Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 2899/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2899/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 2899/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2899
Ședința publică din 04.11.2015
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul S. D. domiciliat în C., . G. nr.16, ..A, . cu pârâtul R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE C. cu sediul în C., ..14A, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2015, cele dezbătute fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integranta din prezenta hotărâre și când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.11.2015, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul S. D. a chemat în judecată pe pârâta R. A. de Distribuire a Energiei Termice C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 18/05.02.2015 de aplicare a sancțiunii disciplinare a avertismentului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că nu a săvârșit nicio faptă de natură să atragă sancționarea sa disciplinară.Astfel, la data de 26.11.2014, nu s-a întâlnit cu numitul D. C., iar în ziua următoare, la 27.11.2014, a fost jignit de această persoană, în contextul în care, aflându-se în fața blocului în care locuiește, și-a manifestat nemulțumirea față de lipsa apei calde și a căldurii din apartamente timp de 3 zile.
Cu privire la data de 02.12.2014, reclamantul a învederat că a solicitat înscrierea în audiență la director, însă nu a perturbat activitatea și a vorbit pe un ton normal, timbrul vocii sale fiind unul puternic.Referatele prin care doi angajați ai regiei pârâte au susținut că a vorbit pe ton ridicat nu reprezintă decât aprecieri personale ale acestora, fără valoarea probatorie în stabilirea unei abateri disciplinare.
Reclamantul a mai susținut că toate evenimentele reținute de pârâtă s-au petrecut în afara programului de lucru și fără legătură cu munca, astfel că sancțiunea aplicată este nelegală.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri:sesizare înregistrată la RADET C. sub nr._/12.01.2015, decizia nr. 18/05.02.2015 de aplicare a sancțiunii disciplinare a avertismentului, acte medicale.Totodată, reclamantul a solicitat proba cu trei martori:O. N., C. M. și D. N., probă încuviințată și administrată de instanță.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Pe această cale, pârâta a menționat că la data de 26.11.2014, ora 8:45, reclamantul a fost văzut de angajatul B. I., în timp ce striga nervos la maistrul D. N., adresându-i totodată și cuvinte jignitoare.În ziua următoare, același angajat RADET a fost de față atunci când reclamantul a adus injurii atât conducerii regiei, cât și lui D. N., ca urmare a faptul că în blocul în care locuia nu era apă caldă și căldură.
Ulterior, la data de 02.12.2014, aflat în sediul RADET, reclamantul a avut o atitudine prin care a perturbat timp de 45 de minute activitatea salariaților instituției, folosind un ton ridicat și aducând injurii conducerii și șefului de sector.
Pârâta a concluzionat în sensul că sunt întrunite elementele abaterii disciplinare, faptele reclamantului răsfrângându-se asupra relațiilor care se stabilesc între membrii colectivului în procesul muncii și care presupun respectarea unor norme de conduită obligatorii.În plus, sancțiunea aplicată este cea mai ușoară, având un caracter moral și constând într-o atenționare a salariatului asupra posibilității de aplicare a unei sancțiuni mai grave, în cazul săvârșirii unei alte abateri.
Pentru dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar documentația pe baza căreia a emis decizia contestată și a solicitat probele cu interogatoriul reclamantului și cu doi martori:S. M. și B. I., probe încuviințate și administrate de instanță.
La primul termen de judecată, reclamantul a completat motivele de critică a deciziei de sancționare disciplinară, invocând și neîndeplinirea calității de reprezentant al regiei pârâte, de către directorul general semnatar al deciziei.Ulterior depunerii de către pârâtă a Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 27/20.06.2014, privind numirea în funcția de director general interimar a numitei N. Ș., reclamantul a renunțat la susținerea motivului de nelegalitate menționat, precizare de care instanța a luat act în ședința din 29.07.2015.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Reclamantul este angajat al RADET C. în funcție de fochist, iar prin decizia nr. 18/05.02.2015 a fost sancționat disciplinar cu avertisment.
În concret, pârâta a reținut că în datele de 26 și 27 noiembrie 2014 reclamantul a avut o atitudine necorespunzătoare, prin aducerea de injurii atât la adresa regiei și a conducerii acesteia, cât și la adresa numitului D. N., angajat în funcția de șef sector Exploatare Nord.Totodată, s-a imputat reclamantului că în ziua de 02.12.2014, aflându-se în holul sediului central al RADET C., a perturbat activitatea angajaților instituției timp de aproximativ 45 de minute, prin folosirea unui ton ridicat în discuțiile purtate cu personalul aflat în timpul serviciului la ghișeele de relații cu publicul.
Prin contestația de față, reclamantul a invocat nelegalitatea și netemeinicia deciziei de sancționare disciplinară, susținând în primul rând că toate incidentele reținute de angajator s-au consumat în afara programului său de lucru, astfel că nu se circumscriu elementelor constitutive ale abaterii disciplinare.În plus, reclamantul a învederat și o situație de fapt contrară celei stabilite de către pârâtă, în acest sens apărarea sa fiind concentrată asupra inexistenței faptelor calificate de angajator ca abateri disciplinare.
Procedând la analiza acestor critici ale reclamantului, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 247 alin.2 Codul muncii, potrivit cărora abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Răspunderea disciplinară - ca formă a răspunderii contractuale ce se întemeiază pe relațiile de muncă - are ca elemente esențiale calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, vinovăția, rezultatul dăunător și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și acest rezultat.Potrivit dispozițiilor exprese ale textului de lege anterior enunțat, fapta ilicită care se constituie în elementul material al abaterii disciplinare, este supusă unor condiții ce privesc nu doar subiectul activ al acesteia, în mod obligatoriu salariat, ci și împrejurările săvârșirii sale, întrucât este necesar să fie o faptă săvârșită în legătură cu munca.
Această legătură pe care o impune legiuitorul, dintre acțiunea sau inacțiunea salariatului și munca efectiv îndeplinită de acesta, nu poate fi înțeleasă decât ca o condiționare a existenței abaterii disciplinare de încălcarea de către salariat a normelor de disciplina muncii aplicabile în cadrul unității angajatoare, în contextul exercitării funcției stabilite prin contractul individual de muncă.Definiția legală a abaterii disciplinare presupune, astfel, ca orice faptă calificată ca atare prin regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, să îndeplinească situația premisă anterior analizată.
Din punct de vedere al întinderii în timp a drepturilor și obligațiilor pe care salariatul le are în legătură cu munca sa, este evident că acestea trebuie limitate la durata propriu-zisă a programului de lucru, în lipsa unor dispoziții contrare exprese, fie din legislația aplicabilă domeniului respectiv de activitate, fie din regulamentul intern sau normele incidente la nivel de unitate.Chiar dacă o persoană păstrează statutul de salariat și ulterior încheierii programului de lucru, drepturile și obligațiile de serviciu sunt aferente exercitării propriu-zise a funcției, astfel că nu pot profita sau incumba angajatului în afara raportului de muncă.
În acest context trebuie interpretate și dispozițiile art. 66 alin.3 din Regulamentul intern al pârâtei, faptele calificate ca abateri disciplinare la nivelul RADET C. fiind reprezentate de acțiunile sau inacțiunile enumerate de text, săvârșite de un salariat, în legătură cu activitatea sa la locul de muncă și în timpul programului de lucru.Totodată, obligațiile stabilite în sarcina salariaților prin art. 25 alin.2 din același regulament, trebuie circumscrise acelorași limitări, impunând un anumit tip de conduită în cadrul regiei angajatoare și fiind legate în mod direct de exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Raportând aceste considerații teoretice la situația concretă din speță, instanța constată că toate pretinsele incidente care au condus la sancționarea disciplinară a reclamantului s-au consumat în afara programului de lucru al acestuia și nu au avut nicio legătură cu funcția deținută în cadrul RADET C..Din precizările scrise ale pârâtei, depuse la fila 58 din dosar, precum și din foaia colectivă de prezență aferentă perioadei 01.15.12.2014, rezultă că la datele de 26 și 27 noiembrie 2014, în cursul zilei, precum și la 02.12.2014, reclamantul nu a fost de serviciu, aflându-se în repaosul dintre turele de noapte.
În împrejurările indicate, acțiunile reclamantului nu pot fi atribuite salariatului ce ocupă funcția de fochist al regiei pârâte, ci consumatorului nemulțumit de situația creată la blocul în care locuia, lipsit de mai multe zile de apă caldă și căldură.În această calitate, reclamantul a interacționat atât cu maistrul D. N., sosit la fața locului pentru depistarea și remedierea avariei, cât și cu personalul de la ghișeele aflate la sediul regiei, unde a încercat să înregistreze o cerere de înscriere în audiență la conducere.
În concluzie, în zilele de 26 și 27 noiembrie 2014 și ulterior la 02 decembrie 2014, reclamantul - angajat al RADET C., aflat în timpul liber, a avut un anumit tip de conduită pe care conducerea regiei a apreciat-o ca neconformă normelor de disciplina muncii aplicabile în unitate.Toate pretinsele încălcări ale obligațiilor de serviciu s-au consumat însă în afara raportului de muncă al reclamantului și fără ca acesta să se prevaleze de funcția deținută în cadrul regiei pârâte, aspecte confirmate atât prin înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, cât și prin declarațiile martorilor audiați în instanță.
Or, calitatea de salariat al RADET C., suprapusă peste aceea de beneficiar al serviciilor acestei regii, nu poate îngrădi dreptul reclamantului de a-și exprima nemulțumirea în legătură cu calitatea serviciilor primite, chiar dacă aceasta presupune formularea de reproșuri la adresa unor colegi de serviciu sau a conducerii unității.În plus, cauza declanșatoare a atitudinii reclamantului a fost una reală, nefiind contestată împrejurarea că la blocul în care locuia se înregistra o avarie neremediată timp de două zile, toate apartamentele fiind lipsite de apă caldă și de căldură.
Pentru toate considerentele expuse, instanța reține că faptele imputate reclamantului și care au atras sancționarea sa cu avertisment, nu întrunesc una dintre condițiile premisă ale calificării lor ca abateri disciplinare, întrucât nu au fost săvârșite în legătură cu munca, astfel cum prevede art. 247 alin.2 Codul muncii.La datele reținute de angajator, reclamantul nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar contextul în care s-a manifestat nu a avut nicio legătură cu funcția deținută în cadrul RADET C., astfel că nici pârâta nu avea dreptul de a interveni prin exercitarea prerogativei disciplinare, dincolo de limitele stabilite în mod expres de legiuitor.
Cum din această perspectivă, decizia contestată este nelegală, se va dispune anularea ei, fără a mai fi necesară analiza temeiniciei deciziei, prin verificarea și a celorlalte condiții în care poate fi angajată răspunderea disciplinară a salariatului, referitoare la existența faptelor, vinovăție și atingerea efectivă adusă nomelor de disciplina muncii.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., pârâta va fi obligată la plata către reclamant a sumei de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocat ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul S. D. domiciliat în C., . G. nr.16, ..A, . cu pârâtul R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE C. cu sediul în C., ..14A, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Anulează decizia nr. 18.05.02.2015 privind sancționarea disciplinară a reclamantului cu avertisment.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. A. B.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./11.12.2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2876/2015.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2878/2015.... → |
|---|
