Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 812/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 812/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 10504/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 812
Ședința publică din 04 aprilie 2014
PREȘEDINTE – C. S. A.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – S. M. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul N. G. S. cu domiciliul în Cobadin, ., județ C. în contradictoriu cu pârâții SOCIETATEA N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA ,,C. MARFA S.A. și S. C. MARFĂ SA SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA, ambele cu sediul ales în C., . nr.2, având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 21.03.2014, zi în care partea prezentă a pus concluzii, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 04.04.2014, dată la care s-a pronunțat sentința
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ la data de 18-12-2013, reclamantul N. G. S. a solicitat ca in contradictoriu cu piritii S. C. Marfa SA si S. C. Marfa SA-Sucursala Muntenia Dobrogea sa se dispuna obligarea pârâtelor la calculul si plata a diferentelor actualizate cu rata inflatiei, dintre drepturile salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 670 lei, 700 lei, de 750 lei si respectiv de 800 lei si drepturile salariale efectiv platite, corespunzator activitatii desfasurate in perioada 2011 – 2013 in care actele normative mentionate isi afla aplicabilitatea.
In motivarea actiunii reclamantul arata ca potrivit contractului de munca la nivel de unitate, cuantumul salariului de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare a fost stabilit la suma de 600 lei fiind inferior cuantumului salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, astfel cum a fost stabilit de dispozitiile HG nr. 1119/2010, 1225/2011 si 23/2013.
Reclamantul mentioneaza ca in vederea respectarii prevederilor actelor normative anterior mentionate preivitoare la cuantumul salariului de baza minim brut pe tara revenea angajatorului obligatia de a actualiza in mod corespunzator cuantumul salariului de baza corespunzator calesi nr. 1 de salarizare, astfel cum acesta a fost stabilit prin contractele colective de munca la nivel de unitate, pe de-o parte, pentru a asigura respectarea prevederilor contractuale potrivit carora salariul minim de baza brut la nivelul S. C. Marfa era superior nivelului salariului de baza minim brut pe tara, iar, pe de alta parte, in considerarea art 38 c.muncii.
Precizeaza reclamantul ca reiterind principiul obligativitatii respectarii normelor imperative prevazut de art 11 din Noul Cod Civil, dispozitiile legale anterior mentionate limiteaza libertatea contractuala, asigurind astfel un minim de drepturi ale salariatilor sub care nu se poate negocia. Apreciaza reclamantul ca angajatorul avea obligatia de a determina salariul de baza brut corespunzator fiecarei clase de salarizare in raport de cunatumul salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, astfel cum a fost stabilit prin HG nr. 1193/2010, HG 1225/2011 si HG 23/2013.
Pârâta S. C. Marfa SA a formulat intimpinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptia lipsei capacitatii de folosinta si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a piritei Sucursala Muntenia Dobrogea si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune. Arata pârâta ca obiectul actiunii nu consta in plata unor drepturi salariale ci obligarea la respectarea unei clauze din CCM, fiind aplicabile dispozitiile art 268 lit e c.muncii, termenul de prescriptie fiind de 6 luni.
Pe fondul cauzei, pârâta a aratat ca reclamantul a primit salarii mult mai mare decit salariul minim pe economie. Mentioneaza pirita ca societatea a negociat CCM pe anii 2011-2012 si 2012-2014 in functie de situatia economica concreta a societatii la acel moment, fara a fi nevoita sa respecte clauze ale unor contracte superioare, deoarece nu mai existau.
In cauza partile au administrat proba cu inscrisuri.
In sedinta din data de 21.03.2014 instanta a pus in discutie exceptia inadmisibilitatii actiunii, a prescriptiei actiunii si a exceptiei lipsei capacitatii de folosinta si a lipsei calitatii procesuale pasive a Sucursalei Muntenia Dobrogea.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art 248 c.pr.civ „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Asupra exceptiei lipsei capacitatii procesuale:
Potrivit art 13 alin 6 lit c din HG 582/1998 „Adunarea Generala a actionarilor hotărăște cu privire la înființarea și desființarea de sucursale, agenții și de alte subunități fără personalitate juridică;”
Prin urmare, persoana juridica dobindeste capacitate de folosinta de la data dobindirii personalitatii sale juridice.
Potrivit art 19 alin 2 din HG 582/1998 privind atributiile directorului general al C. Calatori „Directorul general poate delega din atribuțiile sale directorilor executivi sau oricărei alte persoane din cadrul C.F.R. Marfă.„
In cauza nu s-a facut dovada acestei delegari de competente.
Totodata, chiar daca s-ar retine ca a operat o delegare de competente in ceea ce priveste atributia de a incheia contracte de munca, acest lucru nu inseamna decit faptul ca directorul sucursalei actioneaza in numele directorului general care se degreveaza de executarea efectiva a atributiei respective, insa care răspunde in continuare de actele si faptele efectuate in numele sau de către directorul regionalei.
Prin urmare, chiar daca contractul de munca ale reclamantului este incheiat de catre directorul sucursalei, acesta actioneaza ca un mandatar al directorului general, calitatea de angajator fiind astfel pastrata de S. C. Marfa SA.
In litigiul de fata persoana care are calitatea de angajator si capacitate de folosinta este S. C. Marfa SA, asfel ca instanta apreciază ca pârâta S. C. Marfa SA Sucursala Muntenia Dobrogea nu are capacitate procesuala fapt pentru care va admite exceptia lipsei capacitatii procesuale a acestui pârât.
F. de solutionarea exceptiei lipsei capacitatii procesuale a piritei instanta, pe cale de consecinta, va respinge actiunea formulata in contradictoriu cu pirita Sucursala Muntenia Dobrogea.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive:
Ca efect al admiterii exceptiei lipsei capacitatii procesuale, instanta va respinge ca ramasa fara obiect exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S. C. MARFA SA SUCURSALA MUNTENIA – DOBROGEA.
Asupra exceptiei inadmisibilitatii:
Instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii motivat de faptul ca in cauza nu sint indeplinite conditiile prevazute de art 601 din Legea nr. 192/2006. Astfel, in dispozitiile art 601 se prevede ca procedura prealabila a informarii reclamantului asupra avantajelor medierii se face in cauzele ce privesc incheierea, executarea, modificarea sau incetarea contractului individual de munca, or in speta, este vorba de drepturi ce decurg din aplicarea unor Hotariri de Guvern.
Asupra exceptiei prescrierii, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art 268 lit c si e c.muncii „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.”
Din textul de lege citat mai sus rezulta ca pentru drepturile salariale termenul de prescriptie al dreptului la actiune este de 3 ani, iar pentru neexecutarea clauzelor contractului colectiv de munca termenul de prescriptie al dreptului la actiune este de 6 luni.
Potrivit art 160 c.muncii „ Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.”
Din cuprinsul contractului colectiv de munca, rezulta ca dreptul la calcularea unui salariu de baza brut este un drept salarial.
Apreciind deci, ca dreptul la salariul la salariu brut de baza negociat este un drept salarial neacordat, instanta constata ca termenul de prescriptie aplicabil este cel de 3 ani prevazut de lit c a art 268 alin 1 c.muncii. Avindu-se in vedere ca dreptul la plata salariului se naste la inceputul lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza, instanta constata ca dreptul la actiune al reclamantului la plata salariului calculat corespunzator fiecarei clase de salarizare in raport de cuantumul salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, astfel cum a fost stabilit prin HG nr. 1193/2010, HG 1225/2011 si HG 23/2013 nu este prescris.
Stabilindu-se, deci, ca aceste drepturi au natura salariala, instanta constata ca solicitarea de a se plati aceste drepturi face sa nu fie aplicabile in speta dispozitiile a art 268 lit e din c.muncii referitoare la termenul de prescriptie de 6 luni, ci doar cele ale art 268 lit c c.muncii.
Art. 268 lit. d) C. Mc., invocat de pârâtă, este fără legătură cu cauza, întrucât reclamantul nu a formulat o acțiune în constatarea nulității vreunui contract colectiv de muncă.
Cum termenul de prescriptie de 3 ani nu era implinit la data formulării actiunii, instanta va respinge exceptia prescrierii dreptului la actiune ca nefondata.
Instanta va respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtă în temeiul disp.art.268 alin.1 lit. c), d) și e) din Codul muncii ca nefondată.
Pe fondul cauzei.
Reclamantul este angajatul pârâtei. Reclamantul pretinde achitarea de catre pârâta a unor drepturi salariale calculate potrivit algoritmului de calcul stabilit prin contractele colective de munca aplicabile la nivel de unitate, dar cu retinerea bazei de calcul ca fiind salariul de bază minim brut pe tara prevazut de HG 1193/2010 si HG 1225/2011.
Contractul colectiv de munca unic la nivelul ramurii transporturi si-a incetat valabilitatea prin ajungere la termen la data de 31.12.2010 astfel ca, in perioada 2011-2013, in cadrul societatii pirite, au fost aplicabile contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate si inregistrate la MMFPS-DMPS sub nr. 43/24.03.2011 si nr. 109/20.03.2012.
Potrivit art 7 alin 2 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate „Salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc in functie de coeficientii de ierarhizare si de formula de calcul din Anexa nr.1 ”
Astfel, potrivit dispozitiilor din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, salariul de baza brut al reclamantilor s-a calculat prin incadrarea mai intîi a acestora in clasa de salarizare. Ulterior, avind in vedere coeficientul de ierarhizare stabilit pentru clasele de salarizare, conform anexei 1, si cuantumul stabilit pentru o clasa de salarizare de 600 lei, pirita, folosind algoritmul de calcul: salariul de baza brut ═ coeficientul de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare X valoarea clasei de salarizare, a stabilit pentru reclamanti salariul de baza brut ( 600 X clasa de salarizare ).
Reclamantul pretinde ca salariul sau de baza brut trebuia calculat prin utilizarea salariului minim brut pe tara, garantat in plata, stabilit prin HG nr. 1193/201, 1225/2011 si nr. 23/2013.
Prin art. 1 din H.G. 1193/2010, art. 1 din H.G. 1225/2011 si art. 1 din H.G. 23/2013 s-a reglementat salariul minim brut pe tara garantat in plata incepând cu 01.01.2011, ca fiind de 670 lei, respectiv de 700 lei din data de 01.01.2012 si 750 lei din data de 01.02.2013.
Interpretarea reclamantului referitoare la modalitatea de stabilire a salariului de baza este contrara scopului urmarit prin instituirea pe cale legala a unui salariu minim brut pe tara, garantat in plata.
Astfel, prin chiar art. 2 din H.G. 1193/2010, H.G. 1225/2011 si H.G. 23/2013 s-a prevazut ca nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. Prin urmare, ceea ce s-a interzis a fost plata efectiva a unui salariu de baza inferior celui stabilit ca indicator de referinta prin actele normative mentionate, orice eventuala verificare a respectarii acestui minim impus prin lege urmind a fi raportata la salariul concret de incadrare stabilit prin contract individual de munca.
Din cele expuse, instanta constata ca prin aplicarea dispozitiilor prevazute in contractul colectiv de munca la nivel de unitate referitoare la stabilirea salariilor de baza ale muncitorilor calificati, pirita a acordat reclamantului un salariu de baza brut mai mare decit cel care rezulta din HG nr. 1193/201, 1225/2011 si nr. 23/2013 (700 lei, 750 lei sau 800 lei ).
Ceea ce doreste reclamantul este o modificare a algoritmului de calcul a salariului prin utilizarea formulei de calcul prevazute de contractul colectiv de munca la nivel de unitate dar cu unul din elementele de calcul - salariul de baza brut la nivelul salariului minim brut pe tara.
Se vrea astfel obtinerea unei formule de calcul care constanta in: salariul de baza brut ═ salariului minim brut pe tara ( 700 lei, 750 lei sau 800 lei) X coeficientul de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare, deci combinarea dispozitiilor care reglementeaza aceiasi institutie – cea a salarizarii, din doua acte diferite – contract colectiv de munca la nivel de unitate si Hotaririle de Guvern ce stabilesc salriul minim brut pe tara.
Potrivit art 229 alin 4 c.muncii „Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor”.
Conform art 30 din legea 130/1996 „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.” Acest text de lege instituie forta obligatorie a contractului colectiv de munca pentru partile semnatare, contract care se impune intocmai ca si legea..
Executarea vizata de art 30 presupune aducerea la indeplinire a clauzelor contractului, respectarea drepturilor si obligatiilor asumate de parti.
Totodata, art 41 alin 5 din Constitutie garanteaza caracterul obligatoriu al conventiilor colective intre parti.
Interpretarea reclamantului in sensul obtinerii unei formule de calcul prin luarea unor elemente de calcul dintr-un act normativ-HG si alte elemente din contractul colectiv de munca (de unitate) in scopul obtinerii unui rezultat favorabil este profund eronata.
O regula de baza in interpretarea si aplicarea legii constituie interdictia crearii pe cale judiciara a unei noi legi ( lex tertia) prin combinarea unor dispozitii mai favorabile din mai multe legi.
Ca si in cazul dispozitiilor legale, si dispozitiile contractuale (care constituie legea partilor) nu se pot interpreta de asa maniera incit sa duca la obtinerea unei legi tertiare ( lex tertia).
In masura in care in contractul colectiv de munca la nivel de unitate ar fi existat o lacuna in modul de stabilire a salariului de baza brut al salariatilor calificati, atunci aceasta lacuna ar fi putut fi acoperita cu dispozitii din acte normative ( Hotariri de guvern sau legi ) mai favorabile.
In speta insa, nu este vorba despre nici o lacuna in reglementarea modului de calul a salariului de baza brut, algoritmul de calcul stabilit fiind clar.
In aceste imprejurari, instanta retine ca nu se poate aprecia asupra incalcarii salariului de baza minim brut pe tara, cita vreme reclamantilor nu le-au fost platite salarii mai mici decit cele stabilite prin actele normative aplicabile in perioada de referinta.
Pentru motivele aratate, instanța apreciaza ca reclamantul a încasat salarii calculate in conformitate cu contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate, iar acestea din urma au respectat condițiile de legalitate impuse de Codul muncii si Legea 62/2011, astfel ca va respinge actiunea ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia lipsei capacitatii procesuale a paratei S. C. MARFA SA SUCURSALA MUNTENIA – DOBROGEA.
Respinge actiunea formulata de reclamantul N. G. S. cu domiciliul în Cobadin, ., județ C. in contradictoriu cu parata S. C. MARFA SA SUCURSALA MUNTENIA – DOBROGEA cu sediul ales în C., . nr.2, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara capacitate procesuala.
Respinge ca ramasa fara obiect exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S. C. MARFA SA SUCURSALA MUNTENIA – DOBROGEA.
Respinge exceptia inadmisibilitatii.
Respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtă în temeiul disp.art.268 alin.1 lit. c), d) și e) din Codul muncii ca nefondată.
Respinge actiunea formulata de reclamantul N. G. S. cu domiciliul în Cobadin, ., județ C. in contradictoriu cu parata S. C. MARFA SA cu sediul ales în C., . nr.2.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Constanta.
Pronunțată în ședința publică din 04-04-2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. S. A. G. C.
L. V. N.
GREFIER
pentru S. M. S.
aflată în concediu de odihnă
conf. art. 426 alin. 4 NCPC
semnează Grefier șef
C. – I. S.
Tehnored.jud.C.S.A./ 2 ex./06.05.2014
Emis 3 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
