Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 3183/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3183/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 5791/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3183
Ședința publică din 15 decembrie 2014
PREȘEDINTE – C. B.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
L. N.
GREFIER – I. D.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul M. N. domiciliat în Medgidia, ., ., . în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, . Glucoză nr.11 A, ., sector 2 având ca obiect contestație decizie concediere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 08.12.2014, respectiv 15.12.2014, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul M. N. a chemat în judecată pe pârâta T. E. FEROVIAR (TEF), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 314/02.07.2014 și să oblige pârâta la reintegrarea în funcția deținută anterior, plata drepturilor salariale la care ar fi fost îndreptățit și daune morale în sumă de_ lei, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul M. N. invocă nulitatea absolută a Deciziei de concediere nr.314/02.07.2014 pentru nerespectarea disp.art.252 lit.a) și lit.c) din Codul Muncii, întrucât nu este motivată descrierea faptei și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale în timpul cercetării disciplinare.
Cu privire la aspectele reținute, reclamantul susține că nu este vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare indicate în decizia contestată, arătând că în dimineața zilei de 27.06.2014 s-a prezentat la locul de muncă împreună cu alți doi colegi cu scopul de a se învoi, dar la poarta unității au fost așteptați de Șeful punctului de lucru, d-nul M. G., care a solicitat să le fie verificată alcoolemia.
Urmare a acestei verificări, rezultatul alcoolemiei în cazul reclamantului a fost de 0,22 mg/l în aerul expirat, dar, după cum susține reclamantul, d-nul M. G. i-ar fi solicitat acestuia să meargă și la spital pentru a i se efectua o probă sangvină privind alcoolemia.
De asemenea, reclamantul afirmă că au fost încălcate normele de recoltare și păstrare a probelor prevăzute în Ordinul 855/1986 anexele 7 și 8 cu privire la prelevarea, conservarea și sigilarea probelor de alcoolemie.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a folosit proba cu înscrisuri, martori.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea deciziei de concediere, întrucât reclamantul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa. Se învederează că abaterea gravă săvârșită de reclamant, care avea calitatea de mecanic de locomotivă, a fost constatată și cercetată disciplinar și de către comisia reprezentanților societății.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajat ca mecanic de locomotivă în cadrul societății pârâte T. E. FEROVIAR (TEF) .
Prin decizia nr.314/02.07.2014 reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă înregistrat la ITM C. sub nr.822/20.01.2012. Temeiul de drept l-a constituit art.248 alin.1 lit.e coroborat art.61 lit.a) din Codul muncii, iar fapta reținută: din raportul de cercetare nr.1472/02.07.2014 reiese faptul că în data de 27.06.2014 urmare a controlului cu aparatul etilotest marca Drager, reclamantul a fost testat pozitiv cu un nivel al alcoolemiei de 0,22 mg/l.
Potrivit art. 268 alin.1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Conform alin. 2, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Totodată conform Art. 251
(1)Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2)În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3)Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(4)În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
(4)În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Analizând decizia de concediere din perspectiva acestor texte de lege rezultă că în cauză nu există motive de nulitate absolută a acesteia, decizia cuprinzând mențiunile obligatorii, iar în cauză a fost efectuată cercetarea disciplinară la finalul căreia a fost emisă decizia contestată.
Conform art.247 din codul muncii „ Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.”
Așadar ca o consecință a raportului de subordonare între părțile contractului individual de muncă, precum și a obligației salariaților de a respecta disciplina muncii (art. 39 alin. (2) lit. b din Codul muncii), este reglementată prerogativa angajatorului de a aplica sancțiuni celor ce săvârșesc abateri disciplinare.
Din definiția acestei abateri rezultă trăsăturile acesteia:
– este o faptă în legătură cu munca;
– acesta constă într-o acțiune sau inacțiune;
– presupune vinovăția salariatului;
– prin acea faptă se încălcă normele legale, ale regulamentului intern, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Pornind de la aceste trăsături instanța constată că fapta reclamantului, mecanic de locomotivă, de a se prezenta la locul de muncă în data de 27.06.2014 având o alcoolemie în aerul expirat de 0,22 mg/l, încălcând astfel prevederile art.23 lit. a) și d) din Regulamentul Intern al societății T. E. FEROVIAR (TEF), constituie abatere disciplinară.
Mai mult decât atât, și rezultatul probelor biologice de sânge efectuate de către . indică valoarea alcoolului în sânge de 38,4mg/dl, valoare care îl clasifica pe reclamant ca fiind inapt serviciu.
Referitor la testul de screening din salivă prin care alcoolemia a fost probată ca fiind negativă, atât timp cât acesta a fost prelevat la ora 14:52, la o distanță de peste 6 ore de la momentul testării cantității de alcool în aerul expirat și din sânge, instanța apreciază că acest rezultat nu este de natură a modifica situația de fapt reținută de către pârâtă.
Cu privire la susținerile reclamantului că acesta se prezentase la locul de muncă în data de 27.06.2014 cu scopul de a se învoi, urmează a fi înlăturate de către instanță, întrucât nu sunt susținute de nici un mijloc de probă, având în vedere că reclamantul nu a formulat nicio cerere de învoire care să fie înaintată sau prezentată conducerii unității.
Prezentarea reclamantului la serviciu în stare de ebrietate este o faptă săvârșită cu vinovăție care în materia disciplinarului îmbracă și forma culpei celei mai ușoare și nu neapărat a intenției.
Așadar, raportat la considerentele de mai sus, instanța reține că fapta reclamantului există, a fost săvârșită cu vinovăție și reprezintă o încălcare a regulamentului Intern ale cărui prevederi reclamantul le-a cunoscut.
Prezentarea sub influența băuturilor alcoolice la locul de muncă prezintă un pericol ridicat, deoarece influențează negativ capacitățile persoanei în sensul scăderii percepției, diminuării reflexelor, creșterea timpul de răspuns la anumiți stimuli și scăderea capacității de concentrare, cu consecința producerii unor accidente de muncă.
Pentru considerentele prevăzute, văzând că faptele reținute în dispoziția de concediere constituie abateri disciplinare, fiind reglementate la art. art.23 lit. a) și d) din Regulamentul intern al unității, văzând criteriile de aplicare a sancțiunii art. 266 Codul Muncii pentru consecințele prezentării la serviciu sub influența alcoolului va respinge contestația formulată de contestatorul M. N. și va menține dispozițiile deciziei de concediere disciplinară nr. 314 din 02.07. 2014.
În consecință va respinge și cererile subsecvente privind reintegrarea în postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, plata de despăgubiri egale cu venitul de care a fost lipsit până la reîncadrare, precum și acordarea de daune morale și cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul M. N. domiciliat în Medgidia, ., ., . în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, . Glucoză nr.11 A, ., sector 2.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. B. A. B.
L. N.
GREFIER
I. D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 785/2014.... → |
|---|
