Recalculare pensie. Sentința nr. 2999/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2999/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 6122/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 noiembrie 2014
Sentința civilă nr. 2999
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: A. M. B.
L. V. N.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile – asigurări sociale formulată de reclamanta S. I. domiciliată în Năvodari, ..8, ..G, ., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. cu sediul în C., ., județ C., având ca obiect recalculare pensie.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17 noiembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 10 noiembrie 2014, când in aceeași compunere a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 19.08.2014 sub număr de dosar_, reclamanta S. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. obligarea acesteia la recalcularea pensiei.
În considerentele de fapt, reclamanta a arătat că a fost pensionată prin decizia nr._/2001 având 17 ani în grupa a II a de muncă. În prezent are și vârsta completă, dar nu se reflectă însă in cuantumul fixat al pensiei procentul de majorare și cel stabilit prin OUG nr. 100/2008 ori cel stabilit prin Legea nr. 263/2010. Totodată solicit recalcularea și în baza adeverinței nr. 636/2008.
În drept, au fost invocate disp. art. 134 din Legea nr. 263/2010.
În susținerea cererii, au fost depuse în copie înscrisuri (filele 4-6).
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat la cererea părților proba cu înscrisuri, fiind depus dosarul administrativ al reclamantei (filele 15-54).
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța găsește cererea reclamantei neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta este beneficiara unei pensii, începând cu data de 1.08.2000, conform deciziei nr._/1.02.2001 (fila 5).
Împotriva acestei decizii reclamanta nu a formulat contestație administrativă și nu a formulat, ulterior emiterii deciziei nr._/1.02.2001, o cerere de revizuire a pensiei în baza art. 107 lin. 1 din Legea nr. 263/2010, adresată administrativ pârâtei.
În aceste condiții, reclamanta s-a adresat direct instanței de judecată cu o cerere de obligare a casei teritoriale de pensii la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a adeverinței menționate. O asemenea acțiune nu se confundă cu o contestație împotriva deciziei emise de casa teritorială de pensii asupra cererii de recalculare a pensiei în baza aceleiași adeverințe, fiind vorba despre două căi procedurale diferite.
Astfel, dacă s-ar fi exercitat contestația împotriva deciziei nr._/1.02.2001, obiectul cauzei ar fi fost în principal anularea acestei decizii și doar ca o consecință obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, începând din luna următoare depunerii cererii la casa teritorială de pensii.
Spre deosebire de această ipoteză, acțiunea exercitată în cauza de față are ca obiect doar obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, pe cale principală, începând de la data înregistrării cererii la instanță, în condițiile necontestării deciziei nr._/1.02.2001.
Potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii si de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației si Internelor si Serviciului Român de Informații. Potrivit alin. 4 al aceluiași articol, deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. 1 sunt definitive.
De asemenea, potrivit art. 107 alin. 1 și 2 din aceeași lege, în situația în care, ulterior stabilirii si/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite si/sau plătite si cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectoriala operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 1 se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.
Din analiza acestor prevederi legale rezultă că o modificare a drepturilor de pensie stabilite prin decizie poate avea loc fie ca urmare a admiterii unei contestații, fie ca urmare a unei revizuiri efectuate din oficiu sau la cererea pensionarului. Astfel, pensionarul nemulțumit de modul de stabilire a pensiei poate fie să conteste decizia de pensionare, fiind ținut de cerința de admisibilitate constând în depunerea în prealabil a unei contestații administrative, precum și de termenele prevăzute de art. 149 și 151 din Legea nr. 263/2010, fie să ceară oricând revizuirea pensiei printr-o cerere adresată casei teritoriale sau casei sectoriale de pensii, în acest caz putând fie contesta decizia care se va emite asupra cererii de revizuire, fie să se adreseze instanței cu o cerere de revizuire (având ca obiect obligația de a face – de a se emite decizia de revizuire, adică o nouă decizie de acordare a pensiei, de recalculare, sau de revizuire, în funcție de obiectul deciziei criticate) în cazul în care casa teritorială sau casa sectorială de pensii sesizată anterior cu cererea de revizuire nu a emis o decizie asupra acelei cereri.
Nu în ultimul rând, potrivit art. 107 alin. 3 - 5 din Legea nr. 263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor si/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. Pensionarii pentru limita de vârsta care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii. Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 3 si 4 se acorda începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrata solicitarea.
Rezultă astfel că nici în cazul unor pretinse erori în privința modului de stabilire a pensiei, nici în cazul unor venituri sau stagii de cotizare nevalorificate sau incidente ulterior pensionării, legea nu permite valorificarea drepturilor pretinse decât cu respectarea procedurii legale, dreptul substanțial la revizuire sau la recalculare a pensiei fiind condiționat de fiecare dată de efectuarea unui demers administrativ: fie contestația prevăzută de art. 149 alin. 1, fie cererea de revizuire prevăzută de art. 107 alin. 1, fie cererea de recalculare prevăzută de art. 107 alin. 3 și 4 din Legea nr. 263/2010 – toate putând fi adresate numai casei teritoriale sau casei sectoriale de pensii de care aparține pensionarul.
În continuare, în baza liberului acces la justiție, pensionarul poate fie să atace decizia pronunțată asupra cererii de revizuire sau de recalculare ori hotărârea comisiei de contestații, fie să se adreseze direct instanței în cazul în care casa teritorială sau casa sectorială de pensii ori comisia de contestații au omis să se pronunțe.
În speță, reclamanta nu a contestat decizia pârâtei nr._/1.02.2001, deși procedura administrativă de contestare a acesteia reprezintă o procedura administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional, potrivit art. 149 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, iar potrivit alin. 4 decizia necontestată pe cale administrativă este definitivă (în același sens sunt și disp. art.52 din Legea nr. 3/1977 în vigoare la momentul emiterii deciziei).
Fiind vorba despre o decizie definitivă, supusă unui termen și unei proceduri de contestare cu caracter obligatoriu, modul de stabilire a pensiei pe care îl stabilește nu poate fi repus în discuție în lipsa unei cereri de revizuire, în caz contrar ajungându-se la lipsirea de efecte a art. 149 și a art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ceea ce nu poate fi admis.
Astfel, pensionarul nemulțumit de modul de stabilire a pensiei poate fie să contestate decizia de pensionare, cu respectarea procedurii prealabile prevăzute de art. 149 din lege, fie să adreseze casei teritoriale sau casei sectoriale de pensii o cerere de revizuire a pensiei. În acest ultim caz, decizia asupra cererii de revizuire poate fi atacată la rândul ei potrivit art. 149 din lege, iar doar în cazul nesoluționării cererii de revizuire printr-o decizie, pensionarul poate obține revizuirea pensiei (adresând instanței de judecată o cerere având ca obiect obligația de a face – de a se emite decizia de revizuire, adică o nouă decizie care să ia locul celei criticate, noua decizie fiind, după caz, de acordare a pensiei, de recalculare, de revizuire, în funcție de obiectul celei criticate). Dacă nu ar fi așa, s-ar înfrânge caracterul definitiv al deciziilor necontestate, prevăzut de art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, precum și principiul că, potrivit art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, dreptul la revizuirea pensiei se naște doar în cazul formulării unei cereri de revizuire la casa teritorială sau sectorială de pensii, revizuirea din oficiu fiind doar o posibilitate acordată casei de pensii.
Cum în speță reclamanta nu a contestat decizia pârâtei nr._/1.02.2001, precum și nici o altă decizie emisă anterior, și nici nu s-a adresat pârâtei cu o cerere de revizuire a pensiei stabilite prin această decizie ori prin altă decizie emisă anterior, acesta nu are dreptul de a i se stabili o pensie altfel decât în condițiile deciziilor necontestate ale pârâtei și în raport cu care nu a adresat acesteia nici o cerere de revizuire.
Recunoașterea unui drept la recalcularea pensiei în condițiile în care cererea de recalculare a fost respinsă prin decizie definitivă a casei teritoriale de pensii și nu s-a formulat cerere de revizuire a acesteia ar veni în contradicție cu prevederile legale referitoare la contestarea deciziilor caselor teritoriale sau sectoriale de pensii, precum și cu cele referitoare la revizuirea pensiilor, prevăzute de art. 149-151 și art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Dincolo de aceste aspecte, comparând datele privind activitatea în muncă (filele 24,25) cu cele din adeverința nr. 636/19.02.2008 (fila 28), rezultă că acestea din urmă au fost preluate corect din cuprinsul acestora și constituie baza de calcul a pensiei reclamantei.
Referitor la cererea privind efectuarea majorării punctajelor lunare, potrivit art. 169 din Legea nr.263/2010, pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
Pe de altă parte, potrivit art. 100 din aceeași lege, persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează: a) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, potrivit legii; b) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, potrivit legii; c) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în alte condiții de muncă, potrivit legii.
Din analiza coroborată a celor două prevederi legale rezultă că acestea au un domeniu de reglementare diferit, respectiv art. 169 se referă la persoanele ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum situația reclamantei, în vreme ce art. 100 privește celelalte persoane, și astfel nu se aplică celor din prima categorie.
Or, potrivit imaginii de plată depusă la dar (fila 15), reclamanta a beneficiat de majorarea punctajelor anuale, potrivit art.169 din Legea nr. 263/2010, aspect care exclude și aplicarea sporului prev. de OUG nr. 100/2008.
Pentru considerentele arătate, cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. I., domiciliată în Năvodari, ..8, ..G, ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județ C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.11.2014.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. A. M. B.
Grefier,
L. V. N. M. Ș.
Red.Jud.FMI/2ex/8.12.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2662/2014.... | Recalculare pensie. Sentința nr. 1358/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
