Obligaţie de a face. Sentința nr. 2691/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2691/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 5900/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 3 noiembrie 2014
Sentința civilă nr. 2691
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta C. P. domiciliată în C., ..3, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. cu sediul în C., ., județ C., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat consilier juridic L. S. pentru pârâtă, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 154 și urm. din noul Cod de procedură civilă.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 157 din Legea nr. 263/2010.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier prin care se arată obiectul, părțile și stadiul pricinii, după care:
Verificându-și competența, în temeiul art. 131Cod pr.civilă, instanța se declară competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei, față de dispozițiile art. 95 din noul Cod de procedură civilă, rap.la art. 152-153 din Legea nr.263/2010.
Consilier juridic L. S. depune la dosar note scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau chestiuni prealabile de discutat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Consilier juridic L. S. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Apreciind că înscrisurile depuse la dosar sunt legale, verosimile, pertinente, concludente și pot duce la soluționarea cauzei, potrivit dispozițiilor art. 258 Cod pr.civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri pe care o constată administrată.
Instanța socotindu-se lămurită, în baza art.244 din noul Cod de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
La interpelarea instanței, reprezentantul pârâtei declară că nu mai are cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat.
Instanța, în temeiul art. 392 din noul Cod de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților.
Consilier juridic L. S. solicită respingerea cererii ca nefondată.
Instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta C. P. a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta să înceteze impozitarea ilegală a drepturilor de pensie și reținerea ilegală din pensie a contribuției la sistemul de sănătate, obligarea pârâtei la majorarea cu 10% a punctajelor medii anuale obținute, potrivit art. 2 alin.1 din HG nr. 777/2005, precum și restituirea sumelor ilegal reținute din drepturile de pensie, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat de la data formulării acțiunii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, care la art. 7 și art. 79 prevedea că pensia nu este impozabilă, iar pensionarii au dreptul la asistență medicală și medicamente, în mod gratuit, pe timpul internării în spital. Prin impozitarea pensiei și reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate, pârâta a încălcat dispozițiile legale în baza cărora a fost stabilită pensia, în condițiile în care actele normative intrate în vigoare ulterior nu pot retroactiva. În ce privește aplicarea art. 2 alin.1 din HG nr.777/2005, reclamantul a învederat că de aceste dispoziții beneficiază toți pensionarii, nu doar agricultorii, astfel cum interpretează instituția pârâtă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri (filele 5-7).
Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă a depus note scrise (filele 24,25) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. S-a susținut că prin modificările aduse Legii nr. 95/2006 de OUG nr. 107/2010, începând cu luna ianuarie 2011, pensionarii ale căror venituri depășeau 740 lei, au datorat contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate, în procent de 5,5% aplicat asupra acestor venituri. Dispozițiile HG nr. 777/14.07.2005 vizează majorarea pensiilor agricultorilor începând cu anul 2005, nefiind aplicabile în cazul reclamantului.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea de față reclamanta a invocat în primul rând inaplicabilitatea dispozițiilor legale ulterioare Legii nr.3/1977, referitoare la plata impozitului și a contribuției de asigurări sociale de sănătate, apreciind că regimul juridic al acestor contribuții la bugetul de stat trebuie guvernat în exclusivitate de actul normativ în baza căruia s-au deschis drepturile de pensie.
În primul rând instanța constată că reclamanta este beneficiara unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă stabilită sub imperiul Legii nr. 19/2000, conform deciziei nr._/2008 (fila 5), astfel încât nu poate invoca dispozițiile Legii nr.3/1977.
Dincolo de acest aspect, prin art. 7 din Legea nr. 3/1977, s-a prevăzut că pensia nu este impozabilă, în ce privește contribuția de asigurări sociale de sănătate nefiind prevăzută nici o obligație în sarcina beneficiarilor de pensii din sistemul public.
Dispozițiile Legii nr. 3/1977 au fost abrogate însă de Legea nr. 19/2000, intrată în vigoare la data de 01.04.2001 și aplicabilă până la data de 01.01.2011, când a fost la rândul său abrogată de Legea nr. 263/2010.Prin urmare, în perioada vizată de reclamant prin cererea de față și care este circumscrisă termenului general de prescripție de 3 ani, anterior formulării acțiunii, Legea nr. 263/2010 a asigurat o reglementare unitară a sistemului public de pensii, producând efecte și în privința persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite sub imperiul actelor normative anterioare, în condițiile expres stabilite de lege.
Pensiile stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977 au fost supuse unui proces de recalculare pe baza principiilor ce au guvernat sistemul public de pensii ulterior datei de 01.04.2001, două dintre aceste principii, expres prevăzute atât de Legea nr. 19/2000, cât și de Legea nr. 263/2010, fiind cele ale unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public bazat pe aceleași norme de drept și al egalității, prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
Această recalculare, ce a constituit obiect de reglementare al OUG 4/2005 și HG 1550/2004, nu a presupus deci aplicarea retroactivă a dispozițiilor Legii 19/2000, ci a urmărit asigurarea unui cadru legislativ unitar în materie, potrivit principiului expres enunțat de legiuitor la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie. De altfel, în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, s-a subliniat că operațiunea de recalculare privește în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a legii noi și are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plata numai de la data emiterii deciziei (Decizia nr. 46/2002, Decizia nr. 173/2001, Decizia nr. 375/2005, Decizia nr. 120/2007).
În concluzie, în materia drepturilor de pensie, nu există o obligație a statului de a menține în plată un anumit cuantum al pensiei, stabilit în baza unui act normativ în vigoare la un moment dat, fiind la libera apreciere a legiuitorului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul ori cuantumul beneficiilor pe care la acordă.
De altfel, în ceea ce privește politicile fiscale ale statului, Curtea Europeană a stabilit că această materie aparține încă exercițiului unor prerogative absolute ale puterii publice, nefiind incidente dispozițiile art. 6 din CEDO. Referitor la decizia de a adopta legi cu privire la echilibrul dintre cheltuielile și veniturile bugetului de stat, Curtea a apreciat că aceasta implică de obicei luarea în considerare a aspectelor politice, economice și sociale, iar legiuitorul național dispune de o marjă largă de apreciere pentru a desfășura o politică economică și socială (Cauzele F. M. și A. G. S. c. României).
În consecință, drepturile de pensie stabilite sub imperiul unui anumit act normativ, în cazul reclamantului fiind vorba de Legea nr. 3/1977, pot fi supuse unor procese de recalculare și reevaluare, în baza unor acte normative ulterioare, ce respectă Constituția și jurisprudența CEDO, legiuitorul având un drept exclusiv de a modifica sau completa legislația în materie, urmărind în toate cazurile un interes public și anume protejarea echilibrului fiscal între cheltuielile și veniturile statului.
Prin cererea de față, reclamanta a apreciat ca nelegală impozitarea pensiei și reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate, perioada vizată fiind cuprinsă între 6.08.2011 și data soluționării cauzei.
Or, în toată această perioadă au fost aplicabile dispozițiile art. 41 și art. 69 Codul fiscal, referitoare la impozitarea veniturilor din pensii, precum și dispozițiile art. 259 alin.2 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 107/2010, privind contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei .
Aceste dispoziții legale au fost aplicabile tuturor pensionarilor ale căror venituri de pensii s-au încadrat între limitele de cuantum instituite de legiuitor, fără vreo distincție în funcție de data stabilirii drepturilor de pensie sau categoria de pensia primită, potrivit principiilor anterior enunțate ale unicității sistemului public de pensii și al egalității între pensionarii aflați în situații juridice identice.
Prin urmare, în cazul reclamantei, instituția pârâtă a procedat la calcularea pensiei cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, ce nu au prevăzut vreun beneficiu pentru titularii de pensii stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977, dedus doar din data deschiderii dreptului de pensie. De altfel, o astfel de derogare în favoarea acestei categorii de pensionari, ar fi constituit un caz evident discriminare pozitivă, contrar art. 14 din CEDO.
Pentru toate aceste motive, instanța reține că reclamanta datorează atât impozit pentru venitul din pensii, cât și contribuția de asigurări sociale de sănătate, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 69 Cod fiscal și ale art. 259 alin.2 din Legea nr.95/2006.
În ceea ce privește cererea de majorare cu 10% a punctajelor medii anuale, în temeiul art. 2 alin.1 din HG nr.777/2005, se va ține seama de categoria beneficiarilor acestei majorări, care rezultă din chiar titlul actului normativ menționat, ce se referă în mod expres la majorarea pensiilor agricultorilor începând cu luna septembrie 2005.
Astfel, art. 1 din HG nr.777/2005 a reglementat majorarea cu 10% a punctajelor medii anuale obținute prin valorificarea, potrivit legii, a fiecărui an util realizat în cadrul fostelor unități agricole cooperatist și a fiecărui an de contribuție realizat de țăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări ale agricultorilor, precum și a perioadelor de contribuție realizate, conform acestei legi, după data de 29 iulie 1992 și până la data de 1 aprilie 2001.
Aceste dispoziții legale au vizat majorarea pensiilor doar pentru o singură categorie de pensionari, respectiv cei care au realizat stagii de cotizare în agricultură, domeniul de aplicare al actului normativ neputând fi extins asupra altor beneficiari de drepturi de asigurări sociale.
Împrejurarea că la art. 2 din HG 777/2005 s-a prevăzut aplicarea majorării de punctaj și în cazul persoanelor a căror pensie a fost recalculată în temeiul OUG 4/2005 nu poate fi interpretată în sensul includerii în sfera de incidență a hotărârii de guvern a tuturor pensionarilor cu drepturi stabilite în baza Legii nr.3/1977.
Categoria expres determinată de legiuitor ca beneficiară a majorării de punctaj rămâne a fi cea indicată în mod generic la art. 1 din HG nr.777/2005, respectiv pensionarii agricultori, dispozițiile art. 2 venind cu o precizare în sensul acordării beneficiului legii și în cazul pensionarilor din această categorie, care au beneficiat anterior de recalcularea pensiei în baza OUG nr.4/2005.
Cum reclamanta nu a dovedit efectuarea de stagii de cotizare în agricultură, nu se poate prevala de incidența HG nr. 777/2005.
Pentru aceste considerente, cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. P., domiciliată în C., ..3, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județ C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică din 3 noiembrie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. G. C. Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.Jud.FMI/2ex/19.11.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2535/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2692/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
