Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 6/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 10397/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVIȘĂ NR.
Ședința publică din 6 iunie 2014
PREȘEDINTE: R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI:
A. B.
R. G.
GREFIER: I. C.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamantul L. E.- cu domiciliul în C., ., ., . cu pârâta B.-G. SA- cu sediul în București, Turn B., .. 1-7 și sucursala în C., ., având ca obiect – contestație decizie concediere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23 mai 2014, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 6 iunie 2014, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL :
Deliberand asupraprezentei cereri, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul L. E. a chemat în judecată pe pârâta B.-G. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 622/14.11.2013 și să oblige pârâta la reintegrarea în functia detinuta anterior, plata drepturilor salariale la care ar fi fost îndreptățit, precum plata cheltuielilor de judecata. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 15.000 lei.
În motivare se arată că la data de 21.10.2013 reclamantul a fost convocat pentru cercetarea disciplinară și i s-a adus la cunoștință faptul că de mai multe ori au lipsit valori din casetele ATM aflate pe traseul său. Se invocă nelegalitatea și netemeinicia deciziei contestate arătându-se că în calitate de conducător de autoblindat, reclamantul nu avea atribuții legate de integritatea numerarului din casete, motiv pentru care acesta nu avea acces direct la bani. Se susține că i-a fost atribuită calitatea de hoț, fapt ce i-a afectat reputația și imaginea în societate.
În drept au fost invocate art.252 alin 5 C.muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se învederează că reclamantul nu a contestat săvârșirea abaterilor disciplinare ce au constat în: devierea blindatei de la traseu de alimentare aprobat prin planul de pază, părăsirea acesteia și lăsarea casetelor cu numerar nesupravegheate pe durata efectuării unor cumpărături în interes personal, părăsirea locului de muncă și încredințarea conducerii blindatei cu valori unei alte persoane, precum și neînsușirea normelor și procedurilor interne care reglementează activitatea de alimentare cu numerar – fapte grave ce denotă o atitudine iresponsabilă și pentru care s-a dispus concedierea sa.
În cauză au fost administrate: proba cu înscrisuri și testimonială.
Analizând probele administrate, instanța constată:
La 14.11.2013, B.-G. SA emite decizia nr. 622, prin care se dispune sancționarea reclamantului, ce avea funcția de administrator cumpărături, cu desfacerea disciplinară a CIM, conform art.248 alin 1 lit.e C.muncii și art.40lit.f din Regulamentul intern. Angajatul a luat la cunoștință de decizie, confirmând prin semnătură, la data emiterii. (filele 8-11).
Faptele reținute de angajator sunt: în perioada 11.06.2013 – 03.09.2013, angajatul a deviat traseul mașinii blindate de la itinerarul de alimentare aprobat prin planul de pază, a părăsit mașina și a lăsat casetelor cu numerar nesupravegheate (ca membru al echipajului) pe durata efectuării unor cumpărături în interes personal, a părăsit locul de muncă și a încredințat conducerea mașinii blindate cu valori, unei alte persoane, pentru a-și ridica propriul autoturism de la un service auto.
În cuprinsul deciziei de sancționare sunt indicate prevederile încălcate de către salariatul L. E., respectiv: instrucțiunile din planul de pază al transporturilor intrajudețene de valori B. Sucursala C.; codul deontologic referitor la obligațiile salariaților; art.3,4,13 alin 2 și art.15 din Regulamentul intern; CIM și CCM 2013.
Raportând conținutul deciziei nr. 622 din 14.11.2013 de sancționare a reclamantului, la dispozițiile art.252 alin 2 din Codul muncii, instanța constată că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. De asemenea, se constata ca nu sunt nesocotite nici disp.art.251 din C.muncii referitoare la cercetarea disciplinară prealabilă. În consecință, se reține că decizia de sancționare contestată de reclamant a fost legal emisă. De altfel, prin acțiunea sa reclamantul nu a invocat motive de nelegalitate a deciziei angajatorului, susținând doar netemeinicia acestei măsuri.
Prin contestație, reclamantul susține că nu avea atribuții legate de integritatea numerarului din casete, motiv pentru care acesta nu avea acces direct la bani, concluzionând că nu se face vinovat de dispariția sumelor de bani pretinse de angajator.
Conform deciziei de sancționare, faptele reținute în sarcina reclamantului sunt: în perioada 11.06.2013 – 03.09.2013, angajatul a deviat traseul mașinii blindate de la itinerarul de alimentare aprobat prin planul de pază, a părăsit mașina și a lăsat casetelor cu numerar nesupravegheate (ca membru al echipajului) pe durata efectuării unor cumpărături în interes personal, a părăsit locul de muncă și a încredințat conducerea mașinii blindate cu valori, unei alte persoane, pentru a-și ridica propriul autoturism de la un service auto. Angajatorul nu a dispus sancționarea salariatului său pentru dispariția unor sume de bani.
Din analiza probelor administrate în cursul cercetării disciplinare, dar și în cursul judecății, rezultă că reclamantul recunoaște faptele constatate de către pârâtă și pentru care a fost sancționat. Prin contestația sa reclamantul nu combate constatările angajatorului din decizia atacată, motivele expuse neavând, de altfel, nici o legătură cu faptele ce constituie abateri disciplinare.
În concluziile susținute oral în fața instanței, reclamantul a invocat și alte apărări, care nu constituie veritabile modificări aduse obiectului acțiunii, dar pe care instanța le nu le va analiza, întrucât nu au făcut obiectul cercetării judecătorești.
Pe cale de consecință, din analiza coroborată a probelor administrate, instanța constată că s-a făcut dovada faptului că reclamantul este vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare constatate de către instituția angajatoare.
Raportând circumstanțele săvârșirii faptei la sancțiunea aplicată de angajator, instanța constată că la emiterea acestei decizii au fost avute în vedere criteriile legale de stabilire a sancțiuni disciplinare, încadrarea acesteia fiind făcuta in mod corect prin decizia contestata, în conformitate cu dispozițiile art.250 C.muncii.
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază decizia de desfacere disciplinară a CIM ca fiind legală si temeinică, astfel încât măsura luată de angajator este justificata si urmează a respinge contestația ca fiind nefondata.
Referitor la plata daunelor morale, instanța constată că cererea nu este fondată, având în vedere, pe de o parte, soluția de respingere a contestației formulată împotriva deciziei de sancționare, iar, pe de altă parte, faptul că reclamantul nu a dovedit – prin înscrisuri ori prin declarația martorului - în ce anume a constat atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.
Instanța a luat în considerare și dispozițiile Deciziei nr. 40/2007, dată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, potrivit cărora „în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.”
Conform disp.art.253 din Codul muncii rep., pentru a fi antrenată răspunderea angajatorului trebuie dovedite condițiile răspunderii contractuale.
Având în vedere considerentele expuse, se constată că aceste condiții nu sunt întrunite, întrucât în contractul individual de muncă al reclamantului nu sunt cuprinse clauze referitoare la daunele morale.
În consecință și această cerere a reclamantului va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea formulată de reclamantul L. E.- cu domiciliul în C., ., ., . cu pârâta B.-G. SA- cu sediul în București, Turn B., .. 1-7 și Sucursala în C., ., ca fiind nefondată.
Executorie.
Cu apel, care se depune la Tribunalul C., în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.06.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
R. I. S. Pt.A. B.
aflată în C.O.conf.426 al.2 C.
semnează PREȘEDINTE COMPLET
R. I. S.
R. G.
GREFIER,
I. C.
tehnored.jud.R.S./15.07.2014/ 4 ex.
emis 2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Anulare act. Sentința nr. 2973/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
