Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1666/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1666/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-07-2014 în dosarul nr. 10540/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1666
Ședința publică din 11 iulie 2014
PREȘEDINTE – R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI
-R. G.
-G. C.
GREFIER - I. C.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamantul A. C.- cu domiciliul în Tulcea, ., ., .>în contradictoriu cu pârâții S. C. MARFA SA- cu sediul în București, .. 38, sector 1 și S. C. MARFA SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA- cu sediul în C., . nr. 2, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 iunie 2014, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11 iulie 2014, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamantul A. C. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții S. C. Marfă SA și S. C. Marfa Sucursala Muntenia Dobrogea, să se dispună obligarea pârâtelor la calculul și plata diferențelor de salariu, rezultate din aplicarea corectă a bazei de calcul a salariului, repsectiv prin aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată 670 lei conform art.1 din HG nr.1193/2010 și drepturile salariale efectiv primite în anul 2011 fără respectarea salariului minim garantat în plată, ci avându-se în vedere salariul minm brut prevăzut în CCM la nivel de unitate de 600 lei, sume actualizate cu rata inflației; diferența de salariu rezultată din calcularea corectă a bazei de calcul a salariului, respectiv prin aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată 700 lei conform art.1 din HG nr.1225/2011 și drepturile salariale efectiv primite în perioada 1.01._13 fără respectarea salariului minim garantat în plată, ci avându-se în vedere salariul minim brut prevăzut în CCM la nivel de unitate de 600 lei, sume actualizate cu rata inflației; diferența de salariu rezultată din calcularea corectă a bazei de calcul a salariului, respectiv prin aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată 700 lei conform art.1 din HG nr.23/2013 și drepturile salariale efectiv primite în perioada anului 2013 fără respectarea salariului minim garantat în plată, ci avându-se în vedere salariul minm brut prevăzut în CCM la nivel de unitate de 600 lei, sume actualizate cu rata inflației, dobânda legală în cunatumul prevăzut de OG 13/2011.
În motivare, se arată că reclamantul este salariat al pârâtei și în anii 2011-2013 au fost încheiate contracte colective în care art.2 alin.4 și 6 se prevedea „Dacă o prevedere a prezentului contract colectiv de muncă va fi în contradicție cu prevederile unui act normativ apărut ultrior semnării contractului, acesta se va modifica în conformitate cu legislația…
În situațiile în care, în privința drepturilor ce decurg din contractul colectiv de muncă, intervin reglementări legale favorabile, ele vor face parte de drept din contract, în condițiile prevăzute de acestea…”
Prin hotărâri de guvern legiuitorul a stabilit regelementări mai favorabile privind salariul minim garantat în plată pentru perioada 2011-2013 și anume 670 lei pentru 2011, 700 lei pentru 2012, 750 lei de la 1.02.103 și 800 de lei de la 1.07.2013 valori ce ar fi trebuit să constituie clasa de salarizare 1 de la care urma să se stabilească salariul de bază de încadrare pentru fiecare salariat .
Prin întâmpinare, pârâta a invocat exceptia lipsei capacității de folosință a Sucursalei Muntenia Dobrogea și excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția inadmisibilității acțiunii și a prescrierii dreptului la acțiune.
Pe fond, pârâta S. C. Marfă SA a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivând că reclamantul a primit salariu mult mai mare decât salariul minim pe economie și că societatea a negociat CCM pe anii 2011-2012 și 2012-2014 în functie de situatia economică concreta a societatii la acel moment, fără a fi nevoită să respecte clauze ale unor contracte superioare, deoarece nu mai existau.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Asupra exceptiei lipsei capacității de folosință
Potrivit art 13 alin 6 lit c din HG 582/1998 „Adunarea Generala a actionarilor hotărăște cu privire la înființarea și desființarea de sucursale, agenții și de alte subunități fără personalitate juridică;”
Prin urmare, persoana juridica dobindeste capacitate de folosinta de la data dobindirii personalitatii sale juridice.
Potrivit art 19 alin 2 din HG 582/1998 privind atributiile directorului general al C. Calatori „Directorul general poate delega din atribuțiile sale directorilor executivi sau oricărei alte persoane din cadrul C.F.R. Marfă.„
În cauză nu s-a făcut dovada acestei delegări de competență.
Chiar dacă s-ar retine ca a operat o delegare de competență în ceea ce privește atribuția de a încheia contracte de muncă, acest lucru nu înseamnă decât faptul ca directorul sucursalei acționează în numele directorului general care se degrevează de executarea efectiva a atribuției respective, însă care răspunde în continuare de actele și faptele efectuate în numele său de către directorul regionalei.
Prin urmare, chiar dacă contractul de muncă ale reclamantului este încheiat de către directorul sucursalei, acesta acționează ca un mandatar al directorului general, calitatea de angajator fiind astfel păstrată de S. C. Marfa SA.
În speța de față, persoana care are calitatea de angajator și capacitate de folosința este S. C. Marfa SA, astfel ca instanța apreciază ca pârâta S. C. Marfa SA Sucursala Muntenia Dobrogea nu are capacitate de folosința fapt pentru care va admite excepția lipsei capacității de folosință a acesteia.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a sucursalei Muntenia Dobrogea, instanța constată că a rămas fără obiect.
Excepția inadmisibilității acțiunii va fi respinsă având în vedere că prin Decizia nr.266 din data de 07.05.2014, Curtea Constituțională a decis că disp.art.2 din legea nr.192/2006 privind medierea sunt neconstituționale.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune
Conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adausuri.
În mod evident, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu este întemeiată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtă în temeiul disp.art.268 lit.e din Codul muncii
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată în temeiul disp.art.268 lit.c din Codul muncii, se constată că acțiunea a fost introdusă la 19.12.2013, iar reclamantul solicită plata drepturilor de natură salarială începând cu anul 2011, în termenul legal de prescripție. În consecință, întrucât pretențiile ce au caracterul unor drepturi salariale, sub aspectul prescripției, le sunt aplicabile dispozițiile art.268 alin.1 lit.c) din codul muncii, se constată termenul de prescripție nu s-a împlinit.
De asemenea, instanța va respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtă în temeiul disp.art.268 alin.1 lit.d) din Codul muncii, având în vedere că nu a fost investită cu soluționarea unei cereri ce are ca obiect constatarea nulității unor clauze din CCM.
Asupra fondului cauzei
Reclamantul pretinde achitarea unor drepturi salariale calculate potrivit algoritmului de calcul stabilit prin contractele colective de muncă aplicabile la nivel de unitate, dar cu reținerea bazei de calcul ca fiind salariul de bază minim brut pe țara prevazut de HG 1193/2010 si HG 1225/2011.
Contractul colectiv de munca unic la nivelul ramurii transporturi și-a încetat valabilitatea prin ajungere la termen la data de 31.12.2010 astfel că, în perioada 2011-2013, în cadrul societatii pârâte, au fost aplicabile contractele colective de muncă încheiate la nivelul Companiei C. SA, care și-au încetat valabilitatea la 23.04.2012.
Astfel, potrivit dispozitiilor din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, salariul de baza brut al reclamantilor s-a calculat prin încadrarea mai întîi a acestora în clasa de salarizare. Ulterior, având în vedere coeficientul de ierarhizare stabilit pentru clasele de salarizare, conform anexei 1, și cuantumul stabilit pentru o clasa de salarizare de 600 lei, pârâta, folosind algoritmul de calcul: salariul de baza brut ═ coeficientul de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare X valoarea clasei de salarizare, a stabilit pentru reclamantă salariul de baza brut ( 600 X clasa de salarizare ).
Reclamantul pretinde că salariul său de baza brut trebuia calculat prin utilizarea salariului minim brut pe țara, garantat în plata, stabilit prin HG nr. 1193/201, 1225/2011 și nr. 23/2013.
Prin art. 1 din H.G. 1193/2010, art. 1 din H.G. 1225/2011 si art. 1 din H.G. 23/2013 s-a reglementat salariul minim brut pe tara garantat in plata incepând cu 01.01.2011, ca fiind de 670 lei, respectiv de 700 lei din data de 01.01.2012 si 750 lei din data de 01.02.2013.
Interpretarea referitoare la modalitatea de stabilire a salariului de baza este contrară scopului urmărit prin instituirea pe cale legală a unui salariu minim brut pe țara, garantat în plată.
Astfel, prin chiar art. 2 din H.G. 1193/2010, H.G. 1225/2011 si H.G. 23/2013 s-a prevazut ca nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. Prin urmare, ceea ce s-a interzis a fost plata efectiva a unui salariu de baza inferior celui stabilit ca indicator de referință prin actele normative menționate, orice eventuală verificare a respectării acestui minim impus prin lege urmând a fi raportată la salariul concret de încadrare stabilit prin contract individual de muncă.
Din cele expuse, instanța constată că prin aplicarea dispozitiilor prevazute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate referitoare la stabilirea salariilor de baza ale muncitorilor calificati, s-a acordat reclamantului un salariu de baza brut mai mare decât cel care rezulta din HG nr. 1193/201, 1225/2011 și nr. 23/2013 (700 lei, 750 lei sau 800 lei ).
Ceea ce se solicită prin acțiune, este o modificare a algoritmului de calcul a salariului prin utilizarea formulei de calcul prevazute de contractul colectiv de munca la nivel de unitate, dar cu unul din elementele de calcul - salariul de baza brut la nivelul salariului minim brut pe tara.
Se vrea astfel obținerea unei formule de calcul care constă în: salariul de baza brut ═ salariului minim brut pe țara ( 700 lei, 750 lei sau 800 lei) X coeficientul de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare, deci combinarea dispozitiilor care reglementeaza aceiasi institutie – cea a salarizarii, din două acte diferite – contract colectiv de munca la nivel de unitate si Hotarârile de Guvern ce stabilesc salariul minim brut pe țara.
Potrivit art 229 alin 4 c.muncii „Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor”.
Conform art 30 din legea 130/1996 „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.” Acest text de lege instituie forța obligatorie a contractului colectiv de muncă pentru părțile semnatare, contract care se impune întocmai ca și legea.
Executarea vizată de art. 30 presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractului, respectarea drepturilor si obligațiilor asumate de părți.
Totodată, art 41 alin 5 din Constitutie garantează caracterul obligatoriu al conventiilor colective între părți.
Interpretarea în sensul obținerii unei formule de calcul prin luarea unor elemente de calcul dintr-un act normativ-HG si alte elemente din contractul colectiv de muncă (de unitate) in scopul obținerii unui rezultat favorabil este eronată.
O regulă de bază în interpretarea și aplicarea legii constituie interdicția creării pe cale juridiciară a unei noi legi ( lex tertia) prin combinarea unor dispoziții mai favorabile din mai multe legi.
În măsura în care in contractul colectiv de muncă la nivel de unitate ar fi existat o lacună în modul de stabilire a salariului de baza brut al salariatilor calificați, atunci aceasta lacună ar fi putut fi acoperită cu dispoziții din acte normative (hotărâri de guvern sau legi ) mai favorabile.
În aceste împrejurări, instanța reține că nu se poate aprecia asupra încalcarii salariului de baza minim brut pe tara, câtă vreme reclamantului nu i-au fost plătite salarii mai mici decât cele stabilite prin actele normative aplicabile în perioada de referință.
Raportat la considerentele expuse, instanța va respinge acțiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S. C. Marfă Sucursala Muntenia Dobrogea.
Respinge acțiunea în contradictoriu cu S. C. MARFĂ SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA- cu sediul în C., . nr. 2, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a S. C. Marfă Sucursala Muntenia Dobrogea, ca fiind rămasă fără obiect.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. C.- cu domiciliul în Tulcea, ., ., .>în contradictoriu cu pârâții S. C. MARFA SA- cu sediul în București, .. 38, sector 1, ca nefondată.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțata in ședința publica azi, 11.07.2014.
PREȘEDINTE,
R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI
R. G.
G. C.
GREFIER
I. C.
tehnored.jud.R.S./17.07.2014/5 ex.
emis 3 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
