Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1276/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1276/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 1276/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1276
Ședința publică din 15 iunie 2015
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect acțiune in răspundere patrimonială, acțiune formulată de reclamanta P. SA C. cu sediul in ., nr.45, județul C., în contradictoriu cu pârâtul C. REREȘ domiciliat în Năvodari, ., județul C.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 25 mai 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 08 iunie 2015 și 15 iunie 2015 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _, reclamanta S.C. P. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul C. R. pentru ca prin hotărărea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 7.333 lei, reprezentând cheltuieli de școlarizare.
În fapt, reclamanta arată că pârâtul a fost angajatul societății, conform contractului individual de muncă nr. 1703/12.08.2013.
La data de 22.09.2014 raporturile de muncă cu pârâtul au încetat conform art. 55 lit. b din Codul muncii.
Reclamanta învederează că pe perioada angajării pârâtul a beneficiat de un curs de formare profesională, conform art. 193 lit. a din Codul muncii, obținând calificarea de "sudor", astfel cum rezultă din adeverința de absolvire nr. 1599/12.11.2013 eliberată de Centrul pentru Strategii și Politici Europene-Institutul pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.
Între părți s-a încheiat un act adițional cu nr. 48/03.10.2013, conform cu care pârâtul s-a obligat prin art. 4 să lucreze în cadrul societății timp de 3 ani de la data absolvirii cursului.
Reclamantul susține că pârâtul nu și-a respectat această obligație și a părăsit locul de muncă înainte de împlinirea termenului.
Pârâtul a fost notificat pentru soluționearea amiabilă a litigiului, însă fără rezultat.
În drept, s-au invocat art. 1530 al. 1 C. Civil, actul adițional cu nr. 48/03.10.2013.
În probațiune, s-au depus înscrisuri, respectiv contract individual de muncă, contract de școlarizare, adeverință nr. 1599/12.11.2013, decizie de încetare a raporturilor de muncă, notificare de înștiințare plată, confirmare de primire.
În apărare, pârâtul C. R. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul susține că relațiile de muncă au încetat prin acordul părților, iar reclamanta nu dovedește că a făcut respectivele cheltuieli cu formarea sa profesională, pentru că nu a participat la niciun curs în acest sens.
Pârâtul a mai învederat că reclamanta avea obligația să-i asigure locul de muncă potrivit calificării sale pe o perioadă de minim trei ani, ceea ce nu s-a întâmplat.
Pârâtul susține că a efectuat un curs prin Centrul pentru Strategii și Politici Europene, însă acesta nu a fost achitat de reclamantă.
S-a învederat că părțile au stabilit de comun acord încetarea contractului, motiv pentru care angajatorul nu poate invoca faptul că salariatul nu și-a respectat obligațiile din actul adițional.
În drept, s-a invocat art. 1350 C. civil.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Au fost anexate fișa postului, acte adiționale, certificat de calificare profesională, chitanțe.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Pârâtul C. R. a fost salariatul S.C. P. S.A., în funcția de muncitor calificat, conform contractului individual de muncă nr. 1703/12.08.2013.
Prin actul adițional nr. 70/28.11.2013, începând cu data de 01.12.2013 s-a schimbat funcția pârâtului din muncitor necalificat în cea de sudor electric.
Anterior, părțile au încheiat actul adițional nr. 48/03.10.2013 având ca obiect formarea profesională a salariatului prin calificarea în meseria de sudor, iar prin lit. A pct. 4 pârâtul și-a asumat obligația să nu părăsească locul de muncă timp de trei ani după însușirea calificării.
Conform art. V pct. 2 din actul adițional nr. 48/03.10.2013, nerespectarea de către salariat a dispozițiilor de la cap. IV determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor oczionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită de trei ani, valoarea actului adițional fiind de 11.000 lei.
Obiectul formării l-a constituit obținerea de către salariat a unei autorizări TUV Austria (conform EN 287-1:2011), inclusiv practica până la autorizare în Școala de sudură BICS MIDIA, după cum învederează și pârâta în răspunsul la întâmpinare (fila nr. 37).
La dosar a fost depusă anexa care relevă cheltuielile efectuate de sociatate, în sumă totală de 10.995 lei.
La data de 22.09.2014 pârâtul a solicitat societății să-i aprobe lichidarea începând cu data de 22.09.2014, iar angajatorul a emis decizia nr. 496/22.09.2014 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 22.09.2014, conform art. 55 lit. b din Codul muncii, respectiv "cu acordul părților la data convenită de acestea".
Având în vedere că raporturile de muncă ale pârâtului au încetat înainte de expirarea termenului de trei ani prevăzut la lit. A pct. 4 din actul adițional nr. 48/03.10.2013, trebuie verificat dacă încetarea contractului de muncă prin acordul părților se încadrează în situațiile care pot atrage incidența clauzei penale inserate la art. V pct. 2 din actul adițional nr. 48/03.10.2013.
Înscrisurile depuse la dosar relevă că inițiativa încetării raporturilor de muncă a avut-o pârâtul, fiind lipsit de relevanță faptul că societatea a fost ulterior de acord cu această solicitare.
Este evident că pârâtul a dorit schimbarea locului de muncă și sistarea raporturilor de muncă, fapt ce a determinat activarea clauzei penale care stabilește în sarcina sa obligația de restituire a cheltuielilor făcute de reclamantă cu formarea sa profesională.
Potrivit art. 196 C. muncii, formarea profesională individualizată se stabilește de către angajator împreună cu salariatul în cauză, necesitând în acest sens acordul părților, iar, potrivit art. 196 alin. 2 C. muncii, drepturile și obligațiile părților în legătură cu desfășurarea acesteia, durata și orice alte aspecte privitoare la formarea profesională fac obiectul unui „act adițional” la contractul individual de muncă.
Referitor la cheltuielile ocazionate de participarea salariatului la formarea profesională inițiată de angajator, art. 197 C. muncii instituie regula potrivit căreia angajatorul suportă toate cheltuielile de formare profesională, iar art. 198 muncii dispune că:
"(1) Salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională, în condițiile art. 197 alin. (1), nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adițional.
(2) Durata obligației salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și orice alte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adițional la contractul individual de muncă.
(3) Nerespectarea de către salariat a dispoziției prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.
(4) Obligația prevăzută la alin. (3) revine și salariaților care au fost concediați în perioada stabilită prin actul adițional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune în legătură cu munca lor, precum și în cazul în care instanța penală a pronunțat interdicția de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv".
Anexa de la fila nr. 42 menționează că perioada de practică până la autorizare a fost în medie de 10 luni, câte 20 de zile pe lună, angajatorul fiind prezumat că a fost prejudiciat prin sistarea raporturilor de muncă din inițiativa angajatului cu care societatea a efectuat cheltuieli pentru perfecționarea pregătirii sale profesionale, înainte de expirarea termenului convenit de părți.
Pentru motivele anterior expuse, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7.333 lei, reprezentând cheltuieli de școlarizare.
Reclamanta nu a făcut însă dovada avansării unor sume cu titlul de cheltuieli de judecată, motiv pentru care instanța va respinge ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta P. SA C. cu sediul in ., nr.45, județul C., în contradictoriu cu pârâtul C. REREȘ domiciliat în Năvodari, ., județul C..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7.333 lei, reprezentând cheltuieli de școlarizare.
Respinge ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată in ședință publică, azi 15 iunie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. L. N.
Pt. G. C.
Cf.art.426 al.4CPC semnează
PREȘEDINTE DE COMPLET,
A. N.
GREFIER,
M. M.
Red.jud.A.N./15.07.2015
Primit 31.08.2015
2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
