Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4061/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4061/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 1719/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4061/2014
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta M. F. F. în contradictoriu cu pârâtul C. M. - SOCIAL BRABOVA, având ca obiect drepturi bănești casare - al doilea ciclu procesual.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin avocat T. B., lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanta, prin avocat, învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată și obligarea pârâtei să acorde despăgubiri reprezentând contravaloarea sporului de prevenție în perioada 1.01._13, sporului pentru muncă prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbătoare legală, sporului pentru orele suplimentare efectuate în perioada 1.01.2010 – 17.01.2012 și daune interese la sumele solicitate, conform raportului de expertiză, învederând faptul că pârâtul recunoaște, în răspunsul la adresa dispusă de instanță, că sporurile cuvenite și neplătite nu au fost compensate cu timp liber corespunzător din cauza deficitului de personal. Nu solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 23 01 2013, reclamanta M. F. F. a chemat în judecată pârâtul C. M.-SOCIAL BRABOVA solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la: plata sporului de prevenție de 11% începând cu data de 01. 01. 2010 – până la pronunțarea hotărârii, plata sporului pe timpul nopții de 25% și pentru zilele de repaus sau de sărbătoare, cu 200% începând cu data de 01. 01. 2010 - până la pronunțarea hotărârii, plata porului de 75% din salariul de bază reprezentând contravaloarea orelor suplimentare, necompensate cu timp liber,efectuate, începând cu data de 01 01 2010 – până la pronunțarea hotărârii, plata de daune interese, constând în actualizarea sumelor pe care i le datorează cu rata inflației, precum și dobânda legală la sumele respective, plata cheltuielilor de judecată.
Arată că a fost salariata pârâtului în funcția de îngrijitoare iar drepturile solicitate sunt prevăzute și în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară la art. 97(1).
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 97 alin 1 din C.C.M la nivel de ramură sanitară, art. 123 din Codul Mucii, art. 142 alin 2 din Codul Muncii, art. 126 alin 2 din Codul Muncii, Legea 330/2009, Legea 304/2008.
A depus la dosar în copie: cartea de identitate, contractul individual de muncă, fișa postului,foile colective de prezență pe perioada 01. 01. 2010 – 31. 12. 2010, ștate de plată pe perioada 01. 01. 2010 – 31. 12 2011, Hotărârea pentru aprobarea Regulamentelor de organizare și funcționare a unităților de asistentă medico – sociale și pentru modificarea Regulamentului de organizare și funcționare a Direcției Publice Comunitare de Evidență a Persoanelor D., fluturași de salariu.
Unitatea sanitară pârâtă a depus la dosar note de ședință învederând următoarele:
- nu s-a acordat sporul de prevenție de 11%,
- sporul pentru munca de noapte s–a acordat în cuantum de 15% și nu 25%;
- nu s-a acordat sporul pentru zilele de repaus sau de sărbătoare de 200%,
- nu s-a acordat sporul de 75% din salariul de bază reprezentând contravaloarea orelor suplimentare necompensate cu timp liber,
- din 01.01.2010 până în prezent nu s-au acordat zile libere în compensare din cauza deficitului de personal, precum și plata acestora doar în limita Legii 284 /2010- art. 22 alin 1,2 precum și Legea 285/2011.
La data de 27. 05. 2013, reclamanta a depus la dosar obiectivele la raportul de expertiză solicitat și admis de către instanța de judecată:
- expertul să calculeze sporul de prevenție de 11% la salariul de bază conform Legii 304/2008,CCM și Lg 330/2009 începând cu data de 01 01 2010 – până la data efectuării expertizei,
- să calculeze contravaloarea orelor de muncă pentru activitatea desfășurată în timpul nopții,începând cu data de 01 01 2010 – până la 17 01 2012 conform art. 97 alin 1 lit. e din CCM,
- să calculeze contravaloarea orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică, sărători legale con fart 97 alin 1 lit. b din CCM la nivel de ramură sanitară începând cu data de 01 01 2010 – până la 17 01 2012,
- să calculeze orele suplimentare, necompensate cu timp liber, efectuate pe perioada 01 01 2010 – până la 17 01 2012, conform art. 123 alin 2 din Codul Muncii,
- să calculeze daune interese, constând în actualizarea sumelor mai sus rezultate, cu rata inflației, precum și dobânda legală la sumele respective.
La data de 12.09.2013, expertul A. S. a depus la dosar raportul de expertiză, părțile neformulând obiecțiuni.
La data de 14.10.2013, reclamanta a depus la dosar precizare la acțiune pin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 7.199 lei brut, respectiv 5.049 lei reprezentând drepturi bănești cu daune interese, 660,48 lei devalorizare și 672,37 lei reprezentând dobânda pe perioada 01 01 2010 – 17 01 2012, reprezentând spor prevenție 11%, spor de 75% din salariul de bază reprezentând spor pentru orele suplimentare și pentru sărbătorile legale și de repaus de 25%, actualizare și dobândă cu titlu de daune interese.
Prin sentința civilă nr. 6463 din 14 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., s-a admis acțiunea precizată, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei următoarele sume, drepturi bănești, constând în:
- 2.294 lei net, reprezentând spor de prevenție de 11%, pentru perioada 01.01._13,
-1.357 lei net, reprezentând c/val. ore lucrate în zilele nelucrătoare, pe perioada 01.01._12,
-1.398 lei net, reprezentând ore suplimentare, pe perioada 01.01._12,
- sumele nete de 660,48 lei și 672,37 lei, reprezentând daune interese, s-a admis în parte cererea reclamantei fiind obligată pârâta să –i plătească acesteia suma de 300 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert pentru următoarele argumente:
Reclamanta este salariata unității C. M.-SOCIAL BRABOVA, cu contract individual de muncă nr. 24/10.03.2008, desfășurând, începând cu această dată activitate în meseria de îngrijitoare curățenie, potrivit contractului individual de muncă durata muncii fiind de 8 ore pe zi, adică 40 ore pe săptămână, cu un salariu de bază lunar de 530 lei.
Potrivit art.160 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar conform 13 din O.G. nr. 17/2008, pentru modificarea și completarea O.U.G nr. 115/2004, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, Personalul contractual de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din sectorul sanitar beneficiază de un spor lunar de prevenție, în procent de 11% din salariul de bază, care se acordă începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
Conform art. 97 alin. 1 litera i din CCM unic la nivel de ramură sanitară, salariații beneficiază și de un spor lunar de prevenție, în procent de 11%, potrivit legii.
Coroborând înscrisurile aflate la dosar cu concluziile raportului de expertiză, ținând seama și de faptul că pârâtul nu a făcut dovada plății drepturilor salariale cu acest titlu către reclamantă, s-a constatat că aceasta este îndreptățită la plata sumelor constând în spor de prevenție pentru perioada 01.01._13, calculate de expert la suma de 3241 lei brut, respectiv 2294 lei net.
În ceea ce privește acordarea c/valorii orelor lucrate în zilele nelucrătoare, inclusiv sărbători legale, în perioada 01.01._12, s-a reținut că potrivit art. 97 alin.1 din CCM la nivel de ramură sanitară, pentru orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică, de sărbători legale și în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, se acordă un spor de 100 %, în același sens fiind și dispozițiile art. 142 alin. 2 din Codul Muncii, ce prevăd acordarea unui spor din salariul de bază, ce nu poate fi mai mic de 100 % din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul de lucru.
Ca atare, reclamanta a fost de asemenea îndreptățită la plata unui astfel de spor pentru munca prestată în zilele nelucrătoare, orele lucrate în aceste condiții fiind, conform raportului de expertiză pentru perioada 01.01._12 în număr de 1016, din care angajatorul a plătit reclamantei un număr de 740 ore, diferența de ore neplătite fiind calculată la suma de 1935 lei brut, adică 1357 lei net.
Cu privire la capătul de cerere vizând acordarea plății orelor suplimentare efectuate de reclamantă în perioada 01.01._12, s-a reținut că, potrivit art. 122 din Codul Muncii, munca suplimentară se compensează cu prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acestuia, iar conf. art. 123 din aceeași lege, în cazul în care compensarea cu timp liber nu este posibilă, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu, corespunzător duratei acesteia, ce se stabilește prin negociere, în cadrul C.C.M, sau, după caz, al C.I.M și nu poate fi mai mic de 75 % din salariul de bază.
Conform art. 97 alin. 1, litera c din C.C.M. unic la nivel de ramură sanitară, salariații beneficiază pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, potrivit prevederilor legale, dar nu mai puțin decât cuantumul în vigoare la data înregistrării prezentului contract colectiv de muncă.
În perioada dedusă judecății, reclamanta a prestat un număr de 504 ore suplimentare, pentru care nu a fost remunerată, drepturile salariale fiind calculate de același expert la suma de 1993 lei brut, adică 1398 lei net, așa încât, instanța constatând întemeiată cererea și sub acest aspect, fiind admisă în consecință, în baza dispozițiilor legale arătate.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu a făcut dovada că i-a achitat reclamantei drepturile salariale cuvenite, în conformitate cu disp. art.168 alin 1 din Codul muncii, cu toate că, potrivit art.272 Codul muncii îi revine sarcina probei, fiind obligat să depună până la prima zi de înfățișare dovezile în apărare.
Prin prezenta cerere, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtului să-i calculeze și să-i plătească daune interese, constând în actualizarea sumelor datorate cu rata inflației, precum și dobânda legală aferentă acestor sume.
Conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, daunele interese datorate putând consta în dobânda legală, care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor datorate de pârât reclamantei, dar și acordarea acestor sume actualizate cu indicele de inflație, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art. 1531 N.C.C. care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, instanța a admis și acest capăt de cerere și a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 660,48 lei, reprezentând actualizarea sumelor cu rata inflației, precum și suma de 672,37 lei, reprezentând dobânda legală.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Tribunalul a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumelor astfel reținute.
În baza art. 274 Cod pr.civ., a admis în parte cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat pârâtul către aceasta la plata sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert, cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat, nefiind dovedite a fi fost efectuate în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. MEDICAL SOCIAL BRABOVA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, s-a susținut că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală, prin obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești solicitate, în condițiile în care Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, înregistrat la MMFES la data de 29.09.2008 și publicat în M.O.al României partea V nr.16/20.10.2013 avea o durată de valabilitate de 2 ani de la data înregistrării, conform art.17 din contract, arătând că acesta a încetat de drept prin ajungerea la termen, la data de 30.09.2010, nefiind prelungit prin act adițional.
S-a susținut, pe de o parte că, pentru perioada 30.09._13, nu există temei juridic pentru acordarea drepturilor bănești, iar pe de altă parte că intimatul C. Medical Brabova nu face parte din unitățile cărora li se aplică contractul colectiv de muncă.
În cel de al doilea motiv de recurs, s-a criticat sentința, susținându-se că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prin contractul colectiv de muncă nu pot fi prevăzute drepturi și obligații la nivel superior față de cele stabilite prin lege, în contextul în care acesta se încheie în aplicarea legii.
S-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prevederile art.9,10 și art.14 din OUG nr.115/2004, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, ce reglementau acordarea sporurilor solicitate de reclamantă, au fost abrogate prin art.48 pct.17 din Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În privința sporului pentru orele lucrate în zilele de repaos săptămânal și sărbători legale s-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art.18 din Anexa III Cap.II, art.2 din Legea nr.284/28.12.2010, privind salarizarea unitară a personalului din fonduri publice, prevederile art.9 din Legea nr.285/2010 și art.7 din Legea nr.283/2011, în raport de care munca prestată în zilele de repaos săptămânal și sărbători legale se compensează cu timpul liber corespunzător.
În drept s-au invocat dispozițiile art.3041 Cod pr.civ.
Prin decizia nr. 188/03.02.2014 a Curții de Apel C. a fost admis recursul pârâtului, a fost casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru următoarele argumente:
Obiectul acțiunii civile precizate, formulată de reclamantă l-a reprezentat obligarea pârâtului la plata sporului de prevenție de 11%, începând cu 1.01.2010 și la celelalte drepturi bănești reprezentând ore lucrate în zilele nelucrătoare pe perioada 1.01._12 și contravaloarea orelor suplimentare pe perioada 1.01._12, precum și a unor sume reprezentând daune interese.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea atât pe dispozițiile art.97 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară cât și pe dispozițiile Legii nr.330/2009, Legii nr.304/2009 precum și art.123, art.142 alin.2 și art.126 alin.2 din Codul muncii.
Examinând sentința, în raport de motivele de recurs, în care se invocă nerespectarea dispozițiilor Legii nr.330/2009, Legii nr.284/2010, Legii nr.285/2010 și Legii nr.283/2011, se constată că acordarea sporurilor, a contravalorii orelor lucrate în zile nelucrătoare, a orelor suplimentare, astfel cum au fost solicitate de reclamantă, s-a realizat în raport de prevederile CCM unic la nivel de ramură sanitară, nefiind analizată incidența dispozițiilor legale menționate, în privința îndreptățirii reclamantei la acordarea pretențiilor solicitate. Instanța nu a analizat aspectele invocate de pârâtă în recurs, privind valabilitatea CCM unic la nivel de ramură sanitară, raportată la reglementările legale privind acordarea unor sporuri și a contravalorii orelor suplimentare sau a orelor lucrate în zilele nelucrătoare, cu toate că acțiunea formulată de reclamantă s-a întemeiat și pe dispozițiile Legii.330/2009 și Legii nr.304/2008.
Omisiunea instanței de fond de a analiza prezenta cauză privind îndreptățirea reclamantei la acordarea pretențiilor solicitate, și în raport de dispozițiile legale arătate, echivalează cu necercetarea în totalitate a fondului cauzei.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Reclamantul a depus la dosar precizări ale acțiunii indicând temeiul juridic pentru fiecare capăt de cerere. În conformitate cu decizia de casare instanța a pus în vedere reclamantului să formuleze precizării în raport de prevederile legale care în anii deduși judecății au interzis plata orelor suplimentare și a orelor lucrate sâmbăta, duminica și în zile de sărbătoare legală.
Reclamanta a depus o nouă precizare în raport de dispozițiile menționate, precizare care a fost comunicată pârâtului care însă nu a formulat apărări.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamanta este salariata unității pârâte C. M.-SOCIAL BRABOVA, cu contract individual de muncă, pe funcția de îngrijitoare curățenie și prin acțiunea precizată a solicitat obligarea pârâtului angajator la plata unei despăgubiri egale cu diferențe de drepturi salariale cuvenite și neachitate de angajatorul pârât, începând cu 01.01.2010, reprezentate de: sporul de prevenție de 11%; spor de noapte în cuantum de 25%; sporul pentru zilele de repaus sau de sărbătoare legală de 200%; sporul de 75% din salariul de bază reprezentând contravaloarea orelor suplimentare necompensate cu timp liber, temeiul acordării acestor drepturi fiind dat de dispozițiile codului muncii și ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară valabil pe perioada de referință.
În ceea ce privește sporul de prevenție, în procent de 11%, instanța reține că acesta a fost reglementat inițial prin legea 304/2008 art. 13 alin.5 și 6 care prevedeau că "Personalul contractual de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din sectorul sanitar beneficiază de un spor lunar de prevenție, în cuantum de 11% din salariul de bază, care se acordă începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
(6) Personalul din unitățile sanitare, inclusiv personalul de specialitate medico-sanitar contractual și funcționarii publici din cadrul autorităților de sănătate publică, beneficiază de un spor lunar de prevenție, în cuantum de 11% din salariul de bază".
Începând cu 01.01.2010 acest spor a fost introdus în salariul de bază, nemaifiind reglementat ca spor distinct la salariul de bază, așa cum rezultă din Nota din Anexa II /2 la legea 330/2009 "În coeficientul prevăzut în coloana Bază sunt cuprinse: sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acestea".
Potrivit recunoașterii pârâtului din întâmpinare și concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză reclamanta nu a beneficiat de acest spor în baza legii 304/2008, până la 31.12.2009, astfel că la . legii 330/2009 nu a fost introdus în salariul său de bază. În acest fel reclamanta a primit un salariu mai mic începând cu 01.01.2010 decât cel cuvenit, suferind un prejudiciu material din vina angajatorului pe care în temeiul art. 253 din codul muncii acesta are obligația să îl acopere.
Potrivit raportului de expertiză diferențele de salariu rezultate din neacordarea și ulterior neincluderea în salariu de bază a sporului de prevenție sunt în sumă netă de 2294 lei, sumă care i se cuvine reclamantului ca și despăgubire pentru prejudiciul suferit.
In ceea ce privește sporul pentru munca de noapte, instanța reține că reclamanta nu a efectuat muncă noaptea și deci nu i sa cuvine plata sporului de noapte.
Cu privire sporul pentru orele prestate in zilele de repaus săptămânal si in zilele de sărbătoare legală și orele suplimentare necompensate cu timp liber s-a constatat de expert, după analizarea statelor de plată si a foilor colective de prezentă, că reclamanta a prestat muncă din dispoziția angajatorului (dispoziție concretizată în planificarea turelor de serviciu) în zilele de repaus săptămânal și de sărbătoare legală, precum și muncă suplimentară care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător și nici nu a fost plătită conform dispozițiilor legale în vigoare.
Pentru acestă muncă codul muncii art. 142 alin.2 (In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestata in zilele de sărbătoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzător muncii prestate in programul normal de lucru) și respectiv art. 123 alin.2 (Sporul pentru munca suplimentara, acordat in condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, după caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza) reglementa plata unor sporuri care să compenseze efortul depus de salariat.
Aceste sporuri au fost reglementate și de legea de salarizare nr. 330/2009 și apoi legea 284/2010, dar și de CCM la nivel de ramură sanitară valabil în perioada 29.09.2008 – 29.09.2010 art.97 alin 1 literele a și c. (art. 97 litera a) pentru orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică, de sărbători legale și în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, se acordă un spor de 100%; și art. 97 litera c c) pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, potrivit prevederilor legale, dar nu mai puțin decât cuantumul în vigoare la data înregistrării prezentului contract colectiv de muncă)
De menționat că prevederea de la art. 97 litera b din CCM care reglementează un spor de 200% atunci când din cauze argumentate repausul săptămânal se acordă după 15 zile de activitate continuă, pe care reclamata îl solicită, nu este aplicabilă deoarece nu s-a făcut dovada că salariata s-a aflat în această situație.
În perioada dedusă judecății 2010 – 2014 prin acte normative succesive (anuale) cu caracter special derogatoriu de la codul muncii și de la legile de salarizare din sectorul bugetar s-a prevăzut obligatoriu, doar compensarea cu timp liber corespunzător pentru munca prestată în zile de repaus săptămânal, de sărbătoare legală sau munca prestată suplimentar: pentru anul 2010 art. 30 alin.7 din legea 330/2010, pentru anul 2011 art. 9 din legea 285/2010, pentru anul 2012 art. 7 din legea 283/2011, pentru anul 2013 art.2 din OUG 84/2012 și pentru anul 2014 art.9 din OUG 103/2013.
Ca urmare salariații nu pot beneficia de plata sporurilor legale prevăzute de art .142 alin. 2 și art.123 alin 2 din codul muncii.
În schimb, având în vedere că, așa cum recunoaște și pârâtul în întâmpinare și cum a stabilit și expertul în raportul de expertiză, salariații nu au beneficiat de timp liber corespunzător din vina angajatorului, vină rezultând din modul în care acesta a organizat munca, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită să primească o despăgubire bănească pentru efortul suplimentar depus, pentru lipsirea sa de posibilitatea de a avea repaus săptămânal și liber în zilele de sărbătoare legală, de a se bucura ca toți ceilalți salariați de timpul liber împreună cu familia, de odihnă și de refacerea capacității de muncă
Această despăgubire va fi egală cu contravaloarea sporurilor prevăzute de lege pentru munca prestată în zile de repaus săptămânal, de sărbătoare legală sau munca prestată suplimentar, acest a fiind singurul criteriu obiectiv de apreciere a valorii prejudiciului suferit, cuantumul fiind determinat de expert în funcție de numărul de ore efectuate, necompensate și neplătite de unitate ș în funcție de dispozițiile legale în materie.
Instanța nu va reține susținerea că salariatul nu ar fi cerut compensarea cu timp liber corespunzător pentru că angajatorul care organizează activitatea și stabilește sarcinile salariaților avea obligația legală prevăzută de art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii de a acorda acestora toate drepturile rezultate din lege, din CCM sau din contractul individual de muncă, între acestea regăsindu-se și dreptul la odihnă săptămânală, la compensarea cu timp liber corespunzător. Angajatorul este cel care se face vinovat de încălcarea unei dispoziții legale, iar nu salariatul care are ca principală obligație, obligația de a munci nu de a cere drepturi. Angajatorul nu poate invoca în apărare propria sa culpă.
De asemenea instanța nu va reține nici ideea că salariatul ar trebui să ceară în acest moment, după 3-4 ani de la data la care a desfășurat activitatea compensare acu timp liber corespunzător deoarece scopul pentru care codul muncii a prevăzut în principal zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbătoare legală sau compensarea cu timp liber corespunzător, acela de a oferi salariatului posibilitatea să se odihnească, nu mai poate fi atins.
Pe de altă parte așa cum am mai arătat mai sus efortul suplimentar la salariatului nu trebuie să rămână nerecompensat, motiv pentru care instanța va obliga pârâtul la plata unei despăgubirii echivalente cu contravaloarea sporurilor pentru munca în zilele de repaus săptămânal și de sărbătoare legală și munca suplimentară efectuată, în cuantumul calculat de expert.
Față de cele arătate mai sus instanța va admite cererea precizată, în parte (doar pentru perioada pentru care expertul a făcut verificării și calcule, perioadă pentru care se reține că pârâtul se face vinovat de încălcarea drepturilor salariaților, pentru restul perioadei solicitate, la zi necuprinsă de raportul de expertiză, nedovedită, reclamanta având posibilitatea de a formula o acțiune nouă)
Va obliga pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri după cum urmează:
-2294 lei sumă netă contravaloarea sporului de prevenție pentru perioada 1.01._13, -1357 lei sumă netă contravaloarea orelor lucrate sâmbăta, duminica și în sărbători legale perioada 1.01._12, -1398 lei sumă netă contravaloarea orelor suplimentare în perioada 1.10._12, - daune interese (inflația_ lei și dobânda legală 672,37 lei) la sumele menționate mai sus - sume nete, conform raportului de expertiză.
Pârâtul datorează reclamantei actualizarea și dobânda legală calculate asupra sumei principale, această cerere accesorie fiind întemeiată în raport de dispozițiile art. 166 alin. 4 Codul Muncii, în conformitate cu care întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului; daunele interese datorate pot consta în dobânda legală, care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor datorate, dar și actualizarea cu indicele de inflație care acoperă deprecierea monetară, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art. 1531 N.C.C. care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea precizată, în parte formulată de reclamanta M. F. F., cu domiciliul ales în C., . 4 a, ., județul D., în contradictoriu cu pârâtul C. M.-SOCIAL BRABOVA, cu sediul în localitatea Brabova, ., județul D..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului despăgubiri după cum urmează:
-2294 lei sumă netă contravaloarea sporului de prevenție pentru perioada 1.01._13,
-1357 lei sumă netă contravaloarea orelor lucrate sâmbăta, duminica și în sărbători legale perioada 1.01._12,
-1398 lei sumă netă contravaloarea orelor suplimentare în perioada 1.10._12,
- daune interese: inflația_ lei și dobânda legală 672,37 lei, sume nete calculate la sumele menționate mai sus, conform raportului de expertiză.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie. Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red. C. D.
4 ex. – 08.07.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 6927/2014.... → |
|---|
