Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 634/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 634/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 8753/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.634
Ședința publică din 19 martie 2014
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
R. G.
M. A. B.
GREFIER – I. C.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile având ca obiect contestație decizie de pensionare, acțiune formulată de reclamanta D. M. domiciliată în C., ., ., in contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in . C, județul C.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 10 martie 2014 și au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19 martie 2014 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _, reclamanta D. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care:
-să se dispună anularea deciziei nr._/23.09.2013 privind recuperarea debitului în sumă de 2.987 lei, reprezentând pensie de urmaș ce ar fi fost încasată necuvenit pe perioada 13.01._12;
-să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute lunar cu titlul de debit în baza deciziei nr._/23.09.2013, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
-să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial, conform art. 253 al. 4 C. Civil;
-cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a învederat că decizia pârâtei nr._/23.09.2013 privind recuperarea debitului în sumă de 2.987 lei este lipsită de temei legal, fiind contrară sentinței civile nr. 3066/17.07.2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._/118/2012, care a intrat în puterea lucrului judecat.
În dosarul mai sus menționat, reclamanta a contestat decizia nr._/08.11.2012, prin care se dispusese recuperarea de la reclamantă a sumei de 4.297 lei, reprezentând pensie de urmaș încasată necuvenit pentru perioada 13.01._12. Instanța a dispus anularea în parte a acestei decizii prin sentința civilă nr. 3066/17.07.2013 a Tribunalului C., până la concurența sumei de 2.987 lei, care reprezintă debitul corect stabilit și a obligat C. Județeană de Pensii la plata către reclamantă a sumei de 1.310 lei, reprezentând debit recuperat fără a fi datorat. Instanța a mai constatat și că debitul în sumă de 2.987 lei a fost recuperat integral până la soluționarea cauzei.
Prejudiciul fiind acoperit integral, reținerile lunare din pensia reclamantei nu au un suport legal, fiind sursa și a unui prejudiciu nepatrimonial, susceptibil de reparație pecuniară.
Reclamanta învederează că i-a fost diminuat singurul venit obținut, fapt ce i-a periclitat dreptul la sănătate, întrucât din pensia de 500 lei trebuie să suporte cheltuielile de tratament, întreținere și supraviețuire.
În drept, s-au invocat art. 153, art. 154 din Legea nr. 62/2011.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate acțiunii decizia nr._/23.09.2013, dovada datei de comunicare a deciziei, sentința civilă nr. 3066/17.07.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2012, situația contului 461, din care rezultă că suma de 4.297 lei a fost recuperată, certificatul de deces al numitului D. V., soțul reclamantei, dovadă privind realizarea procedurii prealabile a informării cu privire la avantajele medierii.
Reclamanta a solicitat ca judecata să se facă și în lipsa sa.
În apărare, pârâta C. Județeană de Pensii C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat în prealabil excepția tardivității acțiunii, prin raportare la prevederile art. 103 al. 1 C. Pr. Civilă.
Pe fond, pârâta a învederat că decizia contestată a avut la bază sentința civilă nr. 3066/17.07.2013 pronunțată de Tribunalul C..
În drept, s-au invocat art. 205-208 C. Pr. Civilă, Legea nr. 263/2010.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin Încheirea pronunțată la data de 23.01.2014 instanța a respins ca nefondată excepția tardivității formulării cererii.
Pentru termenul de judecată din data de 10.03.2013 reclamanta a renunțat la judecata capătului doi de cerere prin care solicita obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute lunar cu titlul de debit în baza deciziei de debit contestate.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin decizia nr._/23.09.2013 emisă de pârâta C. Teritorială de Pensii C., în sarcina reclamantei s-a constituit debitul în sumă de 2.987 lei, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit în perioada 13.01._12.
În cuprinsul deciziei s-a făcut mențiune expresă în sensul că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de repunerea în drepturi a deciziei administrative nr._, conform sentinței civile nr. 2013/2012.
Verificarea legalității deciziei contestate presupune în consecință ca instanța să analizeze considerentele expuse de instanța care a pronunțat sentința civilă nr. nr. 3066/17.07.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2012.
Instanța subliniază că temeiul emiterii deciziei contestate nu îl poate reprezenta sentința civilă nr. 2013/18.04.2012 pronunțată de Tribunalul C., ci sentința civilă nr. 3066/17.07.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2012, având în vedere că ulterior pronunțării primei sentinței menționate situația de fapt s-a modificat.
Astfel, prin sentința civilă nr. 3066/17.07.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2012 s-a reținut că prin decizia nr._/08.11.2012 pârâta a dispus încetarea plății pensiei de urmaș, motivat de faptul reluării plății pensiei pentru limită de vârstă. Pârâta a dispus totodată recuperarea de la reclamantă a sumei de 4.297 lei, reprezentând pensie de urmaș încasată necuvenit în perioada 13.01._12.
Instanța a constatat că în perioada 13.01._12 reclamanta a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă, motiv pentru care este obligată să restituie pensia încasată cu titlul de pensie de urmaș în aceeași perioadă, întrucât cele două tipuri de pensie nu pot fi cumulate. S-a reținut că în mod legal pârâta a dispus prin decizia contestată nr._/08.11.2012 recuperarea de la reclamantă a sumei încasate cu titlul de pensie de urmaș. Instanța a mai stabilit că din suma de 4.297 lei trebuie scăzut ceea ce s-a reținut în mod nelegal de la reclamantă în baza deciziei nr._/21.12.2011, respectiv suma de 1.310 lei, ceea ce înseamnă că reclamantei i s-a plătit necuvenit cu titlul de pensie de urmaș numai diferența de 2.987 lei.
Pârâta a dat eficiență părții din dispozitiv care prevede anularea în parte a deciziei nr._/08.11.2012 până la concurența sumei de 2.987 lei, care ar reprezenta debitul corect stabilit.
Instanța a reținut însă în considerente că din situația contului 461 depusă de pârâtă la dosar reiese că întreaga sumă de 4.297 lei a fost recuperată, deși numai suma de 2.987 lei era datorată, astfel că instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.310 lei, reprezentând debit recuperat fără să fi fost datorat.
De vreme ce în dispozitiv s-a menționat expres că pârâta a căzut în pretenții față de reclamantă, este de la sine înțeles că instituirea unui debit în sarcina acesteia din urmă în baza sentinței civile nr. 3066/17.07.2013 nu are o justificare obiectivă, rațională.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va anula decizia nr._/23.09.2013 emisă de pârâtă, întrucât aceasta intră în contradicție cu dispozitivul sentinței civile nr. 3066/17.07.2013 pronunțată de Tribunalul C., care a dobândit autoritate de lucru judecat.
Asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată:
Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte părțile în legatură cu activitatea lor procesuală.
Partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat, deoarece este în culpă procesuală, prin atitudinea sa în proces determinând aceste cheltuieli.
În cauză reclamanta a făcut dovada suportării cheltuielilor de judecată, iar prin hotărârea pronunțată pe fond s-a statuat asupra temeiniciei acțiunii pe capătul principal de cerere, motiv pentru care instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
Asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale:
Prejudiciile nepatrimoniale sunt acele consecințe dăunătoare, fără valoare economică intrinsecă, reprezentând durerea psihică cauzată prin vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane sau prin atingerea adusă drepturilor aferente personalității unui cetățean sau unei persoane juridice.
Acoperirea acestor prejudicii se asigură prin compensarea lor cu plata unor sume de bani (daune morale) pentru trauma suferită, iar noul cod civil consacră în art. 1391 posibilitatea despăgubirii pentru aceste categorii de daune.
În jurisprudență (I.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală - decizia nr. 1657 din 24 februarie 2011) s-a învederat că în timp ce drepturile patrimoniale au un conținut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conținut care nu poate fi exprimat material, având în vedere că ele vizează componente ale personalității umane (dreptul la viață, la integritate fizică, la onoare și demnitate). Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei - aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilității, cu totul firești, de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate. Cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale pentru faptul că aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate.
Este incontestabil că diminuarea resurselor materiale necesare pentru viața de zi cu zi ori pentru suportarea cheltuielilor de întreținere și de achiziționare a unui tratament medical poate fi cauza unei traume psihice sau cel puțin a unei stări de neliniște ori de nesiguranță pentru o persoană aflată la o vârstă înaintată.
Analizând însă și celelalte elemente ale răspunderii, care trebuie întrunite cumulativ, instanța reține că modalitatea în care salariații pârâtei au aplicat dispozitivul unei hotărâri judecătorești nu poate fi asimilată unei intenții frauduloase, în lipsa unor probe certe și este supusă controlului judecătoresc tocmai pentru ca orice consecințe păgubitoare să fie înlăturate pe această cale.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va respinge ca nefondată acțiunea pe capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei cu titlul de daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act că reclamanta renunță la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute lunar cu titlul de debit în baza deciziei nr._/23.09.2013, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta D. M. domiciliată în C., ., ., in contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in . C, județul C..
Anulează decizia nr._/23.09.2013 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Respinge ca nefondată acțiunea pe capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial.
Executorie.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată in ședință publică, azi 19 martie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. R. G.
M. A. B.
GREFIER,
I. C.
Tehnored.: A.N./2 ex./29.04.2014
Emis 2 .
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 275/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2000/2014.... → |
|---|
