Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 419/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 419/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 10155/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.419
Ședința publică din 26.02.2014
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol soluționarea acțiunii civile având ca obiect – drepturi bănești, formulată de reclamantul P. S. domiciliat în C., . nr.45, ., . în contradictoriu cu pârâtul S. C. MARFA SA cu sediul în București, sector 1, ..38.
La apelul nominal făcut în ședință publică pârâtul este reprezentat de consilier juridic Casianu B., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită potrivit art. 157 și urm. Cod pr. civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 270 Codul Muncii.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența de soluționare a prezentei cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin.1 Noul Cod procedură civilă, se constată competentă în soluționarea prezentului litigiu.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtului depune copia carnetului de muncă, a actului adițional nr. 1550 din 08.05.2012 și înscrisuri, arătând că insistă în excepția inadmisibilității formulării acțiunii, invocată prin întâmpinare.
Instanța, deliberând, respinge această excepție având în vedere că în speța de față este vorba de o pretenție izvorâtă dintr-un contract colectiv de muncă.
Întrebat fiind reprezentantul pârâtului arată că nu mai are alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 C. constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul atât asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată prin întâmpinare, cât și asupra cererii de față.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtului formulează concluzii de admitere a excepției conform considerentelor expuse prin întâmpinare. Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta P. S. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. Marfă S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010, prima de Ziua Feroviarului pentru anii 2010 și 2011, primele de Paști 2010 și 2011 și C. 2009, 2010 și 2011, precum și contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din septembrie 2009 și până la data de 31.01.2011.
Totodată, reclamanta a solicitat actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație și dobânda legală, calculate la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajata unității pârâte, iar drepturile bănești pretinse sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2011 și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2011.
A susținut reclamanta că prin art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități valabil în perioada 2009-2010, a fost prevăzut un salariu suplimentar-al 13-lea salariu, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.Acest salariu suplimentar nu a fost plătit de unitate, deși reclamantul nu s-a aflat în vreuna dintre situațiile prevăzute de anexa 6 pct. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și care să determine excluderea sa de la plata acestui drept.
Au fost invocate de asemenea dispozițiile art. 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, referitoare la ajutorul social pentru Paști și C., neplătit de către pârâtă, precum și obligațiile contractuale de plată a unei prime pentru Ziua Feroviarului și de acordare a câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, începând cu data de 01.11.2007, potrivit art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar contractul individual de muncă încheiat cu pârâta, contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte în anul 2011.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării acțiunii, pentru neparcurgerea de către reclamantă a procedurii de informare asupra avantajelor medierii.
Pe aceeași cale, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, apreciind că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile bănești solicitate în cauză este termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin.1 lit. e Codul muncii.De asemenea, pentru o parte dintre pretențiile deduse judecății, pârâta a apreciat împlinit și termenul de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 268 alin.1 lit.c Codul muncii. Totodată, pârâta a invocat și intervenția prescripției reglementate de art. 268 alin.1 lit.d Codul muncii, pentru motivul că atât contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, aferent anilor 2009-2010, cât și cel încheiat la nivel de ramură, erau expirate la data formulării acțiunii.
Pe fondul cererii, în privința celui de-al 13-lea salariu, s-a învederat în cuprinsul întâmpinării că prevederile art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu obligă societatea să plătească salariaților un salariu suplimentar la expirarea anului calendaristic, ci părțile sunt de acord cu posibilitatea ca salariații să beneficieze de acest salariu, în funcție de veniturile realizate de societate.Or, în perioada 2008-2009, exercițiile financiare au fost încheiate cu pierderi, ceea ce nu a permis constituirea unor fonduri de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar, în vederea plății celui de-al 13-lea salariu.Cu referire la anul 2010, s-a precizat că părțile dialogului social au stabilit ca prevederile art. 30 din CCM la nivel de unitate să nu se aplice.
Cu privire la premierea de Ziua Feroviarului, pârâta a menționat că începând cu anul 2010 nu s-au mai aplicat prevederile art. 64 alin.2 din CCM la nivel de unitate, iar în CCM valabil în anul 2011, nu mai este reglementată acordarea acestei premieri.
În privința primelor de Paști și C. s-a arătat că acestea au fost acordate în perioada 2006-2008, iar în anul 2009 reprezentanții salariaților, prin federațiile sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă, au renunțat la executarea acestor drepturi.
Pentru anul 2010, părțile au stabilit să nu se acorde primele și ajutoarele materiale prevăzute la art. 64 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar în anul 2011 acestea nu au mai fost reglementate.
A mai arătat pârâta că tichetele de masă au fost acordate integral în perioada ianuarie 2006-martie 2009, iar din aprilie 2009 nu s-a prevăzut alocare bugetară pentru aceste cheltuieli, conform HG 28/2010.Mai mult, prin art.1 din Legea 142/1998 nu se stabilește în sarcina angajatorului obligația acordării tichetelor de masă, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu, în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli.Totodată, prin contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2011, nu s-a mai reglementat posibilitatea acordării tichetelor de masă.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar extrase din contractele colectiv de muncă aplicabile la nivel de unitate în perioada 2009-2011.
La termenul din 26.02.2014, instanța a respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii, apreciind că potrivit art. 601 alin.1 lit.e din Legea 192/2006, este obligatorie participarea reclamantului la ședința de informare asupra avantajelor medierii numai în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă.Cum în speță se invocă drepturi izvorâte dintr-un contract colectiv de muncă, reclamantul nu era ținut a face dovada participării la ședința de informare asupra avantajelor medierii.
În temeiul art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, reținând următoarele:
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune
Conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În mod evident, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu mai subzistă în acest caz, motiv pentru care va fi respinsă ca nefondată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
În ce privește perioada care excede termenului general de prescipție de 3 ani, urmează a se reține că în acest interval de timp ia naștere dreptul la acțiune pentru pretențiile vizând salariul suplimentar pentru anul 2009, prima pentru Ziua Feroviarului 2010, exigibilă la data de 23.04.2010, ajutorul material pentru Paști 2010, cu privire la care dreptul reclamantului s-a născut la data de 04.04.2010, prima de C. 2009, exigibilă la data de 25.12.2009 și contravaloarea tichtelor de masă aferente perioadei 01.09._10. Pentru aceste motive, prescripția dreptului la acțiune invocată în temeiul art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii va fi admisă în privința pretențiilor menționate, cu consecința respingerii lor ca prescrise.
Nu vor fi reținute susținerile pârâtei referitoare la împlinirea termenului de prescripție de 3 ani și în ce privește capătul de cerere având ca obiect plata salariului suplimentar aferent anului 2010, având în vedere că plata efectivă a acestui drept salarial se realiza în luna ianuarie a anului următor.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune dedusă din aplicarea art. 268 alin.1 lit. d Codul muncii, trebuie subliniat că textul invocat de pârâtă are în vedere acțiunile formulate pentru anularea unui contract individual sau colectiv de muncă, acțiuni ce sunt admisibile numai pe durata valabilității contractelor contestate.Or, în cazul de față, instanța nu a fost învestită cu o asemenea acțiune în anulare, problema de drept supusă analizei cânstând tocmai în stabilirea modalității de aplicare a unor contracte colective de muncă pe durata valabilității acestora.
Pentru aceste motive, instanța reține că dispozițiile art. 268 alin.1 lit.d Codul muncii nu au incidență în cauză, astfel că excepția prescrierii dreptului la acțiune, întemeiată pe aceste dispoziții, va fi respinsă ca nefondată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, asupra fondului acțiunii rezultă următoarele:
1.Cu privire la al 13-lea salariu
În susținerea acestor pretenții, reclamanta a invocat prevederile art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități din transportul feroviar, text potrivit cu care pentru munca ireproșabilă desfașurată în cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Textul enunțat a conferit dreptul salariaților la acordarea unei sume de bani echivalente cu salariul de bază din ultima lună a anului.Sintagma „poate primi”- folosită în alin.1 al art. 30 din CCM aplicabil nu reprezintă o posibilitate a angajatorului de a opta pentru neplată în mod unilateral, ci creează premisele ca în cazul unui acord bilateral al partenerilor sociali, care au negociat contractul colectiv, să se suspende, ori să înceteze plata acestui drept.
Cu referire la acest drept salarial, pretins de reclamantă pentru anul 2010, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă rezultă că prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1713/21.04.2010, s-a prevăzut modificarea art. 30 alin.1, în sensul că salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
Cu toate acestea, societatea pârâtă a semnat contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive, ultimul dintre acestea fiind înregistrat sub nr. 629/04.01.2011 la MMFPS.
În consecință, în temeiul art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, reclamanta este îndreptățită și la plata salariului suplimentar aferent anului 2010.
2. Cu privire la prima de Ziua Feroviarului pentru anul 2011
Prin dispozițiile art. 64 din contractul colectiv de muncă aplicabil în perioada 2007-2008, s-a prevăzut că „pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare”.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, s-a prevăzut modificarea art. 64, în sensul că ajutoarele materiale și primele menționate prin acest articol nu se acordă pentru anul 2010.
Cu referire la anul 2011, urmează a se reține că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, nu mai este reglementată acordarea primei pentru Ziua Feroviarului.Cum contractele colective de muncă încheiate la nivel superior și-au încetat valabilitatea la 31.10.2010-CCM la nivel de ramură transporturi, respectiv la 31.01.2011-CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar, pretențiile reclamantei aferente anului 2011 sunt lipsite de temei, motiv pentru care vor fi respinse.
3. Cu privire la primele de Paști pentru anul 2011 și C. 2010 și 2011
Potrivit art. 64 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității pârâte în perioada 2007-2008, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații care la data acordării ajutoarelor se află în concediu fără plată cu durata de un an.
În anul 2009, în privința acelorași prime s-au aplicat dispozițiile art. 64 din contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2984/04.06.2009 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, care au reglementat acordarea celor două categorii de prime începând cu data de 01.01.2010.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, s-a prevăzut modificarea art. 64, în sensul că ajutoarele materiale pentru Paști și C. nu se acordă pentru anul 2010.
Pentru această perioadă când la nivelul unității intimate s-a prevăzut suspendarea primei de C., au fost aplicabile dispozițiile contractului colectiv la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care este contractul colectiv de muncă imediat superior, obligatoriu pentru pârâtă în temeiul art. 241 din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003, aplicabil la data nașterii dreptului.
La art. 71 din CCM la nivel de grup de unități, aplicabil până la data de 31.01.2011, se prevedea dreptul la prima de C., la nivelul clasei 1 de salarizare, într-o reglementare identică cu cea din CCM încheiat la nivel de unitate.
Față de cele reținute mai sus reiese că, pentru anul 2010, până la 31.01.2011, izvorul normativ al pretențiilor reclamantei îl constituie CCM încheiat la nivel de grup de unități, a cărui semnatară a fost și unitatea pârâtă.
Pentru aceste motive, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a primei de C. aferentă anului 2010, la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective.
Pentru anul 2011, reclamanta nu a făcut dovada existenței unei prevederi contractuale, în vreunul dintre contractele colective de muncă aplicabile, prin care să fie reglementate în continuare primele analizate.În consecință, pretențiile vizând plata primelor de Paști și C., aferente anului 2011, vor fi respinse ca nefondate.
4.Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 04.12._11
În susținerea acestui capăt de cerere, reclamanta a invocat dispozițiile art. 74 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, potrivit cu care începând cu data de 01.01.2007, salariații C. Marfă S.A. beneficiază de câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare.
Societatea pârâtă a semnat de asemenea contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive și care la art. 81 cuprinde dispoziții similare celor din art. 74 din CCM la nivel de unitate .
Potrivit art. 236 alin 4 din Codul muncii, în vigoare la data încheierii acestor contracte, precum și pe durata lor de valabilitate, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea prevederilor legale constituie legea părților.Tot astfel, art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii prevedea următoarele: „contractele colective de muncă încheiate la nivel de grup de unități produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.”
Din modalitatea de redactare a dispozițiilor contractuale rezultă cu claritate că beneficiul dreptului nu este condiționat, nefiind impuse negocieri ulterioare, ci dimpotrivă, se stabilesc prin acestea atât numărul de tichete, cât modalitățile concrete de acordare
Această modalitate de reglementare a dreptului salarial constituie un argument decisiv în concluzionarea că angajatorul și-a asumat obligația de plată a tichetelor de masă prin contractele colective de muncă aplicabile.Angajatorul are obligația de a acorda tichetele de masă lunar și anticipat, iar eventualele neacordări ale acestora nu-l exonerează de la îndeplinirea obligației.
În aceste condiții în sarcina angajatorului care nu își respectă obligația stabilită în contractul colectiv de muncă prin acordarea anticipată a tichetelor de masă, se naște datoria dezdăunării salariaților respectiv dreptul la compensație.
Ca urmare, reclamanta este îndreptățită la acordarea tichetelor de masă pentru perioada 04.12._11, urmând ca pârâta să fie obligată la plata contravalorii acestor tichete.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată în temeiul art. 268 alin.1 lit. d) și e) Codul muncii, ca nefondată.
Admite excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 lit.c) din Codul Muncii pentru pretențiile vizând prima pentru salariul suplimentar pe anul 2009, Ziua Feroviarului aferentă anului 2010, prima de Paști 2010, Prima de C. pentru anul 2009 și contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 1.09.2009 – 03.12.2010.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. S. domiciliat în C., . nr.45, ., . în contradictoriu cu pârâtul S. C. MARFA SA cu sediul în București, sector 1, ..38.
Obligă pârâta la plata către reclamantă, a următoarelor drepturi salariale, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și dobânda legală aferentă:
- salariul suplimentar aferent anului 2010, egal cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului 2010;
- prima de C. 2010, echivalentă cu salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare;
- contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 04.12..2010 – 31.01.2011.
Respinge ca fiind prescrise pretențiile reclamantei referitoare la prima pentru salariul suplimentar pe anul 2009, Ziua Feroviarului aferentă anului 2010, prima de Paști 2010, Prima de C. pentru anul 2009 și contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 1.09.2009 – 03.12.2010.
Respinge restul pretențiilor ca nefondate.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2014.
PREȘEDINTEASISTENȚI JUDICIARI
A. CoadăAura B.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./27.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
