Acţiune în constatare. Sentința nr. 5106/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5106/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 4150/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5106/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar D. A.-G.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier S. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. S. și pe pârât . ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, asistat de av.D. A., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, apreciază că este competentă general, material și teritorial de a soluționa prezenta cauză.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art.238 din C.p.c.
Av.D. A. pentru reclamant estimează durata soluționării dosarului ca fiind o zi la acest termen ,având în vedere că este prezent și martorul Z. C. propus pentru audiere.
Instanța, în temeiul art.238 C.p.c., estimează durata cercetării cauzei ca fiind o zi, respectiv la acest termen, având în vedere că este prezent și martorul Z. C..
Instanța pune în discuție probele.
Av.D. A. pentru reclamant depune practica judiciara si solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul Z. C., pentru a face dovada condițiilor în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, si invedereaza ca este de acord si cu proba cu înscrisurile depuse la dosar solicitata de catre parata prin intampinare.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți și proba testimonială cu un martor pentru reclamant, în baza art.258 noul C.pc., considerând-o utilă soluționării cauzei pentru dovedirea situației de fapt invocate.
Instanța procedează la audierea martorului Z. C. propus de reclamant, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
In raport de dispozițiile art.244 noul C.p.c,instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte probe de administrat și constatând dosarul în stare de judecată,s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Av.D. A. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii, să se constate că activitatea desfășurată de reclamant pe perioada menționată se încadrează în grupa a II a de muncă, conform Ord.50/1990 anexa II pct. 34, pct.69 și pct. 160, în procent de 100%, obligarea pârâtei să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
Constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a retinut spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.03.2014, reclamantul S. S. a chemat în judecată pe pârâta . să se constate că activitatea desfășurată în perioadele 12.01._78 și 27.03._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă conf pct 3 si Anexa II art 34, art 69 si art 160 din Ordinul nr. 50/1990 si pct 38 din Ord 125/1990, și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens, in temeiul art 40 alin 2 din CM .
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei . Autoutilitare, atelierul strungarie, în perioadele 12.01._78 și 27.03._01 în meseria de strungar( prelucrator prin aschiere), desfășurând operații de strunjire metale feroase si neferoase-aluminiu, bronz, hotel, alama, fonta, sticlostartitex, pertinax.
A menționat că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada contractului de muncă, avand o activitate cu conditii grele, periculoase si nocive fapt dovedit si de existenta bolilor profesionale precum . bronsic, silicoza, discopatie lombara care au afectat salariatii din aceasta sectie. In cadrul activitatii de strungar reclamantul desfasura operatii de strunjire si finisare a pieselor din hotel, fonta, bronz, alama, operatii de executare prin strunjire a unor piese de schimb prin debitare, strunjire, polizare, slefuire, a reperelor, strunjire a pieselor electroizolante cu discuri abrazive, operatii de polizare si ajustare, cu polizoare sau benzi abrazive, colectoare le motoarelor electrice, folosind emulsia de racire; executarea reperelor izolante pentru bobinaj si conexiuni, frezarea pieselor din materiale electroizolante, debitarea si frezarea pieselor cu discuri abrazive, executarea operatiilor de polizare si ajustare, ascutirea sculelor cu polizorul, curatirea, degresarea pieselor cu tricloretilena, diluanti, acetona.
In drept, reclamantul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile Ordinului nr. 50/1990 anexa 2, art. 34, art 69, art 160, Ordinul 125/1990 anexa 2 pct 38. si art 40 alin 2, litera h din Codul Muncii, art 35 NCPC, art 1528 NCC.
Reclamantul a depus in sustinerea cererii in copie: cartea de identitate, carnetul de munca, fisa de identificare a functiilor profesionale, situatia bolilor profesionale in ultimii 15 ani,, buletin de determinari de toxicologie sanitara, practica judiciara.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, locul de muncă al reclamantului nefiind încadrat în grupa a II a de muncă conf anexei nr. 7, CCM Fabrica Autoutilitare RMU. Reclamantul si-a desfasurat activitatea de strungar in Sectia strungarie, activitate ce nu a fost incadrata in nicio grupa de munca.
Pârâta a anexat înscrisuri privind locurile de muncă și personalul încadrat în grupele I și a II a de muncă, fisa postului de frezor universal, tabelul nominal cu lucratorii care isi desfasoara activitatea in locurile de munca prevazute de Ordinul 50/1990
La data de 01.10.2014, Dna D. M., in calitate de asistent judiciar a declarat ca se abtine de la solutionarea acestei cauze, motiv pentru care in baza art 98 alin 2 din ROI, obligatia de inlocuire a a revenit Dna A. D.-G..
A fost administrată proba cu inscrisurile depuse la dosar si proba cu un martor, pentru a se dovedi condițiile de la locul de muncă, fiind audiat martorul Z. C., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar,
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte . Autoutilitare- atelierul strungarie, in meseria de strungar, in perioadele 12.01._78 și 27.03._01
Activitatea reclamantului s-a desfășurat in acest atelier pe toată durata raportului de muncă așa cum arată și pârâta în întâmpinare.
Așa cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză., activitatea reclamantului consta in operatiuni de strunjire a metalelor feroase si neferoase, operatii de ascutire a uneltelor, de polizare a pieselor turnate, operatii de lustruire, taiere a materialelor electroizolante, emanandu-se in aer fum toxic. Reclamantul lucra cu materiale toxice, folosind emulsia de racire pe baza de soda caustica si adezivi, dar si acizi precum triclorul si alti diluanti folositi la degresara pieselor.
In ceea ce priveste conditiile exterioare de munca, martorul a precizat ca atelierul in care lucra reclamantul se afla langa atelierul bobinaj, de unde venea foarte mult fum, zgomot, fara sa existe vreo delimitare izolatoare intre toate aceste ateliere care isi desfasurau activitatea in aceeasi hala. Temperaturile erau foarte scazute iarna si extrem de ridicate vara, fara a exista un sistem de ventilatie corespunzator.
Martorul a precizat de asemenea ca reclamantul a desfasurat aceste operatiuni, in aceste conditii de munca, in procent de 100% din programul de lucru.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, respectiv slefuirea si lustruirea pieselor din materiale feroase si neferoase, degresarea chimica cu solventi organici sau solutii alcaline a pieselor, dupa ce acestea erau slefuite prin aschiere, cat si condițiile de la locul său de muncă, respectiv mediu cu pulberi, temperaturi scazute iarna si ridicate vara, zgomot, trepidatii, vapori, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct.34, 69,si 160 din Ordinul 50/1990.
Potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează în grupa a II-a de muncă, potrivit Anexei 2, pct. 34 si 69, coroborat cu art. 3 din Ordinul nr. 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că alți colegii ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și acesta, au obținut recunoașterea grupei de muncă chiar direct de unitate sau prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrat în grupa a II a de muncă, deoarece nu a fost nominalizată de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art 6 din ordinul 50/1990 nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său, mai ales ca unitatea a acordat chiar si pentru o perioada acesta grupa, pentru aceeasi activitate.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în funcția de strungar în perioadele 12.01._78 și 27.03._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990, anexa II pct. 34, 69 si 160, în procent de 100%, și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de S. S., avand CNP_, domiciliat in C., ., jud D., in contradictoriu cu pârâta . sediul in C., .. 80, jud. D., CUI_, J_ .
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 12.01._78 și 27.03._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ord. nr. 50/1990, anexa II, pct. 34, 69 și 160, în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Executorie.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică,azi 01.10.2014.
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar D. A.-G.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier S. P.
Red/tehnored.M.I.,C.I
4 ex/07.10.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
