Acţiune în constatare. Sentința nr. 7056/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7056/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 8551/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 7056/2014
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâta E. SA C., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta personal și asistată de avocat F. C., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se audiază martorul A. A., nominalizat în cererea de chemare în judecată și încuviințat de instanță, depoziția martorului fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată în funcția de lăcătuș și lăcătuș montator în perioada 11.09.1980-1.04.2001 se încadrează în grupa a II - a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 50/1990, anexa II pct. 34 și 69 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.06.2014, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 11.09._04 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 69, 72 si 79 și să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că a fost angajata unității pârâte pe perioada 11.09._04 având încheiat contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în meseria de lăcătuș montator, în Fabrica Aparataj, Atelier Trafo-măsură.
Susține că activitatea pe care a desfășurat-o presupunea executarea următoarelor operațiuni:
Lua miezurile de bobină, le găurea la mașina de găurit, le pilea manual cu pile, le izola cu hârtie, le bobina cu cablu format din cupru învelit în țesătură pe care în prealabil o impregna cu lac. Apoi cositorea bornele de la bobine cu cositor după ce le impregna cu lac în baie. După scoaterea lor din baia de lac, le lasă să se scurgă, le lasă la uscat și le ștergea cu diluant, iar apoi le monta în carcase de plastic pe care le capsa.
De asemenea, pentru ștergerea vârfurilor de bobină folosea diluant.
Diluantul pe care-l folosea degaja vapori toxici care inducea o stare permanentă de amețeală.
O altă operație pe care o efectua consta în transportarea bobinelor la Atelierul Araldit, unde se turnau rășini în cochilii de fier. La lua de acolo și le ducea în atelierul lor pentru a le finisa cu pila și șmirghel. În urma acestei operații rezultau pulberi de rășină care îi acoperea în întregime, dobândind un aspect de morar.
După aceasta, bobinele se ungeau cu ulei de rășinoase până căpătau un aspect lucios.
Efectua aceste operații 100 % din timpul de lucru.
Mai arată că atelierul în care lucra nu era prevăzut cu instalații de aerisire și nu au fost luate alte măsuri pentru eliminarea noxelor.
Deasemenea, a lucrat în condiții de microclimat nefavorabil, pe timpul verii temperatura aerului din incinta atelierului fiind foarte ridicată, aerul îmbibat cu gaze toxice fiind irespirabil, iar pe timpul iernii, temperatura era scăzută.
Își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 192, art. 194 cpc.
Înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și proba testimonială, nominalizând-o pe A. I..
În scop probatoriu, depune, în copie, carte de identitate, carnet de muncă, practică judiciară.
Pârâta a depus întâmpinare (fila 19) solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că reclamanta a fost angajata unității pârâte în funcția de lăcătuș montator, la Secția Trafo- măsură, Divizia Aparataj Înaltă Tensiune A.I.T.
Spune că, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție, trebuia să îndeplinească următoarele condiții:să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 (art. 1 si 2 ), să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art. 3 din ordin), să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (art. 6 din Ordin).
În concluzie, spune că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.
E. a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, fiind obligatoriu acest lucru conform Decretului nr. 92/1976.
Dovadă a urmării procedurii spune că stau anexele din CCM E. cu locurile de muncă, pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 si Ordinul nr. 125/1990, tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare Divizie (Fabrica) în parte.
Pe cale de consecință, spune că atâta timp cât reclamantul nu a desfășurat activitatea în meseria/funcția lui într-un loc de muncă din tabelul respectiv, rezultă că acesta a lucrat în condiții normale de muncă.
Consideră ca în situația admiterii probei cu martori, declarațiile acestora nu sunt relevante, neputând să răstoarne probele cu înscrisuri depuse de părți care dovedesc contrariul, iar extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că ar exista o similitudine între activitatea desfășurată de reclamant și cea prevăzută la unele puncte din anexe invocate ori pentru că s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă, consideră că reprezintă de fapt o adăugare la lege, care nu se poate realiza de către instanțe și trebuie respinsă cererea .
De altfel, neaplicându-se grupa de muncă la aceste locuri de muncă și pentru aceste activități prestate de reclamant, E. nu a virat la Casa de pensii indemnizația CAS majorată, așa cum cere legislația și începând cu 1992, pentru a putea beneficia de grupa de muncă reclamantul sau alți salariați de la aceste locuri de muncă.
In prezent, având în vedere că au trecut peste 12 ani de la abrogarea Ordinului nr. 50/1990, nici nu poate fi obligată unitatea la plata acestor diferențe de indemnizații, deoarece dreptul material la acțiune s-a stins prin prescripție. In concluzie, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Iși întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 c.p.c.
Solicită proba cu înscrisuri.
In scop probatoriu depune, în copie, Anexa nr. 7 la CCM privind locurile de muncă pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă de la Divizia MER, Tabel cu personalul încadrat în grupele I și II de muncă pe locuri de muncă de la Divizia în care și-a desfășurat activitatea reclamantul.
Reclamanta a depus prin serviciul registratură răspuns la întâmpinare (fila 30) prin care solicită respingerea apărărilor pârâtei ca nefondate.
De asemenea, a depus cerere de probatorii (fila 35), solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul A. I..
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială cu un martor la solicitarea reclamantului.
La termenul din data de 03.12.2014 a fost audiată martora A. A. a cărei declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamanta C. M. a fost angajata unității pârâte, raporturile de muncă desfășurându-se în baza unui contract individual de muncă, așa cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, precum și din recunoașterea pârâtei prin întâmpinare. Activitatea pe care o desfășura era cea de lăcătuș (pozițiile 1-8 din carnetul de muncă) și lăcătuș montator (pozițiile 9 – 67 din carnetul de muncă), în Atelier Trafo-măsură, Divizia Aparataj Inaltă Tensiune A.I.T.
Din declarația martorei A. A. rezultă că reclamanta lucrat ca lăcătuș montator din anul 1980 până în anul 2004.
Spune că reclamanta găurea miezuri de bobinaj, le pilea, le degresa, le lăcuia cu un lac pe care îl prepara reclamanta din rășini și întăritor. Izola cu hârtie și bandă de sticlă, le bobina cu sârmă de cupru, cu izolație de bandă de sticlă. Cositorea bornele cu pastă decapantă și cositor, cu ciocan cu flacără deschisă. Le impregna la final în lac, le încorpora în cochilii, puneau pe margine azbest și le duceau la atelierul de turnat rășină. Le introducea în cuptoare la 200 grade C. Se forma o rășină care se ținea în cuptor 24 de ore, decofra la cald. După ce se răceau le pilea, le finisa, le ștergea cu triclor, cu diluant. Toate substanțele erau toxice, avea mâinile aspre de la folosirea acestora.
Martora, personal, s-a îmbolnăvit de alergie.
De asemenea, menționează că a avut colegi care s-au îmbolnăvit de plămâni din cauza pulberilor și gazelor inhalate.
Mai spune martora că întregul program de lucru se desfășura în aceste condiții.
Nu știe de ce unitatea nu a încadrat-o pe reclamantă în grupa a II-a de muncă.
Unitatea, însă, a încadrat în grupa a II-a de muncă pe M. I. și V. I., care au lucrat în același atelier.
Mai spune că reclamanta nu avea echipament de protecție adecvat.
Le-a dat în schimb unitatea, săpun, prosop, lapte/sifon.
Potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”.
Punctul 34. Anexa II al aceluiași act normativ menționează: Confecționarea cojilor de bachelita și a modelelor ușor fuzibile.
Curățarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afara halei curățătoriei.
Sablaj umed.
Polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase.
Pct. 69 Anexa II. Instalații de fabricare pentru: benzen, toluen, xilen, divinilbenzen, izopropilbenzen, butadienă, monoclorbenzen, diclorbenzen, triclorbenzen, toluen clorurat, hexaclorciclohexan, detoxan, tetraclorură de carbon, tricloretilenă și tetracloretan, polimerizarea butadienei cu alfametilstiren, obținerea fenolului și a acetonei din izopropilbenzen, epiclorhidrină, clorură de etil - fabricare. Degresarea chimică cu solvenți organici sau cu soluții alcaline. Extracții cu benzen, toluen, xilen. Fabricarea paradiclorbenzenului și a nitroxanului.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța nu poate reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerea pârâtei că reclamanta nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă deoarece nu a fost nominalizată de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art 6 din ordinul 50/1990 nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
Potrivit pct. 12 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii, încadrarea in grupele I si II de munca privind perioada anterioara datei de 18.03.1969 se face cu respectarea prevederilor Instructiunilor nr. 1040/1967 de aplicare a Legii nr. 27/1966 prin care au fost preluate tabelele 1 si 2, anexele la Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959, care cuprind meseriile si functiile prevazute in grupele I si II de muncă.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamantă, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acesteia se încadrează deci, în grupa a II-a de muncă, potrivit Anexei 2, pct. 34 si 69, Ordinul nr. 50/1990.
Față de cele menționate, instanța urmează a admite cererea începând cu data de 11.09.1980 până la data de 01.04.2001, data la care Ordinul nr. 50/1990 își încetează aplicabilitatea ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 19/1990 (art. 198)
Ca atare, văzând dispozițiile actelor normative aplicabile în speța de față, instanța va admite cererea, constatând că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâta în funcția de lăcătuș și lăcătuș montator în perioada 11.09._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 34 și pct. 69 și obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, adeverință care să respecte condițiile de formă prevăzute de lege.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta C. M., cnp_, cu domiciliul în C., ., ., . în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., .. 80, județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în funcția de lăcătuș și lăcătuș montator în perioada 11.09.1980 - 1.04.2001 se încadrează în grupa a II -a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 50/1990, anexa II, pct. 34 și 69.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 decembrie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red. jud. C.D., a.j. M.D.
4 ex./16 decembrie 2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
