Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2822/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2822/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 2574/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2822
Ședința publică din 13 noiembrie 2014
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
R. G.
M. A. B.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect contestație decizie de pensionare, acțiune formulată de reclamantul CĂCIULOIU C. cu domiciliul procesual ales in C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in . C județul C. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII cu sediul in București, ., sector 2
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 27 octombrie 2014 și au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04 noiembrie si 13 noiembrie 2014 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr._, reclamantul Căciuloiu C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea deciziei de pensionare nr._/07.12.2012 emise de pârâta C. Județeană de Pensii, emiterea unei noi decizii de pensionare având în vedere toate sporurile, stagiile de cotizare și contribuțiile la CAS dovedite cu adeverințe și înscrisuri comunicate pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul susține că a formulat contestație împotriva deciziei pârâtei, însă C. C. de Contestații nu a soluționat-o în termen legal.
Reclamantul a arătat că pârâta nu a valorificat sumele reprezentând ore suplimentare, ore pentru dormitor, acord global, ore festive, ore școală și sărbători legale, spor condiții periculoase din adeverințele anexate acțiunii.
Reclamantul a mai învederat că potrivit practicii C.E.D.O. contribuția la sistemul de asigurări sociale dă naștere unui drept de proprietate ocrotit de art. 1 Protocolul 1 la C.E.D.O.
În drept, s-a invocat Legea nr. 263/2010, art. 242 al. 2 C. Pr. civilă.
Au fost anexate acțiunii decizia de pensionare nr._/07.12.2012, adeverințele în litigiu, contestație formulată împotriva deciziei de pensionare.
În apărare, pârâta C. Județeană de Pensii C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, față de prevederile art. 149 al. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010 care instituie o proceduraă administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
în drept, s-au invocat art. 205-208 C. Pr. Civilă, Legea nr. 263/2010.
În probațiune, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
A fost anexată la dosarul cauzei Hotărârea nr. 4981/17.06.2013 emisă de C. C. de Contestații.
Pentru termenul de judecată din data de 30.09.2013 reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Casei Naționale de Pensii Publice prin C. C. de Contestații.
Instanța a încuviințat proba cu expertiză contabilă, având ca obiective determinarea punctajului mediu anual și întinderea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, în baza înscrisurilor aflate la dosarul administrativ.
La dosar a fost anexat raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de expert contabil M. G..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Reclamantul Căciuloiu C. a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, prin decizia nr._/22.06.2003, în baza Legii nr. 19/2000.
Prin cererea nr._/20.02.2009, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea unor sporuri cu caracter permanent, motiv pentru care pârâta a emis decizia nr._/27.07.2010, începând cu data de 01.03.2009, fiind stabilit un punctaj mediu anual de 2,_ puncte, corespunzător unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Începând cu data de 01.01.2011 reclamantul a beneficiat de prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010, iar punctajul mediu anual a fost stabilit la 2,_ puncte.
Prin cererea nr._/20.09.2012 reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea sumelor reprezentând sporul pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, sporul pentru ore școala personalului, sporul pentru condiții nocive, condiții periculoase, ore suplimentare, acord global și pentru orele de dormitor, conform adeverințelor anexate la dosarul administrativ.
Prin decizia emisă de pârâta C. Județeană de Pensii C. sub nr._/07.12.2012 nu au fost valorificate sumele reprezentând sporul pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, sporul pentru ore școala personalului, sporul pentru condiții nocive, condiții periculoase, ore suplimentare, acord global și pentru orele de dormitor, cu motivarea că acestea nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, deorece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Prin Hotărârea nr. 4981/17.06.2013 emisă de C. C. de Contestații s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant.
Verificând înscrisurile existente în dosarul administrativ, instanța reține că reclamantul critică neluarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual a sumelor înscrise în următoarele adeverințe:
- spor condiții periculoase din adeverința nr. TP3/3354/13.09.2012;
- spor muncă prestată în zilele de sămbătă, duminică și sărbători legale din adeverința nr. 3351/13.08.2012;
- spor acord global din adeverința nr. TP1/3357/13.08.2012;
- spor ore dormitor din adeverința nr. TP1/3355/13.08.2012;
- spor ore suplimentare din adeverința nr. TP1/3356/13.08.2012;
- spor condiții nocive din adeverința nr. TP1/3353/13.08.2012.
În adeverințele menționate s-a făcut expres mențiunea că, deși nu s-a achitat CAS individual, s-a virat C.A.S.-ul la total fond salarii.
Pe cale de consecință, în aplicarea principiului contributivității care guvernează plata pensiilor de stat, aceste venituri trebuie luate în considerare în vederea stabiliri punctajului mediu anual.
În același sens, în Decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă statuează faptul că "(...) în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au "încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii" . În partea finală a deciziei, se concluzionează că în condițiile in care se constată de către instanțele investite cu cererea de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariate angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariate suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariate suplimentare obținute de către salariați, aceste venituri vor fi valorificate la determinarea dreptului de pensie.
În temeiul Legii nr. 263/2010 (act normativ invocat de pârâtă în întâmpinare), principiul contributivității impune ca la calculul pensiei să fie luate în considerare toate sporurile pentru care s-a calculat și s-a plătit contribuția de asigurări sociale, indiferent dacă acestea au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiilor, atât timp cât dovada încasării lor, a plății contribuției individuale de asigurări sociale este atestată prin adeverință emisă de angajator.
Instanța reține că legislația asigurărilor sociale nu atribuie caselor teritoriale de pensii competența de a cenzura datele înscrise de angajatori (sau deținători de arhive) în adeverințele pe care sunt obligați să le elibereze la cererea persoanelor interesate și nici să facă verificări ale documentelor pe temeiul cărora s-au eliberat respectivele adeverințe. Altfel spus, organul teritorial de pensii are atribuția de a verifica numai conformitatea elementelor și datelor înscrise în adeverințe cu cerințele legii, nefiind îndreptățit să cenzureze informațiile cuprinse în aceste documente și să facă cercetări pentru a stabili respectarea procedurii de încadrare a unui fost salariat într-o grupă de muncă.
În același sens, art. 4 alin 3 din O.U.G. 4/2005 dispune că angajatorii poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea adeverințelor care atestă sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.
Este de menționat în acest sens și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza A. M. F. s.a. impotriva României, prin care Curtea, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este și cauza C. Abaluță s.a. împotriva României).
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, hotărârea în cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.
La dosar a fost anexat raportul de expertiză întocmit în cauză de d-nul expert contabil M. G., care a răspuns la obiectivele fixate de instanță: să se stabilească punctajul mediu anual și diferența de drepturi de pensie cuvenite reclamantului prin valorificarea tuturor veniturilor dovedite prin înscrisurile ce compun dosarul administrativ, pentru care s-a achitat C.A.S.
Expertiza contabilă nu are forță probantă absolută, ponderea sa fiind egală cu a oricărui alt mijloc de probă. Însă un raport de expertiză contabilă temeinic fundamentat, prin raportare la știința contabilității și pe baza unor raționamente profesionale riguroase să poată dobândi caracterul de probă dominantă în judecarea unei cauze.
Expertul a stabilit punctajul mediu anual și cuantumul pensiei lunare cuvenite reclamantului atât în varianta agreată de pârâta C. Județeană de Pensii C., cât și în cea care respectă jurisprudența anterior expusă și dă eficiență principiului contributivității, această ultimă variantă urmând a fi omologată de instanță.
Pentru aceste considerente, văzând art. 149 și urm. din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare, instanța urmează a admite acțiunea și va dispune anularea deciziei nr._/07.12.2012 emisă de pârâta C. Teritorială de Pensii C., precum și a Hotărârii nr. 4981/17.06.2013 emisă de C. Națională de Pensii Publice-C. C. de Contestații.
Văzând concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța va obliga pârâta C. Teritorială de Pensii C. să emită în favoarea reclamantului o nouă decizie de pensie, cu luarea în considerare a punctajului mediu anual de 2,_ puncte pentru perioada 01.10._13, respectiv 2,_ puncte pentru perioada ulterioară datei de 01.05.2013, conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de expert contabil M. G..
Instanța ia act că expertul a solicitat instanței să aprobe decontul anexat și să pună în vedere reclamantului să depună diferența de 500 lei reprezentând onorariu definitiv, solicitare cu care reclamantul a fost de acord.
Văzând art. 339 al. 2 C. pr. civilă, instanța va obliga reclamantul la plata către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul C., în favoarea d-nului expert contabil M. G. a sumei de 500 lei, reprezentând diferență onorariu de expertiză.
Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța reține că acestea reprezintă ansamblul sumelor de bani, pe care trebuie sa le suporte părțile în legătură cu activitatea procesuală.
Fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul. În speță, pârâta se află în culpă procesuală, întrucât a căzut în pretenții față de reclamantă.
Pe cale de consecință, văzând prevederile art. 453 al. 1 C. Pr. Civilă, instanța va obliga pârâta C. Teritorială de Pensii C. să plătească reclamantului suma de 1.400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expertiză și onorariu avocațial, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul CĂCIULOIU C. cu domiciliul procesual ales in C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in . C județul C. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII cu sediul in București, ., sector 2.
Anulează decizia nr._/07.12._ emisă de pârâta C. Teritorială de Pensii C..
Anulează Hotărârea nr. 4981/17.06.2013 emisă de C. Națională de Pensii Publice - C. C. de Contestații.
Obligă pârâta C. Teritorială de Pensii C. să emită în favoarea reclamantului o nouă decizie de pensie, cu luarea în considerare a punctajului mediu anual de 2,_ puncte pentru perioada 01.10._13, respectiv 2,_ puncte pentru perioada ulterioară datei de 01.05.2013, conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de expert contabil M. G..
Obligă reclamantul la plata către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul C., în favoarea d-nului expert contabil M. G., a sumei de 500 lei, reprezentând diferență onorariu de expertiză.
Obligă pârâta C. Teritorială de Pensii C. să plătească reclamantului suma de 1.400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată in ședință publică, azi 13 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. R. G.
M. A. B.
GREFIER,
M. M.
Red.jud.A.N./05.01.2015
3 .
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 117/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2662/2014.... → |
|---|
