Acţiune în constatare. Sentința nr. 4090/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4090/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 4409/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4090/2014
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant G. T.
și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: - reclamant - G. T. GHE asistat de avocat C. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție competenta în conformitate cu dispoz. Ncpc.
Avocat C. D. pentru reclamant, având cuvântul, arată că Tribunalul D. este competent.
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa cauza dedusă judecătii și legal investită.
Instanța acordă cuvântul pe propunere de probe.
Avocat C. D. pentru reclamant, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse și proba testimonială cu un martor, respectiv: C. F..
Instanța în baza art. 258 noul C.p.c., încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimoniala cu un martor pentru dovedirea situației de fapt.
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul C. F., a cărui declaratie a fost consemnată și depusă la dosarul cauzei .
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. D. pentru reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 25.03.2014, reclamantul G. T. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate în contradictoriu cu pârâta . că activitatea desfășurată de acesta în meseria de frezor, respectiv ascuțitor, în perioada 21.02.1979 – 01.04.1992, se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, Anexa 2, pct. 34 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În fapt, a arătat că a fost angajatul pârâtei din data de 21.02.1979 cu contract individual de muncă, desfășurând activitatea de frezor în perioada 21.02.1979 – 01.05.1988 și 01.10._92 respectiv ascuțitor în perioada 01.05._93.
Arată că și-a desfășurat activitatea într-o hală și în permanență a efectuat operații de nituire.
Învederează reclamantul că în cadrul aceleiași hale se efectuau operații de strunjire, frezare, rectificare, găurire, alezare, ascuțire scule, zgomotul produs depășind limitele maxime admise.
Arată că efectua și microașchiere, operație în urma căreia se degaja pulbere microscopică eliminându-se și vapori toxici în atmosferă.
Reclamantul arată ca în concret desfășura activitate de polizare, șlefuire, lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase, în condiții de muncă fără ventilație sau instalații de anihilare a pulberilor degajați.
A mai susținut reclamantul că activitățile enumerate se desfășurau în aceste condiții pe tot parcursul programului de lucru .
Reclamantul a mai arătat că a solicitat instanței eliberarea unei adeverințe de la intimată, însă aceasta a refuzat să dea curs cererii.
În drept a invocat art.35 C. și Ordinul 50/1990 anexa 2 poz. 34 și 83.
A solicitat proba cu înscrisuri și martori pe care i-a nominalizat prin acțiune.
Reclamantul a depus xerocopie CI, xerocopie carnet de muncă.
Pârâta a formulat la data de 18.04.2014 întâmpinare în temeiul art 205 C. și art 272 Codul muncii., solicitând respingerea acțiunii motivat de faptul că activitatea desfășurată de reclamant nu a fost nominalizată la nivel de unitate ca activitate desfășurată în condiții de grupa a II a de muncă. A mai susținut pârâta că în ceea ce privește zgomotul existau mijloace de atenuare, izolare cât și ventilații amplasate în fiecare secție și că reclamantul nu se încadrează ca funcție ocupațională în acordarea sporurilor pentru muncă în condiții nocive și periculoase. Mai arată pârâta că datorită lipsei acute de comenzi și întreruperilor frecvente de activitate, gradul de încărcare al salariaților era sub 50%.
A solicitat judecarea în lipsă în temeiul art 242 C..
Pârâta a depus delegație reprezentare juridică, adresa nr.I/2112/141/25.10.2013 a CNPP referitoare la situația încadrărilor în grupele de muncă ,proces-verbal nr._/28.06.1999 încheiat de Inspectoratul de Sănătate Publică D., situația locurilor de muncă încadrate în grupa I și a II a de muncă, adeverința salariatului Cataneanu N..
A încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și cu martori pentru reclamant, în acest sens fiind audiat la termenul din 24.06.2014 martorul C. F. propus de reclamant, termen la care reclamantul a depus și practică juridică.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din carnetul de munca al reclamantului, se retine ca in perioada dedusa judecății, acesta a lucrat ca frezor (21.02.1979 – 01.05.1988 și 01.10._92 ) și ca ascuțitor (01.05._93 ) în cadrul . .
Din observarea carnetului de muncă reiese că în perioada 06.01._84, reclamantul a efectuat stagiul militar, având contractul de muncă suspendat.
Din proba testimonială administrată în cauză, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, reiese că în perioadele menționate datorită sistemului de răcire se degajau substanțe toxice și faptul că se lucra mult cu aluminiu .
Martorul arată că reclamantul a desfășurat operații și activități specifice meseriei de frezor. Reclamantul executa operațiuni de frezare a pieselor necesare în industria aeronautică,executa piese din duraluminiu, oțel, fontă, calapoade impregnate cu un material toxic, araldit. Executa și operațiuni de finisare a pieselor, lustruire, șlefuire în urma cărora se degajau particule foarte mici de praf și pulberi de la piatra abrazivă. Ca ascuțitor, reclamantul desfășura operații de polizare a pietrelor de polizat,ascuțirea sculelor, executarea cuțitelor de ascuțit,se debitau cu pietre de polizat, de unde se degaja un miros neplăcut.. Martorul a susținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste condiții pe toată durata programului de lucru.
A mai susținut martorul că se lucra și cu piese din aluminiu, folosindu-se substanțe toxice și că activitatea se desfășura în condiții de muncă fără ventilație sau instalații de anihilare a pulberilor degajați, în condiții de iluminat improprii.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare, însă și aceștia din urmă doar pe anumite perioade, deși unitatea pârâtă nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă.
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că locul de muncă al reclamantului nu a fost nominalizat în grupa a II a de muncă nu prezintă relevanță și nu conferă acțiunii promovate de reclamant un caracter inadmisibil, întrucât Ord. 50/1990 invocat de aceasta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Instanța va avea în vedere și faptul că și colegilor reclamantului le-a fost recunoscută grupa de muncă prin intermediul instanțelor de judecată, hotărâri pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Din declarația martorului C. F.. reiese că acesta, împreună cu reclamanta, au lucrat în perioada de timp specificată în aceleași condiții și loc de muncă. Îndeplineau sarcini și activități similare, ocupând funcțiile de rectificator și frezor.
Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă și condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct. 34.
În ce privește perioada 06.01._84, când reclamantul a fost încorporat, contractul său de muncă fiind suspendat, cererea nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
În consecință, instanța va admite cererea și va constata că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 21.02._83 și 06.09._92 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul G. T.,având CNP_, cu domiciliul în C., . ,nr.74, ..1, . contradictoriu cu pârâta . ,cu sediul în localitatea Ghercești, ., D., .
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioada 21 02_83 și 06 09_92 se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 anexa II pct.34 în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de comunicare. Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2014.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
G. S. A. V. C. D. E. C.
Red. Jud.G.S./As.jud.C.D.
4 ex./04.07.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
