Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 3052/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3052/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 3052/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 noiembrie 2015
Sentința civilă nr. 3052
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: A. M. B.
L. V. N.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile – litigiu de muncă formulată de reclamantul I. V. M. domiciliat în C., ., ., ., și cu domiciliul procesual ales în C., . nr.61, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. P. Technologies SRL cu sediul în localitatea D., județ Iași, și cu sediul procesual ales în București, ..1-5, Opera Businesss Center, etaj 7, sector 5, având ca obiect contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat avocat D. E. pentru reclamant și avocat O. R. pentru societatea pârâtă, în baza împuternicirilor avocațiale care se depun la dosar.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită cu ambele părți care nu au fost citate la domiciliile procesuale alese.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar potrivit dispozițiilor art. 270 din Codul muncii.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier prin care se arată obiectul, părțile și stadiul pricinii, după care :
Instanța constată că, deși procedura este nelegal îndeplinită cu ambele părți care au fost citate la domiciliu, acestea având domicilii procesuale alese, astfel cum au indicat la filele 50 și 57 din dosarul de fond, viciul de procedură se acoperă prin prezența reprezentanților convenționali ai acestora și dispune rectificarea citativului în sensul de a se trece domiciliile procesuale alese ale părților.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C. raportat la împrejurarea că dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevăd o competență teritorială alternativă.
Avocat D. E. apreciază că Tribunalul C. este competent în soluționarea cauzei, raportat la dispozițiile art. 269 din Codul muncii, sens în care solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului C..
Avocat O. R. apreciază că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul C., având în vedere că domiciliul indicat de către reclamant este în C. iar în contractul individual de muncă nu a fost prevăzut expres locul de muncă al reclamantului. Astfel, raportat la dispozițiile art. 269 din Codul muncii și dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului C..
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C., invocată din oficiu.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, la data de 28.11.2014, sub număr de dosar_, reclamantul I. V. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. P. TCHNOLOGIES SRL anularea deciziei nr. 86/28.10.2014 emisă de către conducerea intimatei de încetare a raporturilor de muncă pe motive disciplinare, reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii, obligarea pârâtei la plata sumei de 804,07 le, reprezentând drepturi salariale aferente lunii octombrie, obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale ce se cuvin de la data emiterii deciziei până la reintegrarea în postul deținut, la plata despăgubirilor pentru daunele morale suferite în cuantum de_ lei, la plata tuturor sumelor cu titlu de bonus pentru camerele contractate prin mijlocirea activității sale, în cuantum de 1 euro/camera, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii, au fost depuse înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicita repingere ca rămasă fără obiect a capetelor de cerere 1,2 și 4 ca urmare a emiterii deciziei de revocare nr. 18/25.02.2015 și respingerea ca neîntemeiate a celorlalte capete de cerere. S-a arătat că reclamntul își desfășura activitatea în București, iar sediul scietății cu întreaga condecere se afla în Iași.
Prin precizărie depuse la data de 27.04.2015, reclamantul a invocat excepția de necometență teritorială, raportat la disp. art.269 alin.2 din Codul muncii, și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C..
Prin sentința civilă nr. 6770/23.06.2015 pronunțată de Tribunalul București, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și s-a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului C., motivat de faptul că Tribunalul București nu este instanța de la domiciliul sau reședința reclamantului și nici instanța locului său de muncă la data sesizării instanței.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de 16.10.2015 sub numărul_/23/2014.
La termenul de judecată din data de 16.11.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C..
Analizând actele si lucrările dosarului, fata de excepția necompetentei teritoriale, instanța retine următoarele:
Față de dispozițiile art. 248 alin. (1) NCPC, instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale, excepție de procedură cu caracter dilatoriu, deoarece, în caz de admitere a acesteia, jurisdicția învestită de reclamant devine necompetentă pentru cercetarea în fond a pricinii.
În cauză, pentru soluționarea excepției, instanța are în vedere următoarele dispoziții normative:
Art. 269 din Codul muncii – (1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Art. 210 din Legea nr. 62/2011 – Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Art. 216 din Legea nr. 62/2011 – Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.
Art.116 NCPC – Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Art. 130 alin. 3 și 4 NCPC – Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în principal, anularea unei decizii de concediere, astfel încât prezentului litigiu i se aplică dispozițiile legii speciale referitoare la conflicte de muncă.
Din interpretarea prevederilor legale mai sus enunțate, rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una alternativă, fie cea de la locul unde își are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia, reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. În acest sens, se reține și decizia nr. 2365/2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2013 de către Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În cauza de față, domiciliul reclamantului este în C. iar locul de derulare a raporturilor de muncă se afla preponderent în București, conform înscrisurilor depuse la dosar de către pârâtă (filele 71-75 dosar nr._ al Tribunalului București), aspect de altfel necontestat de către reclamant. În aceste condiții, atât Tribunalul C. cât și Tribunalul București, sunt deopotrivă competente în soluționarea cauzei, reclamantul având alegerea între aceste două instanțe deopotrivă competente.
Însă, reclamantul prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul București a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, neavând posibilitatea de a invoca excepția de necompetență teritorială, raportat la disp. art. 130 alin. 3 și 4 NCPC.
În aceste condiții, constatând că litigiul de față este de competența teritorială a tribunalului în a cărui circumscripție se află locul de muncă al reclamantului, respectiv Tribunalul București, Tribunalul C. apreciază că nu este competent teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, motiv pentru care urmează să admită excepția necompetenței sale teritoriale, cu consecința înaintării cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru stabilirea instanței competente, în temeiul art. 135 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C..
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul I. V. M., domiciliat în C., ., ., și cu domiciliul procesual ales în C., . nr.61, ., ., în contradictoriu cu pârâta B. PROTECHNOLOGIES SRL, cu sediul în localitatea D., județ Iași, și cu sediul procesual ales în București, ..1-5, Opera Businesss Center, etaj 7, sector 5, în favoarea Tribunalului București.
Constată ivit conflict negativ de competență între Tribunalul C. și Tribunalul București.
Înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit.
Dispune suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.11.2015.
Președinte,
F. M. I. Asistenți judiciari,
A. M. B. Grefier,
L. V. N. M. Ș.
Red.Jud.FMI/2ex/18.11.2015
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8470 | |
ROMÂNIA TRIBUNALUL C. ., C. Telefon:_ Fax:_ Emisă la 17.11.2015 | Dosar nr._ Obiectul cauzei: contestație decizie concediere Reclamant: I. V. M. Pârât: . SRL |
În răspuns vă rugăm să menționati numărul dosarului și termenul de judecată | |
C Ă T R E,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Vă înaintăm alăturat dosarul civil nr._ privind pe reclamantul I. V. M. domiciliat în C., ., ., ., și cu domiciliul procesual ales în C., . nr.61, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. P. Technologies SRL cu sediul în localitatea D., județ Iași, și cu sediul procesual ales în București, ..1-5, Opera Businesss Center, etaj 7, sector 5, având ca obiect contestație decizie concediere, întrucât prin sentința civilă nr. . s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul C. și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării incidentului procedural ivit.
Președinte,
F. M. I. Grefier,
M. Ș.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
