Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1578/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1578/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 3072/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1578
Ședința publică din 02 iulie 2014 2014
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
R. G.
GREFIER – R. B.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanții B. D., G. M. L., G. G., H. F., H. N., I. C., L. D., N. E. D., T. P. N. toți cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul G., . în contradictoriu cu pârâții M. P. - P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în București, ., sector 5, P. DE PE L. CURTEA DE APEL G., cu sediul în G., . și P. DE PE L. TRIBUNALUL G., cu sediul în G., ., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 02 iulie 2014, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanții B. D., G. M. L., G. G., H. F., H. N., I. C., L. D., N. E. D., T. P. N. au chemat în judecată pe pârâții M. P. - P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, P. DE PE L. CURTEA DE APEL G. și P. DE PE L. TRIBUNALUL G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru repararea prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, conform hotărârilor judecătorești pronunțate.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt în posesia următoarelor titluri executorii:Sentința civilă nr. 119/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul civil nr._, irevocabila prin Decizia civilă nr. 420/04.06.2008 a Curții de Apel G., Decizia civilă nr. 755/19.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. în Dosar nr._, în sensul modificării în parte a Sentinței civile nr. 1728/19.01.2007 a Tribunalului G. și Decizia civilă nr. 756/19.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._, prin care se modifică în totalitate Sentința civilă nr. 274/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul G..
Prin aceste hotărâri judecătorești, pârâții au fost obligați la plata unor drepturi salariale, cu titlu de indexări salariale, spor de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50%, respectiv spor de confidențialitate 15%.
Reclamanții au învederat că doar o parte din drepturile câștigate în instanță au fost achitate benevol de către pârâții, aceștia prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009, care au eșalonat obligația de plată a sumelor datorate.Prin adoptarea Legii 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabila, întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Au apreciat reclamanții că imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești . constituie și o ingerință în dreptul nostru de proprietate, iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței CEDO cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunța, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
Au mai susținut reclamanții că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea acțiunii.Astfel, cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală.
În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 1535 N.C.civ. și cele ale art. 166 alin. 4 Codul muncii, din coroborarea cărora rezultă dreptul că creditorului la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat ( lucrum cesans ), ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial; o astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
În susținerea cererii, reclamanții au invocat și Decizia în interesul legii nr. 2/2014, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că angajatorii din sectorul bugetar datorează dobânda legală pentru plata eșalonată a creanțelor stabilite prin titluri executorii.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri: Sentința civilă nr. 119/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul civil nr._, extras de pe minută privind Decizia civilă nr. 420/04.06.2008 a Curții de Apel G., Decizia civilă nr. 755/19.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. în Dosar nr._ și Decizia civilă nr. 756/19.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._ .
În apărare, pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe această cale, pârâtul a subliniat că prin OUG 75/2008 și OUG 71/2009, legiuitorul a reglementat o procedură specială de executare, derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce privește obligațiile de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.Termenele de eșalonare prevăzute de aceste acte normative au reprezentat modul în care legiuitorul a stabilit cerințele interesului public, iar pentru debitor constituie singura pârghie legală de plată a sumelor stabilite prin titluri executorii.
A mai susținut pârâtul că cererea de obligare a sa la plata dobânzii legale este neîntemeiată, întrucât a achitat la timp sumele aferente tranșelor prevăzute de normele legale, iar actualizarea cu indicele de inflație a debitului datorat acoperă integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății.În plus, prin efectuarea plăților eșalonate a fost respectată întocmai data scadenței sumelor, astfel că nu poate fi sancționat pentru respectarea termenelor legale.
Pârâtul M. P.-P. de la lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, apreciind că termenul general de prescripție de 3 ani, stabilit de art. 2528 N.C.civ. și art. 171 Codul muncii, a început să curgă de la data obținerii de către reclamanți a titlurilor executorii, fiind împlinit la data introducerii cererii de chemare în judecată pe rolul instanței.
A menționat pârâtul că în speță nu se poate susține intervenția cazului de întrerupere a cursului prescripției prin plata unei părți din creanță, deoarece obiectul cererii, acela de plată a dobânzii legale, este diferit de obiectul titlurilor executorii pentru care s-au efectuat plățile eșalonate, constând în sporurile de 15% și 50% și indexările prevăzute de OG 10/2007.
Totodată, pârâtul a invocat excepția prematurității formulării acțiunii, întrucât creanța reclamanților nu este exigibilă până la data de 31.12.2016, fiind supusă termenului de plată eșalonată stabilit prin OUG 71/2009.
Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat că în cazul titlurilor executorii de care se prevalează reclamanții există o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun în materia executării creanțelor instituțiilor publice.În plus, plata dobânzii legale, cumulată cu actualizarea creanței cu indicele de inflație la data plății efective, ar reprezenta o dublă reparare a prejudiciului și o îmbogățire fără justă cauză.Cu privire la caracterul exigibil al creanței, pârâtul a concluzionat în sensul că reclamanții sunt beneficiari ai unei creanțe cu termen stabilit pe cale legală, iar până la împlinirea acestui termen, creanța lor nu este exigibilă.
În temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța va analiza cu prioritate excepții invocate de pârâtul M. P.-P. de la lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând următoarele:
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune
Prin cererea de față, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor moratorii cuvenite pentru executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită prin hotărâri judecătorești executorii.În considerarea dispozițiilor art. 1088 C.civ., sub imperiul cărora a fost stabilită obligația pârâților, reclamanții au cuantificat aceste despăgubiri ca fiind egale cu dobânda legală, calculată de la data emiterii titlurilor executorii și până la efectuarea plății.
În mod evident, acțiunea reclamanților urmărește valorificarea unui drept de creanță, fiind supusă termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut atât de art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, cât și de art. 2.517 N.C.civ., în privința prescripțiilor începute după . Legii 287/2009.
Totodată, fiind vorba despre despăgubiri rezultate din neexecutarea la timp a obligației de plată a unor drepturi salariale, chiar dacă această obligație a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, sunt incidente și dispozițiile art. 171 Codul muncii, prin care se stabilește același termen de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care drepturile respective erau datorate.
Odată stabilită deci aplicabilitatea termenului de prescripție de 3 ani, se impune a fi determinat și momentul de care acest termen a început să curgă.
Astfel, sub un prim aspect, este necesar a se face distincție între termenul de prescripție al dreptului la acțiune privind debitul principal, care în speță este în mod indiscutabil împlinit, fiind vorba despre drepturi salariale aferente perioadei 2007-2010 și termenul de prescripție al dreptului la acțiune pentru daunele-interese moratorii, care trebuie calculat de la data scadenței obligației de plată neexecutate, acesta fiind momentul de la care creditorului i-a fost cauzat prejudiciul ce se cere a fi reparat .
De altfel, noua reglementare legală în materie, reprezentată de dispozițiile art. 1535 N.C.civ., este expresă în a stabili dreptul creditorului la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, fără a trebui să facă dovada vreunui prejudiciu.
Pe de altă parte, în ce privește natura juridică a daunelor-interese moratorii, prevăzute de art. 1088 C.civ., doctrina și jurisprudența au fost constante în a sublinia caracterul acestora de prestații succesive, datorate periodic de către debitor, de la data scadenței și până la efectuarea integrală a plății.
Or, unul dintre principiile care guvernează regimul juridic al prescripției extinctive este cel al stingerii printr-o prescripție distinctă a dreptului la acțiune privind fiecare prestație în cazul obligațiilor cu executare succesivă, astfel cum se prevede atât la art. 12 din Decretul nr. 167/1958, cât și la art. 2.503 alin.2 din N.C.civ.
Prin urmare, reținând incidența termenului de prescripție de 3 ani, aplicabil însă fiecăreia dintre prestațiile succesive datorate de pârâții chemați în judecată, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune numai în ce privește pretențiile aferente perioadei 28.01._11, care exced termenului menționat.Ca o consecință a admiterii excepției, pretențiile menționate vor fi respinse ca prescrise.
Cu privire la excepția prematurității formulării acțiunii
Constatând în primul rând poziția procesuală contradictorie a pârâtului ce a invocat excepția menționată, care s-a prevalat atât de prescrierea dreptului la acțiune, cât și de exercitarea prematură a acestui drept, instanța apreciază că argumentele formulate în susținerea acestei ultime excepții sunt nefondate.
Astfel, nu se poate reține că reclamanții nu sunt titulari ai unor creanțe certe, lichide și exigibile, câtă vreme dreptul lor la plata unor diferențe salariale a fost stabilit prin hotărâri judecătorești executorii de drept.Natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii, caracterul exigibil al obligațiilor de plată fiind recunoscut chiar prin dispozițiile art. 1 alin.3.Câtă vreme această cauză legală se suspendare a intervenit tocmai în faza de executare silită, nu se mai poate pune problema existenței, a întinderii sau a exigibilității creanței.
Pentru toate aceste considerente, excepția prematurității formulării acțiunii va fi respinsă ca nefondată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, asupra fondului pretențiilor aferente perioadei ulterioare datei de 24.04.2011, rezultă următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 119/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul civil nr._, irevocabila prin Decizia civilă nr. 420/04.06.2008 a Curții de Apel G., pârâții au fost obligați la plata către fiecare reclamant a indexărilor salariale corespunzătoare anului 2007.
Prin Sentința civilă nr. 1728/19.01.2007 a Tribunalului G., pronunțată în Dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 755/19.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. și prin Sentința civilă nr. 273/2008 pronunțată de Tribunalul G. în Dosar nr._, modificată de Curtea de Apel G. prin Decizia civilă nr. 756/19.08.2009, pârâții au fost obligați și la plata sporului de confidențialitate de 15%, precum și a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară.
Prin OUG 71/2009, s-a prevăzut plata eșalonată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, perioada de executare a obligației de plată fiind 2012-2014.
În cadrul prezentei acțiuni, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la repararea prejudiciului rezultat din executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită prin hotărârile judecătorești menționate, prin plata unor daune-interese moratorii egale cu dobânda legală calculată de la data scadenței și până la executarea obligației de plată.
Procedând la soluționarea acestei cauze, instanța reține că problema de drept dedusă judecății a fost dezlegată prin Decizia în interesul legii nr. 2/17.02.2014, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Pentru a dispune în acest sens, instanța supremă a reținut îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre acestea.
S-a constatat astfel că prin executarea eșalonată a obligației de plată, creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de OUG 71/2009, prin reglementarea actualizării creanței cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., fiind implicit recunoscută existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată.
S-a subliniat de ÎCCJ că principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Fără a se contesta împrejurările care au justificat măsurile promovate prin OUG 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, s-a apreciat că acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, s-a reținut prin aceeași decizie că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece OUG 71/2009 nu reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Întrucât în temeiul art.517 alin.4 C.proc.civ. această decizie în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, în considerarea soluției menționate cererea reclamanților va fi admisă în parte, în sensul obligării pârâților în solidar la plata către fiecare reclamant a dobânzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale prin Sentința civilă nr. 119/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul G. în Dosar nr._, prin Decizia civilă nr. 755/19.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. în Dosar nr._ și prin Decizia civilă nr. 756/19.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. în Dosar nr._, calculată cu începere din data de 24.04.2011 și până la efectuarea plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtul M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în ce privește pretențiile aferente perioadei 28.01._11.
Respinge excepția prematurității formulării acțiunii, invocată de pârâtul M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții B. D., G. M. L., G. G., H. F., H. N., I. C., L. D., N. E. D., T. P. N. toți cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul G., . în contradictoriu cu pârâții M. P. - P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în București, ., sector 5, P. DE PE L. CURTEA DE APEL G., cu sediul în G., . și P. DE PE L. TRIBUNALUL G., cu sediul în G., .
Obligă pârâții în solidar la plata către fiecare reclamant a dobânzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale prin Sentința civilă nr. 119/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul G. în Dosar nr._, prin Decizia civilă nr. 755/19.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. în Dosar nr._ și prin Decizia civilă nr. 756/19.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. în Dosar nr._, calculată cu începere din data de 24.04.2011 și până la efectuarea plății.
Respinge pretențiile aferente perioadei 28.01._11 ca prescrise.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 02 iulie 2014.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. G. C.
R. G.
GREFIER
R. B.
Tehnored.jud.A.C.
6EX./24.07.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
