Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 627/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 627/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 6575/118/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.627
Ședința publică din 19 martie 2014
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
R. G.
M. A. B.
GREFIER – I. C.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile având ca obiect drepturi bănești, acțiune formulată de reclamanții A. I., A. S. C., A. M., C. G., C. C., D. C., M. E. V., M. N., M. V., P. P., S. V. reprezentați prin S. L. CT2 FETEȘTI cu sediul in fetești, ..1, județul Ialomița în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C. SA cu sediul in București, ..38, sector s, și C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C. SA -S. REGIONALEI C. cu sediul in ., județul C.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 10 martie 2014 și au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17 martie și 19 martie 2014 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _ , reclamantul S. L. CT2 Fetești pentru salariații din tabelul anexă la acțiune a chemat în judecată pe pârâții CNCFR „C.” S.A. și S. Regionala C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâții la plata diferențelor de salariu rezultate, avându-se în vedere salariul de bază brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art. 41 al. 3 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi, valabil pentru perioada 2008-2010, cu luarea în considerare a sporurilor aplicate salariului de bază (sporul de vechime, sporul de muncă grea feroviară, sporul de noapte, salariul pentru orele suplimentare, festive, festive-suplimentare etc.) și salariul efectiv încasat în perioada iunie_10, diferențe actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu dobândă legală calculată până la plata integrală a drepturilor cuvenite și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arătă că drepturile pretinse prin acțiune sunt conferite de art. 41 al. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul ramurii transporturi în perioada 2008-2010.
Drepturile conferite prin contractele colective de muncă sunt recunoscute inclusiv prin convențiile și celelalte instrumente internaționale la care statul român a aderat, ca o consecință a principiului obligativității contractelor civile.
În ceea ce privește actualizarea drepturilor bănești datorate, reclamanții susțin că o reparație integrală a prejudiciului suferit impune să fie protejați de riscul scăderii puterii de cumpărare, în vreme ce dobânda legală reprezintă prețul lipsei de folosința sumelor de bani care li se cuvin.
În drept, s-au invocat art. 159, art. 160 din Codul muncii, O.G. nr. 9/2000, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost anexate acțiunii, în copie, lista salariaților semnatari ai acțiunii, contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, act adițional, contract colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, dovada constituirii valabile a organizației sindicale.
Reclamanții au solicitat ca judecata să se facă și în lipsă.
În apărare, pârâta CNCFR „C.” S.A.-sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că părțile au hotărât de comun acord ca pentru anii 2009-2010 să se stabilească un alt salariu minim la nivelul societății, precum și alți coeficienți de ierarhizare față de cei prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi și prin urmare instanța este ținută să analizeze cererea reclamanților prin prisma principiului forței obligatorii a convențiilor.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a fost încheiat în concordanță cu prevederile celui încheiat la nivel de grup de unități, situație în care contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu se mai aplică.
Pârâta susține că nu poate fi asimilată clasa I de salarizare cu salariul minim de 700 lei prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deoarece acesta din urmă nu prevede clase de salarizare, ci numai coeficienți de ierarhizare pentru diversele categorii profesionale.
Salariul de bază lunar stabilit prin negociere corespunzător clasei de salarizare 35 este de 1.579 lei, mai mare decât valoarea obținută prin aplicarea art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi (700x1,5=1050 lei), împrejurare în care nu se justifică cererea de acordare a unor diferențe de natură salarială.
Pârâta a mai argumentat că toate clauzele din contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior care conțin drepturi diminuate față de reglementările din contractele colective de muncă încheiate la nivel superior pot fi înlăturate numai dacă nulitatea este constatată de instanța competentă, la cererea persoanei interesate.
Pe de altă parte, reclamanții aveau posibilitatea legală să solicite instanței competente constatarea nulității clauzelor din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în temeiul cărora pârâta și-a onorat toate obligațiile față de reclamanți.
Pârâta a solicitat ca judecata să se facă și în lipsă.
Pentru termenul de judecată din data de 28.10.2013, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu motivarea că pentru perioada 06.06._09 este împlinit termenul general de prescripție de trei ani.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Reclamanții sunt salariații societății pârâte și membrii ai sindicatului L. CT-2 Fetești, conform contractelor individuale de muncă și a adeziunilor anexate la dosar, aspect care nu e contestat de pârâtă.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanții au beneficiat de un salariu de încadrare calculat pentru o valoare a salariului de bază minim brut de 570 lei pentru perioada 01.07._10, respectiv 600 lei pentru perioada 01.04._10.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil pentru anii 2009-2010 a fost încheiat cu respectarea contractului de muncă încheiat la nivel superior, respectiv Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare pe anii 2006-2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 2010.
Pornind de la acest salariu minim brut de bază s-au stabilit drepturile salariale lunare cuvenite pentru munca prestată, aplicându-se coeficienți de ierarhizare specifici, sporuri permanente sau nepermanente, etc. De asemenea, celelalte drepturi bănești stabilite prin contractul colectiv se determinau prin raportare la cuantumul salariului de bază brut.
În aceeași perioadă de referință era în vigoare și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010.
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 este aplicabil, potrivit art. 133 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 62/2011 și art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 130/1996, pentru toți angajații încadrați în unitățile din sectorul/ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă. Prin urmare, contractul este opozabil și pârâtei, care este necontestat că activează în ramura “transporturi”. De altfel, pârâta figurează în lista unităților la care se aplică contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi.
Potrivit art. 41 alin. 3) lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 01.01.2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
După cum se observă, dispozițiile din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură se referă la „salariul de bază minim brut", iar nu la „salariu", astfel încât este irelevant dacă reclamanții au primit un salariu mai mare de 700 de lei, deoarece „salariul" este compus din salariul de bază la care se adaugă sporuri, indemnizații și alte adaosuri.
De asemenea, instanța constată că salariul minim brut de bază stipulat în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi valabil pe 2008-2010 era mai mare decât cel stipulat în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate/grup de unități, pe perioada de referință.
Instanța va înlătura apărarea pârâtei conform căreia prevederile din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi nu sunt aplicabile în speță, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare, întrucât art. 238 din Codul muncii, în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă prevedea:„Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.”
Reglementarea a fost preluată în art. 132 din Legea nr. 62/2011.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil în speță este supus cerințelor prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sale, respectiv Legea nr. 130/1996, care conține sub aspectul discutat prevederi similare Legii nr. 62/2011 prin care a fost abrogată.
Potrivit art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011, contractele colective de munca nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior. O dispoziție similară a existat și la art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, conform căruia contractele colective de munca nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În consecință, chiar dacă prin contractul individual sau colectiv de muncă se prevăd anumite drepturi în favoarea angajatului, în condițiile în care printr-un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior se stipulează drepturi superioare, atunci se vor aplica în mod direct dispozițiile mai favorabile angajatului, stipulate în contractul colectiv de muncă de la nivel superior.
Sintetizând, se poate concluziona că orice contract colectiv de muncă se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractuale colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective prin care au negociat, în favoarea angajatului, drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele încheiate la nivel superior, clauzele celor dintâi nu sunt aplicabile, efectele lor fiind înlăturate de cele mai favorabile.
Ar fi excesiv de oneros și contrar finalității legii să se impună salariaților care solicită aplicarea unor clauze dintr-un contract colectiv de muncă la nivel superior privind drepturi salariale, să promoveze în prealabil și individual acțiuni care să tindă la anularea clauzelor contrare dezavantajoase din contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior.
Chiar și în jurisprudența Curții Constituționale (Deciziile Curții Constituționale nr. 380/2004 și 294/2007) s-a statuat: „Contractul colectiv de muncă încheiat ia nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale".
Chiar dacă nu există o cerere de constatare a nulității clauzelor inferioare din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, față clauzele din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, tribunalul poate aplica în raporturile dintre părți clauzele superioare din contractele colective de muncă la nivel de ramură, în mod direct în cadrul unei acțiuni având ca obiect drepturi salariale.
Instanța constată că pârâta nu a aplicat dispozițiile art. 41 alin. 3) lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 la stabilirea și calcularea drepturilor bănești cuvenite pentru munca prestată, astfel încât drepturile au fost stabilite și plătite în mod eronat, într-un cuantum mai mic decât cel care i se cuvenea.
În cauză nu au fost respectate clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, respectiv art. 41 pct. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, conform cu care salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi (…) este de 700 lei, respectiv lit. b) care prevede în continuare că părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi stipulate la lit. a).
Clasa 1 de salarizare de la nivel de unitate își găsește corespondent în salariul de bază minim la nivel de ramură, fiind lipsită de relevanță împrejurarea dacă exista sau nu în fapt vreun salariat al pârâtei căruia să-i fie aplicabilă clasa 1 de salarizare. Este lipsit de relevanță și dacă algoritmul stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este mai avantajos reclamanților, pentru că reclamanții contestă nu algoritmul, ci baza de calcul minimală.
De vreme ce cuantumul salariului de bază este rezultatul unui algoritm matematic, este de la sine înțeles că trebuie verificată conformitatea cu clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de ramură și a elementelor supuse respectivului algoritm, pentru că în caz contrar s-ar ajunge la situația în care această verificare să nu mai poată fi făcută în nicio situație.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă judiciară pentru determinarea corectă a diferențelor cuvenite reclamanților pentru perioada 03.06._10 (în interiorul termenului de prescripție), actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă. (fila nr. 71, vol. II)
Față de împrejurarea că determinarea diferențelor cuvenite reclamanților s-a realizat începând cu trei ani anteriori introucerii cererii de chemare în judecată, instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune ca rămasă fără obiect.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea precizată și va dispune obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate (incluzând salariul de bază, indemnizații, sporuri, adaosuri, alte sume acordate în temeiul raporturilor de muncă) si drepturile salariale cuvenite prin determinarea acestora pornind de la un salariu minim brut de 700 lei, pe perioada 03.06._10, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și cu obligarea dobânzii legale aferente intervalului 06.06._13, conform concluziilor raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză.
Referitor la solicitarea de obligare a pârâtei la plata sumei ce reprezintă actualizarea drepturilor salariale datorate, instanța reține că un creditor poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii legale este diferită de cea a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), este admisibil cumulul acestora și, deci, nu se ajunge la o dublă reparație. Prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate. Actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda legală urmărește acoperirea beneficiului nerealizat. Așadar, natura juridică a celor două instituții este diferită. În timp ce dobânda legală reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii legale nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține:
Reglementate de art. 453 N.C.P.C., cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani, pe care trebuie sa le suporte părțile în legătură cu activitatea procesuală.
Acestea pot fi puse de instanță în sarcina părții aflate în culpă procesuală, însă condiționat de dovedirea lor de către partea interesată.
La dosar au fost depuse înscrisuri care atestă suportarea de către reclamanți a cheltuielilor cu acest titlu (onorariu de expertiză în cuantum de 1.100 lei), motiv pentru care instanța va obliga pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 100 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune ca rămasă fără obiect.
Admite acțiunea precizată de reclamanții A. I., A. S. C., A. M., C. G., C. C., D. C., M. E. V., M. N., M. V., P. P., S. V. reprezentați prin S. L. CT2 FETEȘTI cu sediul in fetești, ..1, județul Ialomița în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C. SA cu sediul in București, ..38, sector s, și C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C. SA -S. REGIONALEI C. cu sediul in ., județul C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei A. I. suma de 5956 lei, reprezentând diferențe salariale nete, incluzând actualizarea cu rata inflației și dobândă legală calculată pe intervalul 06.06._13.
Obligă pârâta să plătească reclamantului M. V. suma de 8135 lei, reprezentând diferențe salariale nete, incluzând actualizarea cu rata inflației și dobândă legală calculată pe intervalul 06.06._13.
Obligă pârâta să plătească reclamantului D. C. suma de 9145 lei, reprezentând diferențe salariale nete, incluzând actualizarea cu rata inflației și dobândă legală calculată pe intervalul 06.06._13.
Obligă pârâta să plătească reclamantului M. N. suma de 9741 lei, reprezentând diferențe salariale nete, incluzând actualizarea cu rata inflației și dobândă legală calculată pe intervalul 06.06._13.
Obligă pârâta să plătească reclamantului P. P. suma de 8377 lei, reprezentând diferențe salariale nete, incluzând actualizarea cu rata inflației și dobândă legală calculată pe intervalul 06.06._13.
Obligă pârâta să plătească reclamantului Merineață V. E. suma de 7973 lei, reprezentând diferențe salariale nete, incluzând actualizarea cu rata inflației și dobândă legală calculată pe intervalul 06.06._13.
Obligă pârâta să plătească reclamantului A. S. suma de 8108 lei, reprezentând diferențe salariale nete, incluzând actualizarea cu rata inflației și dobândă legală calculată pe intervalul 06.06._13.
Obligă pârâta să plătească reclamantului C. C. G. suma de 8028 lei, reprezentând diferențe salariale nete, incluzând actualizarea cu rata inflației și dobândă legală calculată pe intervalul 06.06._13.
Obligă pârâta să plătească reclamantului A. M. suma de 8213 lei, reprezentând diferențe salariale nete, incluzând actualizarea cu rata inflației și dobândă legală calculată pe intervalul 06.06._13.
Obligă pârâta să plătească reclamantului S. V. suma de 4617 lei, reprezentând diferențe salariale nete, incluzând actualizarea cu rata inflației și dobândă legală calculată pe intervalul 06.06._13.
Obligă pârâta să plătească reclamantei C. G. suma de 7154 lei, reprezentând diferențe salariale nete, incluzând actualizarea cu rata inflației și dobândă legală calculată pe intervalul 06.06._13.
Obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 100 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, azi 19 martie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. R. G.
M. A. B.
GREFIER,
I. C.
Tehnored.: A.N./2 ex./06.05.2014
Emis 3 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
