Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 664/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 664/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 8118/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.664
Ședința publică din 01.04.2015
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA cu sediul în C., . nr.2 în contradictoriu cu pârâtul A. S. domiciliat în C., ..12, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică reclamantul este reprezentat de consilier juridic Casianu B. iar pentru pârât răspunde avocat I. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile art. 154 și următoarele Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 157 din Legea nr. 263/2010.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Instanța acordă cuvântul părților asupra eventualelor probatorii.
Având cuvântul, reprezentantul reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în actele aflate la dosar.
Deliberând, instanța în conformitate cu disp.art.265 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 C. constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de față.
Având cuvântul, reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 807 lei reprezentând contravaloarea concediului de odihnă necuvenit în anul 2013.
Având cuvântul, apărătorul pârâtului solicită respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de curator.
Având cuvântul, reprezentantul reclamantului solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta SNTFM CFR Marfă S.A. a chemat în judecată pe pârâta A. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 807 lei, reprezentând contravaloarea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului 2013, încasată necuvenit de către pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a fost angajata sa în funcția de impiegat mișcare III, iar raporturile de muncă au încetat la data de 23.07.2014, în temeiul art. 248 alin.1 lit.e Codul muncii.
Reclamanta a mai susținut că pârâta beneficia de 31 zile de concediu de odihnă, dintre care 7 zile de concediu suplimentar, corespunzătoare activității desfășurate în întreg anul calendaristic.În funcție de perioada lucrată în anul 2013, pârâta avea dreptul la 19 zile de concediu de odihnă, însă a efectuat în concret 29 zile de concediu, pentru care a primit drepturile bănești aferente.
A concluzionat reclamanta în sensul că pârâta datorează contravaloarea indemnizației de concediu aferentă celor 10 zile de concediu efectuate și la care nu avea dreptul, raportat la perioada efectiv lucrată.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri:contract individual de muncă încheiat cu pârâta, cerere de concediu de odihnă, foi colective de prezență aferente perioadei ianuarie - august 2013, dispoziția nr. CZ2.3./843/22.07.2014 de desfacere a contractului individual de muncă.
În apărare, pârâta reprezentată prin curator special, desemnat în condițiile art. 167 alin. 3 C.proc.civ., nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Între părți au existat raporturi juridice de muncă dovedite prin contractul individual de muncă depus la dosar, raporturi care au încetat prin dispoziția nr.CZ2.3/843/ 23.07.2014, în temeiul art. 248 alin.1 lit.e Codul muncii, ca urmare a absențelor nemotivate de la serviciu ale pârâtei.
In calitate de salariat al societății reclamante în funcția de impiegat mișcare III, pârâta a avut dreptul la un concediu anual de odihnă de 31 zile lucrătoare, potrivit art. 45 alin.1 din CCM la nivel de unitate.Prin aceste dispoziții s-a stabilit în mod expres că durata efectivă a concediului de odihnă se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic și se efectuează în cursul aceluiași an, dându-se eficiență dispozițiilor art. 145 alin.2 Codul muncii.
In consecință, pârâta ar fi fost îndreptățită la 31 de zile concediu de odihnă în cazul în care ar fi lucrat efectiv la societatea reclamantă pe parcursul unui întreg an calendaristic.
Din examinarea înscrisurilor depuse de pârâtă la filele 8 și 9 din dosar, rezultă că la data de 08.08.2013, pârâta a solicitat acordarea unui număr de 60 de zile de concediu fără plată, pentru rezolvarea unor probleme personale, invocând în acest sens dispozițiile art. 52 alin.2 Codul muncii.În concret, în perioada 09.08._13, reclamanta s-a aflat în concediu fără plată, astfel că nu a prestat nicio activitate în folosul societății pârâte.
Prin urmare, durata concediului de odihnă cuvenit reclamantei în anul 2013 trebuie să fie determinată prin raportare la cele 7 luni și 13 zile efectiv lucrate, un simplu calcul matematic conducând la concluzia că pârâta putea beneficia în concret doar de 19 zile concediu de odihnă în cursul anului 2008.
Din foile colective de prezență depuse la dosar de către reclamantă rezultă că în perioada februarie-august 2013 pârâta a beneficiat de 29 zile concediu de odihnă, primind drepturile salariale aferente, ceea ce presupune că pentru 10 zile concediu de odihnă, la care nu era îndreptățită, a încasat indemnizația de concediu în mod necuvenit.
Art. 256 alin.1 Codul muncii stabilește că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Prin aceste dispoziții este reglementată obligația de restituire pe care o au salariații față de unitatea angajatoare, având la bază plata lucrului nedatorat și îmbogățirea fără justă cauză.Spre deosebire de răspunderea patrimonială care presupune săvârșirea unei fapte cu vinovăție, obligația de restituire este o instituție distinctă guvernată de alte reguli.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța reține că pârâta a încasat în mod necuvenit contravaloarea a 10 zile de concediu de odihnă, respectiv suma de 807 lei, astfel că va dispune obligarea pârâtei la restituirea acestei sume către reclamantă.
Întrucât pârâta a beneficiat de reprezentare prin curator special, iar avansarea remunerației acestuia nu a fost dispusă în cursul procesului, potrivit art. 48 alin.2 din OUG 80/2013, urmează ca obligația de plată a onorariului să fie stabilită prin prezenta hotărâre.Cum impunerea acestei obligații în sarcina pârâtei, ale cărei interese au fost ocrotite prin numirea curatorului, ar da naștere în mod cert unui impediment la executare, se va dispune avansarea onorariului curatorului special de către reclamantă, partea căreia i-a profitat continuarea judecății în contradictoriu cu un pârât față de care procedura de citare s-a îndeplinit prin publicitate, în lipsa identificării domiciliului real.
În temeiul art.48 alin.3 din OUG 80/2013 și 453 C.proc.civ., suma de 300 lei, reprezentând onorariului curatorului special, se include în cuantumul cheltuielilor de judecată, urmând ca pârâta care a pierdut procesul să fie obligată la plata acestei sume către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA cu sediul în C., . nr.2 în contradictoriu cu pârâtul A. S. domiciliat în C., ..12, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 807 lei, reprezentând contravaloare concediu de odihnă necuvenit.
Obligă reclamanta la plata către curator special -av. I. M. a onorariului în cuantum de 300 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.04.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. A. B.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./05.05.2015
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 747/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
