Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1991/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1991/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 1991/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 7 septembrie 2015
Sentința civilă nr. 1991
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de reclamanții S. M. domiciliat în G., ., ., ., C. M. domiciliat în G., ., ..6, ., C. - O. C. M. domiciliată în G., ..33, ., ., D. V. I. domiciliat în G., ., ., ., N. G. domiciliat în G., ., ..1, ., și P. A. domiciliat în G., ., județ G., toți cu domiciliul procesual ales în oraș O., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta A. N. Română cu sediul în C., Incinta Port nr.1 – Clădirea ANR, județ C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință, s-au prezentat avocat P. F. pentru reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 5 din dosar, și consilier juridic B. Anișoara pentru pârâtă, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 154 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 154 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care se arată părțile, obiectul, stadiul pricinii și faptul că pârâta a depus la dosar întâmpinare ce a fost comunicată reclamanților la data de 23.06.2015, după care:
La interpelarea instanței, avocat P. F. precizează că reclamanții își desfășoară activitatea în G., dar sediul angajatorului este în C.. Totodată, solicită conexarea prezentei cauze la dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului C., care are primul termen de judecată la data de 10.09.2015, la completul LM 5, în ambele cauze fiind vorba de același obiect și același pârât.
Instanța apreciază că excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanță se discută cu prioritate față de excepția conexității invocată de către reclamanți.
Prin urmare, în baza art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C., invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Consilier juridic B. Anișoara solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului C. având în vedere că toți reclamanții își au domiciliile în G. și locul de muncă în cadrul Căpităniei Zonale G., astfel încât competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului G..
Avocat P. F. pune concluzii de respingere a excepției invocând normele privind competența alternativă care atrage competența instanței de la domiciliul reclamantului sau pe cea de la sediul angajatorului, iar în prezenta cauză angajatorul nu este Căpitănia Zonală G., ci A. N. Română, care are sediul în C..
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C., invocată de pârâtă prin întâmpinare.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul C. la data de 19.05.2015 sub număr de dosar_, reclamanții S. M., C. M., C. - O. C. M., D. V. I., N. G. și P. A. au chemat în judecată pârâta A. N. Română solicitând obligarea acesteia la calcularea și plata diferențelor salariale cuvenite prin aplicarea Legii nr. 284/2010 și a O.U.G. nr. 19/2012, pentru perioada 18.05._13, precum și dobândă legală aferentă până la plata efectivă a sumelor cuvenite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arăta că în cauză este incidentă O.U.G. nr. 19/16.05.2012, care la art. 2 alin. 2 a statuat că salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea nr. 284/2010, sub condiția ca după . Ordonanței să-și înceteze valabilitatea contractul colectiv de muncă. Pârâta nu a dat eficiență acestui act normativ, iar ulterior a intrat în vigoare O.U.G. nr. 84/12.12.2012, care a stabilit salariile tot prin raportare la prevederile anexei nr. VIII la Legea nr. 284/2010. Pârâta s-a conformat abia la data de 01.04.2013, când prin decizia nr. 386/01.04.2013 a Directorului General al A.N.R. s-a dispus ca salariile de bază pentru personalul din cadrul Autorității Navale Române al căror cuantum se situează sub limita minimă stabilită de tranșele salariale pe funcții să se stabilească prin aplicarea valorii de referință de 600 lei și a coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, pe grade și trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor și de vechimea în specialitate.
În drept, au fost invocate disp. art. 2 al. 2 din O.U.G. nr. 19/2012, art. 4 din O.U.G. nr. 84/12.12.2012, Anexa VIII la Legea nr. 284/2010.
Anexat cererii, au fost depuse înscrisuri (filele 6-33).
Pârâta A. N. Română a depus întâmpinare (filele 36-42), prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C., iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Au fost anexate întâmpinării înscrisuri (filele 43-48).
Analizând actele si lucrările dosarului, fata de excepția necompetentei teritoriale, instanța retine următoarele:
Față de dispozițiile art. 248 alin. (1) NCPC, instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale, excepție de procedură cu caracter dilatoriu, deoarece, în caz de admitere a acesteia, jurisdicția învestită de reclamant devine necompetentă pentru cercetarea în fond a pricinii.
În cauză, pentru soluționarea excepției, instanța are în vedere următoarele dispoziții normative:
Art. 269 Codul muncii – (1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Art. 210 Legea nr.62/2011 – Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Analizând cererea formulată, sub aspectul excepției necompetenței teritoriale invocate, instanța constată că domiciliile reclamanților sunt situate în localitatea G., jud. G. iar potrivit susținerilor părților locul de derulare al raporturilor de muncă al acestora s-ar situa în aceeași localitate, neavând relevanță în stabilirea competenței sediul pârâtei, ci locul în care angajații prestează activitatea în folosul acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) si (3) NCPC, cu referire la art. 269 din Codul muncii și art.210 din Legea nr.62/2011, excepția de necompetență teritorială invocată urmează să fie admisă, cu consecința declinării competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C..
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții S. M., domiciliat în G., ., ., ., C. M., domiciliat în G., ., ..6, ., C. O. C. M., domiciliată în G., ..33, ., ., D. V. I., domiciliat în G., ., ., ., N. G., domiciliat în G., ., ..1, ., și P. A., domiciliat în G., ., județ G., toți cu domiciliul procesual ales în oraș O., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta A. N. ROMÂNĂ cu sediul în C., Incinta Port nr.1 – Clădirea ANR, județ C., în favoarea Tribunalului G..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7.09.2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. G. C.
Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.jud.FMI/2ex/10.09.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1336/2015.... → |
|---|
