Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2878/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2878/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 2878/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 2 noiembrie 2015
Sentința civilă nr. 2878
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile – litigiu de muncă formulată de reclamanta ., cu sediul în C., ..18, județ C., în contradictoriu cu pârâtul A. D., cu domiciliul în comuna Lumina, ., județ C., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 2 noiembrie 2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 18.03.2015 sub număr de dosar_ reclamanta . a chemat în judecată pârâtul A. D., solicitând instanței obligarea acestuia la restituirea sumelor de bani nedatorate, in cuantum de 1459 lei, achitate cu titlu de indemnizație de concediu 2012 si ajutor de vacanta 2012, actualizate cu coeficientul de inflație si prin aplicarea dobânzii legale pana la data plății efective, precum și obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta arata ca paratul a beneficiat in anul 2012 de indemnizație de concediu si prima de vacanta, in condițiile in care nu a prestat activitate pe perioada întregului an. Paratul a beneficiat de 26 de zile de concediu de odihna, insa acesta nu s-a mai prezentat la serviciu începând după data de 11.07.2012, astfel încât avea dreptul doar la 13 de zile de concediu.
In drept, au fost invocate disp. art. 81, 82, 84 si 157 alin. 2 CCM, art. 145 alin. 2, 256 alin. 1 si 268 alin. 1 CM.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 6-21).
În apărare, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Pentru soluționarea cauzei, instanța încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Pârâtul a fost angajatul societății reclamante în funcția de pompier, raporturile de muncă încetând din data de 26.07.2012, potrivit deciziei nr. 241/25.07.2012 (fila 6).
Pentru anul 2012, pârâtul a avut dreptul la un concediu de odihnă de 13 de zile lucrătoare, acordat proporțional cu durata muncii prestate în acest an calendaristic. Din conținutul art. 82 alin. 1 CCM rezulta ca pe lângă indemnizația aferenta concediului de odihnă, salariații beneficiază de o prima de vacanta egala cu indemnizația bruta de concediu de odihna, iar art. 83 prevede ca indemnizația de concediu si prima de vacanta se plătesc, la cererea salariatului, înainte de plecarea in concediu.
Din foile colective de prezență depuse la dosar (filele 8,11) rezultă că paratul a efectuat concediu de odihna aferent anului 2012 in perioadele 12-30.03.2012 și 1-18.04.2012.
Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cază (filele 40-46), paratul a încasat o prima de vacanta in valoare de 3881 lei aferentă celor 26 zile de concediu odihnă efectuate, deși în mod real trebuia să beneficieze de 13 zile de concediu de odihnă. În aceste condiții, suma care trebuia restituită reclamantei este de 1941 lei, față de ceea ce pârâtul a încasat.
Potrivit art. 145 alin. 2 CM (in reglementarea anterioara intrării in vigoare a Legii nr. 12/2015), durata efectiva a concediului de odihna anual se stabilește in contractul individual de munca, cu respectarea legii si a contractelor colective aplicabile, si se acorda proporțional cu activitatea prestata ..
Art. 256 alin.1 Codul muncii stabilește că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Prin aceste dispoziții este reglementată obligația de restituire pe care o au salariații față de unitatea angajatoare, având la bază plata lucrului nedatorat și îmbogățirea fără justă cauză. Spre deosebire de răspunderea patrimonială care presupune săvârșirea unei fapte cu vinovăție, obligația de restituire este o instituție distinctă guvernată de alte reguli.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța reține că pârâtul a încasat în mod necuvenit suma de 1941 lei, însă raportat la limitele învestirii, în condițiile în care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1459 lei, va dispune obligarea pârâtului la restituirea acestei sume (1450 lei) către reclamantă.
În ceea ce privește solicitarea ce are ca obiect actualizarea cu indicele de inflație a sumelor pretinse de către reclamant, se reține că un creditor poate pretinde si daune ce au caracter compensatoriu si care sunt menite sa acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorata inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominala a creanței si valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentata pe scopul acestei instituții, respectiv păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Ca urmare, având în vedere și natura juridică a dobânzii legale (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată) diferită de cea a actualizării obligației cu rata inflației (daune compensatorii) și faptul că este admisibil cumulul acestora, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1459 lei, la care se adaugă actualizarea cu rata inflației până la data plății efective și dobândă legală calculată de la data introducerii acțiunii (18.03.2015) și până la data plății efective. Nu vor fi reținute sumele actualizate stabilite de către expert, întrucât au fost calculate raportat la debitul de 1941 lei și nu la cel de 1459 lei reținut de către instanță.
Asupra cererii expertului O. Cutova de majorare a onorariului de expert stabilit inițial de instanță (fila 54), se va ține seama de volumul de activitate depus de către expert, prin raportare la complexitatea cauzei, inclusiv din perspectiva documentației ce s-a impus a fi verificată și a perioadei de timp pentru care s-au extins aceste verificări, avându-se în vedere și faptul că expertul contabil nu a avut și obligația de a răspunde la obiecțiuni. În aceste condiții, cererea va fi respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., cu sediul în C., ..18, județ C., în contradictoriu cu pârâtul A. D., cu domiciliul în comuna Lumina, ., județ C..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1459 lei, actualizată cu rata inflației la data plății efective și dobândă legală începând cu data de 18.03.2015 până la data plății
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de majorare onorariu formulata de expert Cutova O., ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2.11.2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. G. C. Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.Jud.FMI/2ex/11.11.2015
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 2899/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
