Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 158/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 158/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 6912/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 158
Ședința publică din 24 ianuarie 2014
PREȘEDINTE – C. S. A.
ASISTENȚI JUDICIARI
R. G.
G. C.
GREFIER – S. M. S.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamantul B. I. G. C. cu domiciliul în C., ..1, ., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA ,,CFR MARFA S.A. cu sediul ales în C., . nr.2, având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 10.01.2014, zi în care partea prezentă a pus concluzii, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 24.01.2014, dată la care s-a pronunțat sentința
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată cu nr. _ la data de 23.07.2013, reclamantul B. I. G. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA obligarea acesteia la plata următoarelor drepturi salariale: salariul suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de bază de încadrare pe luna decembrie a anului pentru care se acordă, cuvenit în baza art. 30 din contratul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar; ajutorul material de C. pentru anul 2010, cuvenit în baza art. 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar; contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din iulie 2010 până la data de 31-01-2011, cuvenite în baza art. 1 din Legea nr. 142/1998 și art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar. De asemenea, reclamantul a solicitat ca plata drepturilor sa fie actualizata cu indicele de inflatie și obligarea pârâtei să plătească dobânda legală aferentă sumelor la plata cărora va fi obligată prin prezenta hotărâre.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că drepturile salariale menționate nu au fost achitate. A precizat reclamantul ca este salariat al paratei.
Prin întâmpinare, pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA a invocat excepția prescripției extinctive în baza art. 268 lit. e), d și c) C. Mc. Ulterior, parata a invocat si exceptia autoritatii de lucru judecat. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii, arătând că drepturile deduse judecății nu se acordă în conformitate cu contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și actele adiționale încheiate ulterior. Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior se aplică numai în cazul în care nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate. Pârâta a avut obligația legală de a se încadra în bugetul de venituri și cheltuieli impus prin hotărâre a guvernului, în condițiile în care a înregistrat pierderi. Reclamantul nu a solicitat unei instanțe judecătorești declararea nulității clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, astfel că acesta își produce efectele.
Pentru dovedirea pretențiilor și a apărărilor formulate, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține că reclamantul este salariatul pârâtei, care nu a dovedit contrariul în condițiile art. 272 C. Mc.
În baza art. 137 alin. 1 C. proc. civ., instanța va soluționa cu prioritate excepțiile invocate în cauză.
În acest sens, instanța are în vedere că, potrivit art. 268 lit. c) și e), cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si în cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, în cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
În sprijinul aplicării termenului de 6 luni, pârâta a susținut că prestațiile solicitate de reclamant nu reprezintă drepturi salariale.
Potrivit art. 159 alin. 1 C. Mc., salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar potrivit art. 160 C. Mc., salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Prin urmare, salariul constituie prețul muncii, dar nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii.
Sub rezerva verificării fondului drepturilor deduse judecății, prestațiile care fac obiectul prezentei cereri (solicitate de către reclamant) sunt invocate ca drepturi salariale ale acestuia, întrucât toate au ca temei calitatea de salariat și munca prestată. Caracterul condiționat sau necondiționat al unor drepturi nu înseamnă, cum a susținut pârâta, că ar fi altceva decât drepturi, însăși condiția fiind o modalitate a obligațiilor, cărora implicit le corespund drepturi și nu altceva.
În această situație, este aplicabil termenul de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 268 lit. c) C. Mc., care constituie o dispoziție specială și derogatorie în raport cu cea de la lit. e), întrucât nu toate drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă sunt drepturi salariale, în schimb toate drepturile salariale sunt prevăzute, fie și generic, în contractul colectiv de muncă.
Art. 268 lit. d) C. Mc., invocat de pârâtă, este fără legătură cu cauza, întrucât reclamanțtul nu a formulat o acțiune în constatarea nulității vreunui contract colectiv de muncă.
Urmeaza ca instanta sa respinga excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată în temeiul art. 268 alin.1 lit. e) si d) Codul muncii, ca nefondată.
În raport cu data înregistrării cererii – 23.07.2013, instanța va admite excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 lit.c) din Codul Muncii pentru pretențiile vizând contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 01.07.2010 – 22.07.2010, pentru care termenul de prescripție extinctivă de 3 ani era împlinit la data înregistrării prezentei cereri. În consecință, instanța va respinge pretențiile vizând contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 01.07.2010 – 22.07.2010 ca prescrisă.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat în raport cu cererea de acordare a contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei iulie 2010 – 31.01.2011, instanta constata ca sentinta civila nr. 5608/26-10-2012 pronuntata in dosarul nr._/118/2010 nu are caracter irevocabil, fiind si recurata, precum si faptul ca vizeaza acordarea tichetelor de masa pentru o alta perioada, respectiv 01.04.2009 – 21.04.2010, astfel incat aceasta exceptie va fi respinsa.
Asupra fondului cauzei, instanța constată că reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin actele adiționale nr. 370/20.06.2008 și 629/4.01.2011 până la 31.01.2011, în vreme ce pârâta și-a bazat apărările pe contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, apreciind că acesta produce efecte câtă vreme nu a fost constatată nulitatea lui.
Potrivit art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil încheiat la nivel superior. O dispoziție similară a existat și la art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, conform căruia contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
Cerința nestabilirii unui nivel inferior al drepturilor în raport cu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel superior constituie o cerință de valabilitate a contractului colectiv de muncă la nivel inferior, sancționată expres cu nulitatea potrivit art. 142 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 și anterior potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil în speță este supus cerințelor prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sale, respectiv Legii nr. 130/1996, care conține sub aspectul discutat prevederi similare Legii nr. 62/2011 prin care a fost abrogată. Dacă art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 prevede că nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate, art. 142 alin. 2 din Legea nr. 62/2011 prevede că nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanțele judecătorești competente, la cererea părții interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție. Cele două reglementări sunt similare, în sensul că cea de-a doua enumeră expres ambele modalități de invocare a nulității, în vreme ce a doua nu distinge între ele, deci le admite la rândul ei pe ambele.
Invocarea nulității „pe cale de excepție” constituie fie opțiunea reclamantului de a se rezuma, în argumentarea pretențiilor sale, la susținerea incidenței nulității exclusiv în cadrul motivării acțiunii sale, fără a formula o acțiune în nulitate, fie opțiunea pârâtului de a se apăra împotriva pretențiilor reclamantului în aceleași condiții, fără a formula o cerere reconvențională în nulitate.
Invocarea de către reclamant a nulității „pe cale de excepție” nu presupune formularea unei cereri în declararea nulității sau în anulare, ci constituie numai o motivare a pretențiilor sale, prin invocarea prevederilor legale imperative încălcate la încheierea contractului, obiectivul urmărit fiind înlăturarea efectelor acestuia.
În cazul contractului colectiv de muncă, este fără suport legal susținerea pârâtei că cel de la nivel superior nu ar fi aplicabil decât dacă nu ar exista cel încheiat la nivel de unitate. Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior conține drepturi minimal prevăzute pentru salariați, al căror nivel nu poate fi stabilit inferior prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior. Când există contracte colective de muncă încheiate la niveluri diferite, ele produc efecte sub rezerva condiției de valabilitate mai sus menționată.
Așa fiind, partea interesată poate invoca în favoarea sa contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, întrucât acesta se află permanent în vigoare, chiar dacă aceasta presupune încetarea aplicării contractului colectiv de muncă încheiat nevalabil la un nivel inferior. Clauzele acestui din urmă contract sunt lipsite de efecte datorită încălcării interdicției legale menționate, astfel încât, ori de câte ori salariatul invocă în favoarea sa clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la un nivel superior, acesta invocă implicit și nulitatea celui încheiat la un nivel inferior. În acest caz invocarea nulității are loc „pe cale de excepție”, ceea ce în termeni procedurali se traduce prin calea unei apărări de fond.
În concluzie, invocarea în favoarea salariatului a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel superior nu presupune formularea unei cereri în declararea nulității ori în anularea celui încheiat la un nivel inferior, instanța urmând să înlăture clauzele din cuprinsul acestuia din urmă prin care sunt prevăzute drepturi la un nivel inferior în raport cu legea ori cu clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la un nivel superior.
În ceea ce privește aplicabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, instanța constată că acesta a fost înregistrat la MMSSF sub nr. 2836/20/28.12.2006 și este aplicabil pârâtei, potrivit anexei la acesta.
Potrivit art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Din analiza acestui text se constată că acesta stabilește un drept necondiționat, formularea imperativă „vor primi” excluzând ipoteza existenței vreunei condiții și făcând ca dreptul în cauză să fie cuvenit salariaților indiferent de preferința angajatorului ori de rezultatele financiare ale acestuia.
În acest sens, ori de câte ori prevederea contractuală este clară și imperativă, nu există nici un temei de a-i condiționa aplicabilitatea de aspecte care puteau fi prevăzute, dar nu au fost evitate, numai astfel dându-se eficiență voinței concordante a partenerilor sociali.
În condiții de neconcordanță, după cum s-a arătat între contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate și respectiv de grup de unități, se acordă eficiență, potrivit textelor de lege anterior citate, contractului de nivel superior, deci celui la nivel de grup de unități.
Munca reclamantului în anul 2010 se apreciază ca ireproșabilă în sensul prevederii citate, întrucât angajatorul nu a dovedit că a fost sancționat sau că a obținut rezultate slabe în activitate. Sarcina evaluării activității profesionale a personalului revine angajatorului, lipsa acestei evaluări neputând fi interpretată în defavoarea salariaților.
Astfel, în baza art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației de la scadență până la plata efectivă.
Din formularea „după expirarea acestuia” din art. 30 alin. 1 rezultă că scadența salariului suplimentar a fost la 31 decembrie a anului următor celui pentru care trebuia acordat.
În cazul salariului suplimentar aferent anului 2010, din prevederea contractuală în temeiul căreia acesta se va plăti pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul anului, după expirarea acestuia, rezultă că dreptul salarial a luat naștere imediat după încheierea anului calendaristic, deci la 1.01.2011 (dată la care contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități se afla încă în vigoare), dar a devenit scadent abia la 31.12.2011, prevederea contractuală interpretându-se, în ceea ce privește termenul de plată, în baza art. 983 C. civ., în favoarea celui care se obligă.
Potrivit art. 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: - cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; - pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi cel stabilit de consiliul de administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Din analiza acestui text se constată că acesta stabilește de asemenea un drept necondiționat, formulările imperative „vor mai beneficia” și „se va acorda” excluzând ipoteza existenței vreunei condiții și făcând ca drepturile respective să fie cuvenite salariaților în egală măsură ca și salariul suplimentar, considerentele de mai sus privitoare la acest drept salarial fiind pe deplin valabile și în cazul ajutoarelor de C..
Prin urmare, în baza art. 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului ajutorul material de C. 2010 la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizat cu rata inflației de la scadență până la plata efectivă.
Scadența coincide în anii respectivi cu zilele de C. (a treia zi a fiecăreia dintre aceste sărbători).
În ceea ce privește tichetele de masă, potrivit art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, începând cu data de 1.01.2007, salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare.
Se face astfel trimitere doar la art. 7 din Legea nr. 142/1998, în sensul stabilirii modalității practice de angajare a serviciilor de tipărire a tichetelor de masă, însă acordarea tichetelor este obligatorie, nefiind supusă nici unei condiții.
Prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități se impune în detrimentul reglementărilor contractuale stabilite la un nivel inferior, potrivit prevederilor citate ale art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011 și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996.
Astfel, în baza art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 23.07._11, în echivalentul zilelor lucrătoare prestate înmulțit cu valoarea nominală, actualizată cu rata inflației până la plata efectivă.
Se are în vedere că, astfel cum a fost arătat mai sus, după data de 31.01.2011 nu există titlu pentru acordarea tichetelor de masă. Astfel, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masa se acordă in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, si în limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Prin urmare, dreptul la primirea tichetelor de masă este condiționat, în lipsa unei prevederi imperative în contractul colectiv de muncă, de voința angajatorului și în speță salariaților pârâtei nu le-au fost acordate tichete de masă. Nici pentru viitor nu a fost identificat un temei de acordare a tichetelor de masă cu titlu obligatoriu, necondiționat de voința angajatorului, fie el societatea absorbită sau cea absorbantă.
În baza art. 2 din OG nr. 13/2011 coroborat cu art. 1535 C. civ., instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumelor la plata cărora a fost obligată prin prezenta hotărâre, de la scadență până la plata efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității lucrului judecat în ceea ce privește cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă, actualizată în funcție de rata inflației.
Respinge excepția prescripției extinctive invocate in temeiul art. 268 alin. 1 lit. e si lit. d CM ca neîntemeiată.
Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune conform art. 268 alin. 1 lit. c CM pentru cererea avand ca obiect tichetele de masa pentru perioada 01.07.2010 – 22.07.2010.
Respinge ca prescrisa cererea avand ca obiect tichetele de masa pentru perioada 01.07.2010 – 22.07.2010.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul B. I. G. C. cu domiciliul în C., ..1, ., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA ,,CFR MARFA S.A. cu sediul ales în C., . nr.2.
Obligă pârâta să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației de la scadență până la plata efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei ajutorul material de C. aferent anului 2010, la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizat cu rata inflației de la scadență până la plata efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 23.07.2010 – 31.01.2011, în echivalentul zilelor lucrătoare prestate înmulțit cu valoarea nominală, actualizată cu rata inflației până la plata efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor la plata cărora a fost obligată prin prezenta hotărâre, de la scadență până la plata efectivă.
Cu apel, care se depune la Tribunalul C., în 10 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședința publica azi 24.01.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, C. S. A. Pt. G. C. aflată în
concediu de odihnă, cf.art.426 al.4, teza I
semnează președinte complet
C. S. A.
R. G.
GREFIER
S. M. S.
Tehnored.jud.C.S.A.
4 ex./31.01.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
