Acţiune în constatare. Sentința nr. 3379/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3379/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 4904/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3379/2014
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul D. D. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, constată că este competentă atât material, cât și teritorial.
În raport de dispozițiile art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 6 luni.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat D. pentru reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor din cei doi indicați în cererea de chemare în judecată, respectiv Uriceanu C. V., renunțând la numitul C. A., pentru a dovedi condițiile în care reclamantul și-a desfășurat activitatea și timpul de lucru. Arată că martorul propus este prezent. Depune la dosar acte medicale și practică judiciară.
În raport de dispozițiile art. 255, 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială pentru reclamant.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numitul Uriceanu C. V., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. pentru reclamant pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile pe fond și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.de mai sus, reclamantul D. D. a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să se constate că activitatea desfășurată de reclamant in perioadele 01.08.1978 – 18.10.1978, 29.03.1980 – 07.12.1985, 28.10.1986 – 21.08.2000, 01.03.2001 – 31.03.2001 în cadrul unității pârâte a fost lucrată în condiții de muncă ce se încadrează în grupa II-a de muncă în procent de 100% și să fie obligată pârâta să elibereze adeverință în acest sens.
În motivarea cererii, a arătat că în perioadele menționată și-a desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte, în meseria de lăcătuș, atelierul întreținere și reparații, fabrica Tranformatoare.
A mai arătat că a desfășurat operații de risc foarte ridicat și cancerigen pe bază de pânză din fibră de sticlă, rășini, cupru, aluminu, azbest, tricloretilenă, cositor, pastă decapantă, ulei de transformator, lac de impregnare.
În toată această perioadă activitatea s-a desfășurat în condiții deosebite de muncă, fiind expus unui microclimat nefavorabil cu noxe.
De asemenea, potrivit Ordinului 50/1990, unitatea pârâtă a acordat grupa a II a de muncă unor colegi ai reclamatului.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, locul de muncă al reclamantului nefiind încadrat în grupa a II a de muncă.
A arătat că activitatea desfășurată de reclamant nu se regăsește in prevederile punctului 6 din Ordinul 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii, așadar locul său de muncă nu a fost nominalizat de către comisia de nominalizare a locurilor de muncă a persoanelor ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, și ca urmare cererea este neîntemeiată .
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți.
Sub prestare de jurământ, în baza art. 319 c.p.c a fost audiat martorul Uriceanu C. V. a cărei declarație a fost consemnată și depusă la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Din proba testimonială administrată în cauză, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, reiese că reclamantul a realizat operațiuni specifice funcției de lăcătuș, precum reparații la utilaje, spălare cu kerosen a pieselor, polizare cu flexul, șlefuire cu șmirghelul, taiere și polizare cu flexul respectiv se foloseau materiale precum azbest, diluant, benzină de extracție, uleiuri, vaselină, fibră de sticlă, vată de sticlă, acid sulfuric, sodă caustică.
Tot din declarația martorului, care a fost coleg de muncă al reclamantului, reiese faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercita pe tot parcursul programului de lucru. Din probele administrate rezultă că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare, însă și aceștia din urmă doar pe anumite perioade, deși unitatea pârâtă nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă.
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că locul de muncă al reclamantei nu a fost nominalizat nu prezintă relevanță și nu conferă acțiunii promovate de reclamantă un caracter inadmisibil, întrucât Ord.50/1990 invocat de aceasta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Activitatea desfășurată de reclamant se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 69, 79 și 160 din Ordinul 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că, unii colegi ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și acesta au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nicio justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța va admite acțiunea în sensul că va constata că activitatea desfășurată de reclamant in perioadele 01.08._78, 29.03._85, 28.10._00, 01.03._01 în cadrul unității pârâte a fost lucrată în condiții de muncă ce se încadrează în grupa II-a de muncă, in procent de 100%, potrivit Anexei II pct. 34,69,160 din Ordinul 50/1990, cu consecința obligării pârâtei să-i elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulata de reclamantul D. D., CNP_ domiciliat in C., ..12, ., . in contradictoriu cu paratul ., cu sediul in C., .. 80, judetul D..
Constată că activitatea desfăsurată de reclamant in cadrul unitătii pârâte in perioadele 01.08._78, 29.03._85, 28.10._00, 01.03._01 se incadrează in grupa a II a de muncă in procent de 100 % conform Ordinului 50/1990 anexa II pct. 34,69,160.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverintă in acest sens.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronuntata in sedinta publica de la 03.06.2014.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, C. O.
Asistent judiciar, L. C. O.
Grefier, L. R. M.
Red.4ex.jud. CU 26.06.2014.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
