptă care perturbă substanțial activitatea unității, în sensul în care, din analiza tuturor elementelor de fapt, rezultă că, în mod rezonabil, menținerea în unitate a celui vinovat nu este posibilă, precum și în cazul încălcării repetate a obligațiilor de serviciu, situație care presupune săvârșirea a cel puțin două abateri disciplinare, însă, dacă este întrunită această condiție, nu criteriul cantitativ, respectiv numărul de abateri, este hotărâtor, ci componența lor calitativă.
În cauză, reclamantul contestă situația de fapt în sensul că ar fi părăsit locul de muncă pentru a hrăni o cățelușă din apropiere și pentru a–l ajuta pe martorul R. M. să curețe zona de recipientele găsite, apărări nefondate raportat la ansamblul probator administrat în cauză.
În acest sens, instanța reține adresa nr. GSS/788/2014 emisă de . SA (filele 30-32) și raportul de eveniment nr.1786 din 5.08.2013 (fila 38), potrivit cărora reclamantul și martorul R. M. au fost surprinși în noaptea de 5.08.2013, în timp ce manipulau 20 bucăți de recipienți în vederea umplerii lor cu motorină provenită de la refularea pompei P7A, în zona pompei fiind găsit un furtun de cauciuc racordat la sistemul de aerisire al pompei. Aceste aspecte au fost confirmate de martorii B. M. și M. I. (declarații filele 94-96) care au arătat și faptul că o parte din bidoane se aflau lângă pompe, pregătite pentru încărcare, având iz de produs petrolier.
În ceea ce privește martora M. M. (declarație fila 91), aceasta nu oferă aspecte relevante, precizând că, în noaptea respectivă a văzut o persoană de sex masculin care era urmărită de autoturismului serviciului de pază și protecție, împrejurare care de altfel se coroborează cu cele arătate de martorului M. I., în sensul că la momentul surprinderii reclamantului și martorului R. M., mai erau două persoane care au reușit să fugă și, deși a trimis șoferul să le prindă, acesta nu a reușit.
Nu pot fi reținute afirmațiile cu scop disculpatoriu ale martorului R. M. (declarație fila 92-93), care confirmă ipoteza prezentată de reclamant, în condițiile în care și acest martor a formulat contestație împotriva deciziei sale de concediere pentru aceeași faptă.
Deși inițial, prin nota explicativă, reclamantul a recunoscut că nu avea voie să folosească autoturismul societății de serviciu decât în scopul în care i-a fost dată și că la plecarea sa din unitate nu a anunțat șeful direct, cu ocazia administrării probei cu interogatoriul său (filele 97-99), reclamantul revine asupra acestor declarații arătând că nu cunoștea de existența acestor obligații iar curățarea zonei de bidoane goale era în interes de serviciu, astfel încât nu se impunea anunțarea sefului direct. Or, analizând responsabilitățile stabilite prin fișa postului (fila 14), se constată că acest lucru nu intra în sfera atribuțiilor sale de serviciu, colectarea și distrugerea probelor referindu-se exclusiv la reziduurile cu care lua contact în virtutea funcției sale de laborant chimist.
Potrivit art. 5.1.1. lit. h, q și x din Regulamentul intern, de care reclamantul a luat cunoștință (proces verbal fila 106), sunt considerate abateri disciplinare folosirea mijloacelor auto din dotare în alte scopuri decât interesele societății, părăsirea locului de muncă, neinformarea șefilor ierarhici despre evenimentele și/sau abaterile înregistrate (indiferent de natura lor).
Potrivit art. 5.1.2. lit. k și m din Regulamentul intern, sunt abateri disciplinare grave neîndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu ce revin locului de muncă conform fișei postului și părăsirea locului de muncă fără acordul șefilor ierarhici.
De asemenea se rețin și disp. art.5.1.3 lit. f și i din Regulamentul intern, conform cărora constituie abateri disciplinare deosebit de grave și se pot sancționa cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă sustragerea, tentativa de sustragere, facilitatea sustragerii sau tăinuirea sustragerii de valori ori bunuri materiale din avutul personal și/sau din patrimoniul societății, fapta atrăgând răspunderea disciplinară a salariaților indiferent de valoarea bunurilor sustrase, și efectuarea unor activități nelegate de responsabilitatea postului fără anunțarea șefului ierarhic.
Potrivit art. 247 alin. 2 din Codul muncii, abaterea disciplinara este o fapta în legătura cu munca si care consta într-o acțiune sau inacțiune săvârșita cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Raportat la dispozițiile legale menționate și la materialul probator administrat în cauză, instanța constată că existența faptelor reținute în sarcina reclamantului sunt dovedite.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține disp. art.250 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora alegerea sancțiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată salariatului se face în funcție de gravitatea faptei, avându-se în vedere, printre altele, și gradul de vinovăție a salariatului. Astfel, se constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptelor, acestea fiind calificate chiar prin Regulamentul intern ca fiind abateri deosebit de grave. Acest lucru este explicabil întrucât tentativa de sustragere a bunurilor angajatorului, în orice cantitate, este o faptă săvârșită cu intenție care, dincolo de prejudiciul material ce urmează a fi produs, afectează decisiv relația dintre părțile contractului individual de muncă, care ar trebui să se caracterizeze prin onestitate și încredere.
De asemenea textul de lege menționat pretinde aplicarea în plus și a altor criterii de apreciere a gravității faptei comise de salariat, respectiv eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior. În acest sens, instanța reține că reclamantul nu este la prima abatere, anterior fiind sancționat pentru abateri similare, prin decizia nr. 29/05.09.2012, pentru faptul ca a desfășurat activități care nu au legătura cu serviciu în timpul programului de lucru și a părăsit locul de munca fără aprobarea superiorului direct.
În consecință, raportat la criteriile de individualizare prevăzute de norma legală anterior evocată, la numărul abaterilor reținute în sarcina reclamantului, instanța apreciază că măsura concedierii disciplinare a contestatorului este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. C. M., domiciliat în C., ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Năvodari, . – Pavilion Administrativ, etaj 2, camera 220, județ C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. G. C. Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.Jud.FMI/2ex/29.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
