Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 671/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Sentința nr. 671/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 7082/118/2014

Dosar nr._

TRIBUNALUL C.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.671

Ședința publică din 02 aprilie 2015

PREȘEDINTE – A. N.

ASISTENȚI JUDICIARI

L. N.

G. C.

GREFIER – M. M.

Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect drepturi bănești, acțiune formulată de reclamanții S. R. N., Ș. A. și C. D. cu domiciliul procesual ales in C., ..64, ..A, . avocat V. Ghiuldivan Elvida, in contradictoriu cu pârâta .. cu sediul in C., .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 martie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 26 martie 2015 si 02 aprilie 2015, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _ , reclamanții S. R. N., Ș. A. și C. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta .. ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care:

- să fie obligată pârâta să le plătească reclamanților drepturile salariale restante și actualizate cu rata inflației la data plății efective, conform art. 159 al. 2 din Codul muncii;

- să fie obligată pârâta să plătească reclamanților un salariu lunar cu titlu de salariu compensatoriu, în temeiul art. 78 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2011-2014;

- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În fapt, reclamanții susțin că au fost angajați la societatea pârâtă începând cu luna februarie a anului 2014.

Pentru reclamanții S. R. N. și Ș. A. salariul era de 2.860 lei/lună conform contractului individual de muncă și trebuia plătit pe data de 25 a fiecărei luni, iar pentru reclamantul C. D. salariul de 3.578 lei/lună trebuia plătit în aceleași condiții.

Contractele individual de muncă ale reclamanților au încetat la datele de 19.03.2014, 10.03.2014 și, respectiv, 24.02.2014, fără însă ca reclamanților să le fie achitate la zi drepturile salariale.

Reclamanții susțin că sunt îndreptățiți și la actualizarea drepturilor bănești cu rata inflației, întrucât aceasta are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani datorate.

Reclamanții solicită a se face aplicarea art. 78 din contractul colectiv de muncă la nivel național, cu consecința plății către fiecare reclamant a unui salariu lunar cu titlu compensatoriu, datorită încetării contractelor individuale de muncă pentru motive neimputabile.

În drept, s-au invocat art. 159 din Codul muncii, art. 40 al. 1 lit. c din Codul muncii, art. 166 al. 4 din Codul muncii, art. 81 al. 8 din Codul muncii, art. 159 al. 2 din Codul muncii, art. 1530-1535 C. Civil, art. 272 din Codul muncii.

În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei.

Au fost anexate dovezi ale raporturilor de muncă, decizii de încetare a contractelor individuale de muncă.

Pârâta .. a depus la dosar întâmpinare, prin care a recunoscut pretențiile reclamanților, însă s-a opus actualizării drepturilor bănești cu rata inflației, sub motiv că plata drepturilor restante nu s-a putut face din motive independente de voința angajatorului.

Pârâta a mai arătat că neplata salariului a fost generată de dificultățile financiare prin care a trecut societatea.

Reclamanții nu sunt îndreptățiți nici la acordarea unui salariu compensatoriu, având în vedere că nu au fost concediați sau disponibilizați, ci relațiile de muncă au încetat ca efect al demisiei.

În probațiune, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Au fost anexate adresa nr._/01.10.2013, extras din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național pe anii 2011-2014.

Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:

Reclamanții S. R. N., Ș. A. și C. D. au avut calitatea de angajați ai societății pârâte, până la data când au încetat raporturile de muncă prin demisie, în datele de 19.03.2014, 10.03.2014 și, respectiv, 24.02.2014.

Reclamanții S. R. N. și Ș. A. erau remunerați cu un salariul de 2.860 lei/lună conform contractului individual de muncă și trebuia plătit pe data de 25 a fiecărei luni, iar pentru reclamantul C. D. salariul de 3.578 lei/lună trebuia plătit în aceleași condiții.

Fiind chemată în instanță de reclamanți pentru neplata drepturilor salariale restante, pârâta .. a învederat că în evidențele societății reclamanții figurează cu următoarele salarii neacordate: reclamantul S. R. N. cu suma totală de 3.175 lei; reclamanta Ș. A. cu suma totală de 1.518 lei; reclamantul C. D. cu suma totală de 1.389 lei.

Așadar, pârâta a determinat inclusiv cuantumul drepturilor salariale neachitate reclamanților, sume confirmate și de apărătorul reclamanților.

Pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.

Art. 8 din Codul muncii dispune că „relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe”, ceea ce implică exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor în consens cu valorile morale, cu respectarea ordinii de drept, fără acțiuni sau omisiuni potrivnice caracterului rațional al conduitelor subiectelor de drept.

Libertatea contractuală se prelungește și dincolo de momentul încheierii contractului, în domeniul executării contractului, creditorului recunoscându-i-se dreptul de a pretinde de la debitorul său executarea în natură sau prin echivalent a prestației neexecutate, din culpă sau executată în mod defectuos.

Din acest punct de vedere este angajata răspunderea civilă contractuală, ca formă a răspunderii civile, potrivit căreia fapta ilicită păgubitoare care o generează, constă în nerespectarea obligației asumate contractual de către debitor și are ca finalitate repararea în natură sau prin echivalent a prejudiciului cauzat astfel creditorului.

Potrivit art. 166 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, de natură a antrena răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.

Așadar, de lege lata, în temeiul normelor și principiilor civile contractuale, este consacrată obligația angajatorului de a-l despăgubi pe salariat, în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Angajatorul nu se poate exonera de răspundere invocând cu titlu general pretinse dificultăți financiare, pentru că neplata salariului fără o justificare obiectivă, punctuală și pentru o perioadă atât de îndelungată constituie în sine o încălcare suficient de serioasă a obligațiilor născute in temeiul legii din cuprinsul contractului de muncă încheiat între părți.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale restante, astfel: pentru reclamantul S. R. N. suma totală de 3.175 lei, pentru reclamantul Ș. A. suma totală de 1.518 lei, iar pentru reclamantul C. D. suma totală de 1.389 lei.

Instanța consideră întemeiate și capetele de cerere subsecvente privind actualizarea pretențiilor bănești cu rata inflației și acordarea dobânzii legale, pentru următoarele motive:

Referitor la solicitarea de obligare a pârâtei la plata sumei ce reprezintă actualizarea drepturilor salariale datorate și dobânda legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii și data plății efective, instanța reține că un creditor poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.

Având în vedere că natura juridică a dobânzii legale este diferită de cea a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), este admisibil cumulul acestora și, deci, nu se ajunge la o dublă reparație. Prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate. Actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda legală urmărește acoperirea beneficiului nerealizat. Așadar, natura juridică a celor două instituții este diferită. În timp ce dobânda legală reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii legale nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite.

Instanța va respinge însă ca neîntemeiată acțiunea pe capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a unui salariu compensatoriu conform art. 78 din contractul colectiv de muncă la nivel național, de vreme ce probele administrate în cauză relevă că raporturile de muncă ale reclamanților au încetat prin demisie ca act unilaterial al salariatului, deci independent de voința angajatorului, fiind lipsite de relevanță motivele care i-au determinat pe reclamanți să opteze pentru încetarea raporturilor de muncă.

Instanța va lua act și că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții S. R. N., Ș. A. și C. D. cu domiciliul procesual ales in C., ..64, ..A, . avocat V. Ghiuldivan Elvida, in contradictoriu cu pârâta .. cu sediul in C., ..

Obligă pârâta să plătească reclamantului S. R. N. suma totală de 3.175 lei, reprezentând drepturi salariale aferente lunilor februarie-martie 2014, care vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Obligă pârâta să plătească reclamantului S. R. N. dobândă legală calculată asupra debitului restant, de la scadenței debitului și până la momentul plății efective.

Obligă pârâta să plătească reclamantei Ș. A. suma totală de 1.518 lei, reprezentând drepturi salariale aferente lunilor februarie-martie 2014, care vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Obligă pârâta să plătească reclamantei Ș. A. dobândă legală calculată asupra debitului restant, de la scadenței debitului și până la momentul plății efective.

Obligă pârâta să plătească reclamantului C. D. suma de 1.389 lei, reprezentând drepturi salariale aferente lunii februarie 2014, care vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Obligă pârâta să plătească reclamantului C. D. dobândă legală calculată asupra debitului restant, de la scadenței debitului și până la momentul plății efective.

Respinge acțiunea ca nefondată pe capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a unui salariu compensatoriu în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2011-2014.

Ia act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..

Pronunțată in ședință publică, azi 02 aprilie 2015.

PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI

A. N. L. N.

Pt.G. C.

Semnează cf.art.426 alin.1 C.

PREȘEDINTE COMPLET,

A. N.

GREFIER,

M. M.

Red.jud.A.N./03.06.2015

4 .

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 671/2015. Tribunalul CONSTANŢA