Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3110/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3110/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 3956/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3110
Ședința publică din 04 decembrie 2014
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
R. G.
M. A. B.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect drepturi bănești, acțiune formulată de reclamanta S. G., domiciliată in comuna Deleni, ., în contradictoriu cu pârâții L. T. N. ISTRATOIU DELENI cu sediul in Deleni, . și C. L. AL PRIMĂRIEI DELENI
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 noiembrie 2014 și au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04 decembrie 2014 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr. _ , reclamanta S. G. a chemat în judecată pe pârâții L. T. “N. I.” din Deleni și C. L. al Primăriei Deleni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtul la stabilirea și la plata drepturilor salariale neacordate pentru perioada 01.05._13, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, astfel cum acestea au rezultat din aplicarea Legii nr. 221/2008, respectiv a Legii nr. 285/2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că nu a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 330/2009 în sensul stabilirii drepturilor salariale începând cu data de 01.05.2011, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, dar nici de dispozițiile Legii nr. 285/2010 în sensul acordării salariilor de referință stabilite în luna decembrie 2010 în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și, implicit, cu luarea în considerare a cuantumului salariilor prevăzut inițial de Legea nr. 221/2008.
Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008, prin care au fost reglementate creșteri salariale ale personalului din învățământ pentru anul 2008, iar actul normativ menționat a fost aprobat, cu modificări, prin Legea nr. 221/27.10.2008.
Deși Legea nr. 221/2008 prevedea aceste creșteri salariale pentru personalul didactic și personalul didactic auxiliar, începând cu 1 octombrie 2008, pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale, contrar dispozițiilor legii.
De asemenea, reclamanta a mai susținut că deși înainte de promulgare, la sesizarea Guvernului, Legea de aprobare a O.G. nr. 15/2008 a făcut obiect al controlului de constituționalitate, iar instanța de contencios constituțional a constatat prin Decizia nr. 1093/15.10.2008 că legea nu intră în contradicție cu dispozițiile legii fundamentale, Guvernul, încălcând principiul separației puterilor în stat, a emis O.U.G. nr. 136/2008, care prin dispozițiile sale limitează efectele creșterilor salariale dispuse de Parlament, prin Legea nr. 221/2008.
În probațiune, au fost anexate înscrisuri, respectiv carte de identitate, adeverință de salariat, sentința civilă nr. 3991/13.08.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă în dosarul nr._ /2012.
Reclamanta a solicitat ca judecata să se facă și în lipsa sa.
Pârâtul C. L. al Comunei Deleni a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În prealabil, pârâtul a invocat excepția lipsei caliății procesual-pasive a Consiliului L. Deleni, cu motivarea că atribuțiile acestuia sunt strict reglementate de prevederile Legii nr. 215/2001 și nu au nicio legăură cu stabilirea drepturilor salariale ori cu plata acestora către personalul din învățământ.
Pe fond, pârâtul a învederat că art. 5 din Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin H.G. nr. 538/2001 dispune că fiecare instituție de învățământ de stat are obligația să își desfășoare activitatea pe baza bugetului propriu aprobat în condițiile legii privind finanțele publice.
Pârâtul susține că nu are decât rolul unui intermediar și realizează exclusiv demersuri administrative în vederea efectuării plăților.
În drept, s-au invocat art. 254 și urm., art. 292 C. pr. civilă.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 24.11.2014 instanța a unit cu fondul atât excepția prescripției dreptului material la acțiune, cât și excepția lipsei calității procesual-pasive a Consiliului L. Deleni.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Deliberând cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesual-pasive a pârâtului C. L. Deleni, instanța reține:
Potrivit O.U.G. nr. 32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza H.G. nr. 538/2001, dată în aplicarea O.U.G. nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din HG nr. 538/2001 și OUG nr. 45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiași Hotărâri de Guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Este adevărat, că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale sunt repartizate de consiliul județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face la nivel de consiliu local și primar.
Pârâtul nu are calitatea de angajator și în această calitate nu poate fi obligat direct în raporturile cu reclamanta, însă poate sta în proces în calitate de pârât, nu doar pentru o opozabilitate formală, ci pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare plății salariilor, întrucât este entitatea căreia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Pentru motivele anterior expuse, instanța va respinge excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâtului C. L. Deleni.
Instanța va analiza cu prioritate și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu, reținând că pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Tribunalul reține că, în ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute în art. 268 din Codul muncii republicat (fostul art. 283).
Conform art. 268 alin. 1 litera c, in cazul in care litigiul se refera la drepturi salariale neacordate de angajator, termenul de prescripție este de trei ani de la data nașterii dreptului.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilitatea raporturilor juridice.
În aceste condiții, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit c Codul muncii este întemeiată pentru parte din pretențiile deduse judecății, drepturile putând fi pretinse numai în termenul de prescripție de trei ani stabilit prin acest articol.
Urmează a se reține că reclamanta a solicitat drepturi care se circumscriu numai parțial acestei perioade, întrucât acțiunea a fost înregistrată la instanță pe data de 20.05.2014, însă au fost solicitate drepturi salariale restante începând cu data de 01.05.2011.
Pentru aceste motive, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în temeiul art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii va fi admisă cât privește pretențiile aferente perioadei 01.05._11 inclusiv.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca prescrisă acțiunea în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei 01.05._11 inclusiv.
Pe fondul cauzei, instanța reține:
În conformitate cu mențiunile din cuprinsul adeverinței emise de L. T. "N. I." din Deleni sub nr. 1198/15.05.2014, reclamanta a fost încadrată la această unitate școlară ca profesor suplinitor calificat, în perioadele: 01.09._10; 13.09._11; 12.09._12; 17.09._13; 16.09.2013-prezent.
Prin art. 1 alin. (1) lit. ”b” și „c” din O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, în raport de care în anumite intervale de timp era asigurată o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008, cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat - cu modificări - prin Legea nr. 221/2008, fiind consacrată o majorare a coeficientului de multiplicare de 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Prin O.U.G. nr. 136/2008 și O.U.G. nr. 151/2008 au fost modificate unele prevederi ale O.G. nr. 15/2008, în sensul reducerii majorărilor salariale stabilite de puterea legislativă, prin lege. Prin decizii succesive ale Curții Constituționale a fost constatată însă neconstituționalitatea modificărilor aduse de Guvern la O.G. nr. 15/2008, astfel cum fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, consecința fiind aceea a recunoașterii îndreptățirii personalului din învățământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin O.G. nr. 15/2008, în condițiile în care această ordonanță a fost aprobată prin lege.
În acest sens, urmează a se reține că Legea nr. 330/2009 prin care se reglementează un sistem unic de salarizare pentru personalul din sistemul bugetar, garantează la art. 30 menținerea în cursul anului 2010 a salariului brut de care personalul în funcție a beneficiat la data de 31.12.2009.
Pentru punerea în aplicare a legii unice de salarizare a fost adoptată O.U.G. nr. 1/2010, care la art. 5 alin.1 reia principiul nediminuării salariilor în plată la data de 31.12.2009, pentru ca la alin. 6 să prevadă în mod expres: Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Cu privire la anul 2011, instanța reține că salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată prin Legea 285/2010, care la art.1 prevede „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. (2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.”
Prin urmare, criteriul de referință în determinarea salariului plătit personalului bugetar cu începere din luna ianuarie 2011 îl reprezintă salariul din luna octombrie 2010, majorat cu 15%.
Prin Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ s-au stabilit atât cuantumul brut al salariilor de încadrare, cât și sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, precum și metodologia de calcul a acestora. Astfel, începând cu data de 13.05.2011 s-a instituit un mod de calcul al salariului cuvenit personalului didactic și didactic auxiliar care nu mai depinde de salariul de bază aflat în plată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, majorările salariale reglementate de Legea 221/2008 nemaisubzistând noii reglementari.
Pentru motivele expuse mai sus, instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente intervalului 01.05._11 inclusiv.
Respinge ca prescrisă acțiunea pentru pretențiile aferente intervalului 01.05._11 inclusiv.
Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale-pasive a pârâtului C. L. Deleni.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. G. domiciliată in comuna Deleni, ., în contradictoriu cu pârâții L. T. N. ISTRATOIU DELENI cu sediul in Deleni, . și C. L. AL PRIMĂRIEI DELENI, ca nefondată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată in ședință publică, azi 04 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. R. G.
M. A. B.
GREFIER,
M. M.
red.jud.A.N./20.01.2015
3 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
