Contestaţie la executare. Sentința nr. 1249/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1249/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 20845/303/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1249
Ședința publică din 12.06.2015
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE cu sediul în București, sector 6, ..7-9 în contradictoriu cu pârâții B. E. JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI B. Ș. C. ȘI D. N. cu sediul în București, sector 3, ..17 și P. I. domiciliat în Medgidia, ., ., .>având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită.
Dezbaterile asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului C. au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015, cele dezbătute fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integranta din prezenta hotărâre și când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.06.2015, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorului Sector 6 București sub nr._ contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a chemat în judecată pe pârâții B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. și P. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse în dosarul de executare nr.1401/2014.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Sentința civilă pronunțată de Tribunalul C. la data de 17.06.2011, în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. I., s-a dispus anularea deciziei de pensionare contestate de reclamant și menținerea deciziei de pensionare emisă de C. de pensii a Ministerului Apărării Naționale, întemeiate pe dispozițiile Legii nr.164/2001.
În fapt, în perioada 2010-2013, s-a desfășurat etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, în pensii de asigurări sociale.
În prima etapă, potrivit art.4 alin.1 lit. a din Legea nr. 119/2010, recalcularea tuturor pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, s-a efectuat într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a HG nr. 735/2010, respectiv în perioada august-decembrie 2010.
Până la emiterea deciziilor de recalculare, pensiile plătite au fost cele cuvenite potrivit Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat.
Deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise și au produs efecte începând cu data de 01.01.2011. Astfel, în marea majoritate a cazurilor, în luna ianuarie 2011, pensiile plătite cadrelor militare în rezervă au avut un cuantum mai mic, stabilit în urma recalculării.
În etapa a doua, desfășurată începând cu luna februarie 2011, odată cu adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010 și detaliate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010.
Astfel, au fost supuse revizuirii toate pensiile care au făcut obiectul primei etape, respectiv pensiile recalculate, inclusiv acele pensii ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri judecătorești.
În același timp, începând cu data de 01.01.2011, cadrul legal referitor la drepturile de pensie și asigurări sociale este stabilit prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la aceeași dată fiind abrogate prevederile Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat.
A treia etapă, cu caracter reparatoriu, instituită prin Legea nr.241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a produs efecte juridice începând cu data de 01.10.2013, dată de la care pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, cuantum calculat potrivit Legii nr. 164/2001.
În vederea îndeplinirii cu celeritate, de către C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale a obligațiilor stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art.6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul a fost repus în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 (stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare), începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011.
Contestatoarea a subliniat că, prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011).
Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ultra activând dispozițiile Legii nr. 164/2001.
Sub acest aspect, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că instanțele de judecată nu au competența „de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire ia existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective”.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare și dacă aceasta poate fi supusă revizuirii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. 9 din data de 10 iunie 2013, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c - h din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, act normativ aplicabil revizuirii pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, similar Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011.
Potrivit acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că „sunt supuse revizuirii și pensiile (...) care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, atunci când deciziile de recalculare emise (...) au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri”.
Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este aplicabilă, mutatis mutandis, și în cazul fostelor pensii militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a - b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniu pensiilor.
De altfel, aplicabilitatea Deciziei nr. 9 din 10 iunie 2013 la situația pensiilor militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a - b din Legea nr.119/2010, a fost evidențiată și de către Curtea Constituțională, în motivarea deciziei nr.323 din 10 iunie 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor ale art. 20 din anexa nr. 3 la aceeași ordonanță de urgență (care prevăd că „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definite și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii”.
Ca urmare a celor prezentate, contestatoarea a precizat că, prin aplicarea actelor normative mai sus menționate, până în prezent, reclamantului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată, așa cum, în fapt, a dispus și instanța de judecată prin sentința civilă nr. 3782/17.06.2011.
În dovedirea menținerii în plată a drepturilor de pensie avute în luna decembrie 2010, precum și a plății, în luna februarie 2011, a diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie și cuantumul pensiei rezultat în urma recalculării în temeiul Legii nr.119/2010, contestatoarea a anexat buletinul de calcul pentru P. I..
Contestatoarea a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 4303/02.09.2011, reclamantul a încercat, în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor OUG nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidentă legislația anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011.
Reclamantul a încercat acest artificiu chiar în condițiile în care Legea nr.241/2013, potrivit art. 1 stabilește că ,,pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor si ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010”.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, potrivit încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine un onorariu de 1.240,00 lei, sumă care, în raport de munca prestată în această fază a executării, este, în opinia contestatoarei, exagerat de mare și neconformă cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești, cu modificările și completările ulterioare. Din această perspectivă, solicităm instanței de judecată să cenzureze onorariul acestuia.
În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1401/2014 al Biroului E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar, în copie, buletin de calcul pentru P. I. și Decizia nr._ privind revizuirea pensiei în baza OUG nr.1/2011.
La data de 15.12.2014, intimatul B. Ș. C. și D. N. a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale.
De asemenea, la data de 23.12.2014, intimatul P. I. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și continuarea executării silite împotriva contestatoarei.
Intimatul a depus la dosar, în copie, cupoane de pensie din luna decembrie 2010, martie 2012, august 2012 și august 2013.
Urmare solicitării instanței, la data de 13.03.2015, B. Ș. C. și D. N. a înaintat la dosar copii de pe înscrisurile din dosarul de executare nr.1401/2014.
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București sub nr._/303/2014, contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a chemat în judecată pe pârâții B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. și P. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr.1401/2014.
În motivarea contestației, contestatoarea a reiterat aceleași motive, similare cu cele arătate prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ .
La termenul din data de 26.03.2015, instanța a admis excepția litispendenței și a reunit cele două dosare.
Totodată, la termenul de judecată din data de 26.03.2015, având în vedere precizarea contestatoarei, potrivit căreia contestația este și o contestație la titlu, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 6 București.
Prin Sentința civilă nr. 2285/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în Dosar nr._ /2104 a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C..
Pentru a dispune în acest sens, instanța inițial învestită a reținut că, în concret, contestatoarea a invocat motive de contestație la executare care atrag atât competența materială a Judecătoriei Sectorului 6 București, ca instanță de executare, respectiv criticile aduse modalității de stabilire a cheltuielilor de executare, cât și motive care atrag competența materială a Tribunalului C., astfel cum se va argumenta în continuare.
Astfel, prin contestația la executare formulată, s-a invocat intervenirea unui impediment la executarea sentinței civile nr. 3782/2011 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă, constând în . OUG 1/2011, care a modificat prevederile legale în materia stabilirii drepturilor de pensie.
În condițiile în care unele motive de contestație atrag competența Judecătoriei Sectorului 6 București, iar altele competența Tribunalului C., instanța a apreciat că, având în vedere identitatea de rațiune, în cauză devin incidente dispozițiile art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
La primul termen de judecată ulterior înregistrării Dosarului nr._, Tribunalul C. a dispus disjungerea contestației la executare propriu-zisă de contestația la titlu, iar cu privire la judecata celei dintâi a invocat excepția necompetenței materiale, reținând următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată de reclamantă, instanța a fost învestită cu soluționarea unei contestații la executarea începută în cadrul Dosarului de executare nr. 1401/2014 al B. B. Ș. C. și D. N., precum și a unei contestații la titlu, ce vizează lămurirea Sentinței civile nr. 3782/17.06.2011 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._ .
Potrivit art. 712 Cod procedură civilă, (1) Contestația se introduce la instanța de executare. (2) În cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul. În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului. (3) Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare.
În consecință, cele două capete de cerere distinct formulate de reclamantă, atrag competența unor instanțe diferite, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București, ca instanță de executare și Tribunalul C., ca instanță ce a pronunțat titlul a executoriu a cărui lămurire se solicită.
În acest caz, pentru stabilirea competenței vor fi avute în vedere dispozițiile art. 99 C.proc.civ., ce instituie regulile de determinare a competenței în cazul mai multor capete principale de cerere.
Ipotezele avute în vedere de cele două alineate ale textului de lege menționat, sunt cele ale capetelor principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, respectiv a unor capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură.
După cum s-a subliniat în doctrină, regula înscrisă la art. 99 alin.2 C.proc.civ., are în vedere pretențiile conexe, care nu au fost, însă, formulate prin cereri de chemare în judecată diferite și ulterior reunite, în condițiile art. 139 C.proc.civ., ci au fost deduse judecății, de la bun început, prin aceeași cerere de chemare în judecată.În acest caz, legătura dintre capetele principale de cerere se analizează în aceleași condiții ca în cazul conexității reglementate de art. 139 C.proc.civ., constituind un aspect de fapt, ce trebuie analizat în concret în fiecare speță.
Judecata împreună a cererilor între care există această strânsă legătură este necesară în interesul unei bune administrări a justiției, pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii.
Or, între contestația la executare propriu-zisă și contestația la titlu nu se poate vorbi despre o asemenea legătură care să facă necesară judecarea cererilor reunite, de către aceeași instanță, printr-o unică hotărâre judecătorească. O asemenea concluzie se impune cu atât mai mult cu cât motivele contestației la executare sunt circumscrise unei executări greșite, deduse dintr-o anumită interpretare a titlului executoriu, pentru a cărui clarificare a și fost necesară formularea contestației la titlu.
Prin urmare, o soluționarea judicioasă a pretențiilor contestatoarei, presupune în acest caz soluționarea irevocabilă prioritară a contestației la titlu, urmând ca, în funcție de lămuririle aduse cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, să se poată verifica legalitatea executării silite începute în temeiul titlului executoriu astfel lămurit.
Pentru toate aceste motive, instanța apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile art. 99 alin.2 C.proc.civ., astfel că nu se impune judecata celor două capete de cerere principale de către Tribunalul C., ca instanță mai înaltă în grad, ci dimpotrivă, sunt aplicabile dispozițiile alin.1 al art. 99 C.proc.civ., în baza cărora s-a dispus disjungerea, urmând a fi admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în capătul de cerere privind contestația la executare propriu-zisă.
Pe cale de consecință, se va declina competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
În temeiul art. 133 pct.2 C.prc.civ. se va constata ivit conflictul de competență și se va înainta dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. în soluționarea contestației la executare.
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE cu sediul în București, sector 6, ..7-9 în contradictoriu cu pârâții B. E. JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI B. Ș. C. ȘI D. N. cu sediul în București, sector 3, ..17 și P. I. domiciliat în Medgidia, ., ..D, .>în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. pt. A. B.
Aflată în C.O., semnează,
Conform art. 426 alin.4 C.proc.civ.,
Președinte complet,
A. C.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
2EX./26.06.2015
ROMÂNIA TRIBUNALUL C. SECȚIA I CIVILĂ Sediul Cța, . | |
Telefon 0241/_ Fax 0241/_ | Dosar nr._ Obiectul cauzei:contestație la executare Reclamant: C. de P. Sectorială a M. Pârât: B. B. Ș. și D. N. ș.a. |
În răspuns vă rugăm să menționati numărul dosarului și termenul de judecată |
C ă t r e,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Potrivit dispozițiilor instanței, stabilite în prezentul dosar, vă aducem la cunoștință că prin sentința civilă nr.1249 din 12.06.2015 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. în soluționarea contestației la executare, s-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE cu sediul în București, sector 6, ..7-9 în contradictoriu cu pârâții B. E. JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI B. Ș. C. ȘI D. N. cu sediul în București, sector 3, ..17 și P. I. domiciliat în Medgidia, ., ..D, .>în favoarea Judecătoriei Sector 6 București, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.
Vă mulțumim pentru colaborare,
PREȘEDINTE DE COMPLET
A. C. GREFIER
M. J.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1148/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 1271/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
