Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 264/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 264/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 264/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.264
Ședința publică din 11.02.2015
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul V. G. cu domiciliul ales în C., ., etj.2 în contradictoriu cu pârâtul . INDUSTRIES SA cu sediul în M., ., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2015, cele dezbătute fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integranta din prezenta hotărâre și când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.02.2015, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul V. G. a chemat în judecată pe pârâta S.C. D. M. Heavy Industries S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei de concediere nr. 729/04.06.2014 în sensul înlocuirii sancțiunii disciplinare cu o sancțiunea mai ușoară, obligarea pârâtei la reintegrarea în postul anterior deținut și la plata tuturor drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei de concediere și până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, reținându-se că la data de 22.05.2014 a fost depistat de reprezentanții firmei de pază având ascunse în sacoșa personală 2 bucăți bandă adezivă, un tub de silicon, o sticlă cu 250 ml prenadez și 4 m cablu pentru internet, în valoare totală de 38,07 lei.
Reclamantul a susținut că în cadrul contestației formulate împotriva deciziei de sancționare disciplinară, instanța poate înlocui sancțiunea aplicată de angajator cu o altă sancțiune, corect individualizată, în acest sens fiind și Decizia în interesul legii nr. 11/2013.
În ce privește fapta din 22.05.2014, reclamantul a învederat că bunurile sustrase din unitate urmau a fi folosite pentru efectuarea unor lucrări în garsoniera proprietatea pârâtei, unde locuiește cu fiica sa minoră în baza unui contract de comodat.Astfel, în condițiile în care unitatea a refuzat în mod constant efectuarea lucrărilor de modernizare și întreținere a acestor spații locative și nici nu a permis locatarilor înlăturarea defecțiunilor ivite, a fost nevoit să ia singur măsurile necesare, folosind în acest scop bunurile însușite de la locul de muncă.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr. 729/04.06.2014 și procesul-verbal din data de 03.04.2014 al comisiei sociale sindicat-administrație.Totodată, reclamantul a solicitat probele cu interogatoriul pârâtei și cu un martor:G. D. I., probe încuviințate și administrate de instanță.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pe această cale, pârâta a învederat că încercarea de sustragere a bunuri proprietatea societății este precalificată ca o faptă deosebit de gravă, la art. 7.6.5. din Regulamentul de Ordine Interioară.O astfel de faptă a fost întotdeauna sancționată de unitate cu desfacerea contractului individual de muncă, urmărindu-se scopul preventiv și educativ al acestei sancțiuni, respectiv descurajarea salariaților care ar dori să procedeze în această manieră.
În plus, în cazul reclamantului s-a ținut seama de împrejurarea că fapta a fost săvârșită într-o zi în care societatea a pus la dispoziția salariaților mijloace de transport pentru a merge la înmormântarea unui coleg de muncă.Or, reclamantul a profitat de acesta transport special și a sperat că nu va mai fi controlat, conduită care a fost de natură să îi agraveze răspunderea disciplinară.
Pârâta a apreciat că textul din regulamentul intern este obligatoriu și nu poate fi invalidat de instanță, posibilitatea înlocuirii sancțiunii disciplinare existând numai în lipsa unei reglementări exprese, obligatorii pentru părți, privind sancțiunea aplicabilă.
A mai precizat pârâta că pentru orice problemă legată de imobilul deținut în comodat, reclamantul trebuia să formuleze o cerere scrisă către administratorul căminului, solicitând remedierea defecțiunilor ivite, caz în care se asigura intervenția unei echipe de mentenanță.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar decizii de sancționare emise în cazuri similare și a solicitat probele cu interogatoriul reclamantului și cu un martor:Crachină M., probe încuviințate și administrate de instanță.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte în funcția de lăcătuș construcții navale, iar prin decizia nr. 729/04.06.2014 a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, începând cu data de 05.06.2014.
În concret, s-a reținut că la data de 22.05.2014, reclamantul a fost depistat la controlul efectuat de către reprezentanții firmei de pază la poarta nr.1 a societății, având ascunse în sacoșa personală 2 bucăți bandă adezivă, un tub de silicon, o sticlă cu 250 ml prenadez și 4 m cablu pentru internet, bunuri în valoare totală de 38,07 lei, provenite din incinta unității.
Prin contestația de față, reclamantul a recunoscut situația de fapt stabilită de unitatea pârâtă, o atitudine similară având și în fața comisiei de cercetare disciplinară.Ceea ce a criticat reclamantul a fost sancțiunea disciplinară aplicată de pârâtă și care, potrivit susținerilor sale, nu respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 250 Codul muncii.
Față de aceste limite ale învestirii sale prin cererea dedusă judecății, instanța va reține deci că societatea pârâtă a exercitat în mod corect prerogativa disciplinară, urmând a verifica în concret dacă sancțiunea aplicată este justificată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare. Cum instanța este competentă să verifice legalitatea măsurii dispuse de angajator, ea are și posibilitatea de a reindividualiza sancțiunea aplicată salariatului, aplicând o sancțiune mai ușoară, prin reaprecierea criteriilor impuse de lege.În acest sens, prin Decizia în interesul legii nr. 11/2013, s-a stabilit cu putere obligatorie pentru instanțe, că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (5) raportat la art. 250 din Codul muncii, instanța competentă să soluționeze contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greșit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară.”
Nu pot fi primite susținerile pârâtei, în sensul că dispozițiile art. 7.6.5. din Regulamentul de Ordine Interioară, califică de plano, drept abateri grave ce justifică desfacerea contractului individual de muncă sustragerea, favorizarea sau tăinuirea sustragerii de bunuri aparținând unității sau salariaților acesteia, astfel încâtintervenția instanței de judecată nu mai este posibilă.
O asemenea dispoziție regulamentară nu poate fi interpretată în sensul că, odată constatată existența abaterii disciplinare calificată ca atare de text, sancțiunea care intervine în mod automat și invariabil este cea a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.Această concluzie ar conferi caracter absolut prerogativei disciplinare exercitate de angajator și ar lăsa loc arbitrariului în aplicarea sancțiunii disciplinare, din moment ce s-ar permite ignorarea criteriilor de individualizare expres și cumulativ prevăzute de art. 250 Codul muncii.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că existența unui text în cuprinsul Regulamentului intern al unității, prin care se reglementează abaterile disciplinare ce justifică desfacerea contractului individual de muncă, nu determină excluderea din sfera controlului judecătoresc a deciziilor emise pentru aducerea la îndeplinire a acestei dispoziții interne.Precalificarea abaterii disciplinare ca fiind una deosebit de gravă, astfel cum a pretins pârâta prin întâmpinare, presupune nesocotirea totală a criteriilor de individualizare a sancțiunii disciplinare, care trebuie analizate în fiecare caz în parte și care vizează împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta.
Față de cele expuse, se va proceda la verificarea legalității deciziei de concediere, doar în ceea ce privește modul de individualizare a sancțiunii în raport de criteriile expres stabilite de legiuitor, cu privire la o abatere disciplinară a cărei săvârșire nu a fost contestată de reclamant.
Sub un prim aspect, instanța apreciază că împrejurările concrete în care reclamantul și-a însușit anumite bunuri din patrimoniul unității au într-adevăr relevanță în circumstanțierea gravității abaterii disciplinare. Astfel, din ansamblul probelor administrate, inclusiv răspunsurile la interogatoriu ale reclamantului, rezultă că la data de 22.05.2014, acesta a fost învoit de la locul de muncă pentru a se deplasa la înmormântarea unui coleg de serviciu împreună cu alți salariați, în acest scop unitatea asigurând mijloacele de transport necesare.
Prin urmare, reclamantul s-a folosit de acest eveniment special, când atenția reprezentanților unității era concentrată asupra organizării transportului la înmormântarea unui salariat decedat și a încercat să părăsească locul de muncă având asupra sa bunuri însușite în mod nelegal.
Pe de altă parte, motivele invocate în cuprinsul acțiunii, cu privire la presupusele cauze care au determinat însușirea acestor bunuri, nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante în favoarea reclamantului, întrucât nu sunt de natură a justifica acțiunea propriu-zisă a sustragerii unor bunuri de la locul de muncă.Eventualele probleme legate de izolarea și igienizarea locuinței pe care reclamantul o ocupa cu titlu gratuit, în baza unui contract de comodat, trebuiau sesizate anterior pe cale administrativă, potrivit procedurilor interne existente la nivel de unitate, care presupuneau și asigurarea intervenției unei echipe de mentenanță.
În aceste împrejurări, orice alte cheltuieli legate de folosința normală a imobilului erau oricum în sarcina reclamantului, potrivit regulilor generale aplicabile în materia contractului de comodat, astfel că nici nu se putea pune problema unei desocotiri între părți, cu atât mai puțin pe calea însușirii materialelor necesare, fără nici un acord din partea unității.
În consecință, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei denotă o anumită conduită morală a reclamantului ce se impune a fi sancționată, astfel încât acesta să conștientizeze obligația de loialitate față de angajator, precum și îndatoririle ce îi revin în legătură cu bunul deținut în comodat.
Cu toate acestea, legat tot de aplicarea criteriilor de individualizare a sancțiunii, trebuie precizat că valoarea prejudiciului material suferit prin fapta reclamantului constituie un reper important în stabilirea sancțiunii aplicabile.Potrivit art. 250 lit. c Codul muncii, consecințele abaterii disciplinare constituie elemente de care trebuie să se țină seama la aprecierea gravității acesteia, în cazul prejudiciilor materiale fiind astfel importantă valoarea pagubei suferite de angajator.
Contrar susținerilor pârâtei, este excesiv a se aprecia că orice atingere, oricât de neînsemnată, adusă patrimoniului său, determină în mod automat desfacerea contractului individual de muncă al salariatului, în realitate, o asemenea aplicare nediferențiată a dispozițiilor interne fiind izvorul unei conduite discreționare și care anihilează în final orice drept de apărare al celui sancționat.O atare concluzie, nu presupune înlăturarea răspunderii disciplinare, astfel cum înțelege pârâta, ci doar atenuarea acesteia, în raport de anumite criterii legale obligatoriu de respectat.
Or, în cazul de față, potrivit mențiunilor din cuprinsul deciziei de sancționare, fapta reclamantului a cauzat societății pârâte un prejudiciu în valoare de 38,70 lei, indiscutabil de importanță scăzută în comparație cu valoarea capitalului social și cifra de afaceri a unității, ca și față de reperele generale ale apreciere ale unui prejudiciul material.
Nu în ultimul rând, pentru individualizarea sancțiunii se va ține seama și de circumstanțele personale ale reclamantului, cu privire la care pârâta a recunoscut că nu a mai fost subiect al unor cercetări disciplinare anterioare, nefiindu-i aplicate alte sancțiuni.
Pentru toate aceste motive, instanța reține că prin raportare la circumstanțele concrete ale speței, corespondentul punitiv al acesteia trebuie să se regăsească într-o sancțiunea mai ușoară decât cea a desfacerii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă, astfel că va proceda la reindividualizarea sancțiunii, urmând să admită cererea reclamantului, concentrată doar asupra cererii de înlocuire a sancțiunii.
Având în vedere și prevederile art. 248 Codul muncii, care enumeră sancțiunile disciplinare aplicabile în ordine gravității lor, urmează a se dispune înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancțiunea reducerii salariului de bază al reclamantului cu 10% pentru 3 luni.Interesul pârâtei în realizarea rolului preventiv al sancțiunii disciplinare, în vederea descurajării unor fapte similare, poate fi realizat și prin aplicarea unei sancțiuni mai puțin severe, dar care se înscrie în antecedența disciplinară a salariatului și produce efecte directe în privința drepturilor bănești acordate acestuia.
Se va dispune deci reintegrarea reclamantului în funcția anterior deținută și obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor bănești cuvenite de la data emiterii deciziei și până la efectiva reintegrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul V. G. cu domiciliul ales în C., ., etj.2 în contradictoriu cu pârâtul . INDUSTRIES SA cu sediul în M., ., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Anulează în parte decizia nr. 729/04.06.2014 și înlocuiește sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția anterior deținută și obligă pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile și celelalte drepturi cuvenite de la data concedierii, până la efectiva reintegrare.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. G. C.
R. G.
Pt. GREFIER
M. J., aflată în CO,
Potrivit art. 426 alin.3 C.proc.civ.,
Semnează grefier șef-secție
L. G.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./10.03.2015
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Hotărâre din 11-02-2015,... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 271/2015.... → |
|---|
