Acţiune în constatare. Sentința nr. 510/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 510/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 13212/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 510/2014
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant A. G. și pe reclamant ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta asistată de avocat D. A. lipsind societatea pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă raportat la art. 269 Codul Muncii și acorda cuvântul pe cererile de probatorii.
Avocat D. pentru reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martora C. V., probe propuse prin cererea de chemare în judecată.
Instanța încuviințează probele solicitate de părți prin cererea de chemare în judecată și prin întâmpinare potrivit dispozițiilor art. 258 Cod de procedură civilă raportat la art. 255 Cod de procedură civilă și procedează la audierea martorei C. V. a cărei declarație se află consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat D. A. arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei solicită admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 29.10.2013 pe rolul Tribunalului D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta A. G. a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să constate și să oblige pârâta să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioada 18.08._91 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990 pct.3, pct. 7 Anexa 2 pct.98. pct.51, pct.69, pct 211 și pct.160 precum și obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței in acest sens, conform art. 40, alin. 2 din Codul Muncii.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că în perioada 18.08._11 și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei având meseria de electrician, fabrica Locomotive Disel și Electrice, atelierul Montaj General, unde a desfășurat operațiunile la care folosea materiale de risc foarte ridicat cum ar fi:vata de sticlă, azbest, tricloretilenă, fosfat trisodic, whittespirit, solvenți organici și uleiuri minerale, soda caustică, vaselina, praf de la polizoarele și instalațiile de șlefuit. A mai arătat reclamanta că manipula piese grele în condiții defavorabile de muncă, poziții de lucru incomode ore în șir. Se produceau noxe cum ar fi: gaze, pulberi, fum, vapori, zgomot, frig,, căldură excesivă.
În toată această perioadă și-a desfășurat activitatea în zgomot, frig și la temperaturi extrem de ridicate vara
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct.51, pct.69, pct.98, pct 211 și pct.160.
În susținerea cererii a depus în copie: CI, carnet de muncă, buletine de determinări tehnologice sanitară în mediul de la locul de muncă, fisă de identificare a factorilor de risc profesional, lista locurilor de muncă cu risc profesional și lista angajaților care lucrează în aceste locuri, practică judiciară.
Pentru termenul din data de 28.11.2013, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A susținut că, în conformitate cu dispozițiilor Ordinului 50/1990 simpla solicitare a reclamantei nu este un motiv pentru acordarea automată a grupelor de muncă, ci este necesar să se parcurgă procedura prevăzută de actul normativ invocat
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât locul de muncă al reclamantei nu a fost încadrat în grupa a II a de muncă deoarece fabrica LDE a avut ca obiect de activitate fabricarea materialului rulant, și nu reparația acestuia.
A anexat în copie: tabel cu personalul încadrat în grupele I și II pe locuri de muncă, anexa 5 la CCM pe anul 1992,
În cauză instanța a încuviințat proba testimonială, fiind audiat martorul C. V. a cărei declarație se află la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte . în perioadele 18.08._11 așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Activitatea reclamantei s-a desfășurat in fabrica Locomotive Disel și Electrice, atelierul Montaj General in meseria de electrician.
Reclamanta a solicitat să se constate că a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în perioada 18.08._84 în procent de 100% din programul de lucru, conform Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct.98. pct.51, pct.69, pct 211 și pct.160 precum și obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței in acest sens, conform art. 40, alin. 2 din Codul Muncii.
Pentru perioada dedusă judecății, din declarația martorei C. V. rezultă că reclamanta a avut funcția de electrician, activitate ce presupunea operații de lucru cu materiale dăunătoare sănătății (praf de sticlă și de mică, aliaje de lipit cu Cu-Ag, cositor, plumb ,etc) și în urma cărora rezultau noxe și prafuri dăunătoare sănătății.
Tot din declarația martorei, care a fost colegă de muncă cu reclamanta, având aceeași meserie și în cadrul aceluiași atelier, reiese faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercita pe tot parcursul programului de lucru.
De altfel, reclamantei, așa cum reiese din carnetul de muncă depus la dosarul cauzei (fila 23 dosar) i-a fost recunoscută grupa de muncă de către unitatea pârâtă o perioadă de 10 ani și trei luni, începând cu data de 01.01.1991 și până la 31.03.2001, conform Ordinului 50/90, Anexa II, pct. 211.
Astfel, instanța va avea in vedere că reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul aceluiași loc de muncă încă de la angajare, astfel că nu este posibil ca pentru o perioadă de timp să i se recunoască faptul că a lucrat la locul de muncă prevăzut la pct. 211 Anexa II Ordinul 50/1990, iar anterior, acest loc să nu se încadreze la pct. 211 din anexa sus menționată.
Din probele administrate rezultă că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare, însă și aceștia din urmă doar pe anumite perioade, deși unitatea pârâtă nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă.
Tribunalul va face si aplicarea in acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis ca jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilata unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare s-a decis ca o astfel de diferențiere constituie o încălcare a art. 14 din Convenție combinat cu art. 1 din Protocolul nr. 1.
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că locul de muncă al reclamantei nu a fost nominalizat în anexa 5 la contractul colectiv de muncă din anul 1992 nu prezintă relevanță, întrucât Ord. nr. 50/1990 invocat de acesta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Pe de altă parte, instanța va avea în vedere aspectul că în perioada a 01.12.1984 – 08.11.1985, reclamanta a avut un program de 4 ore pe zi fiind în îngrijire copil ( filele 13- 14 dosar).
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite în parte cererea, va constata că activitatea desfășurată de reclamantă în perioadele 18.08.1979 – 30.11.1984 și 09.11.1985 – 01.01.1991 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct.98. pct.51, pct.69, pct 211 și pct.160 în procent de 100% din programul de lucru, precum și obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței in acest sens, conform art. 40, alin. 2 din Codul Muncii.
În ceea ce privește perioada 01.12.1984 – 09.11.1985 instanța respinge cererea având în vedere că în această perioadă reclamanta a fost trecută la program de 4 ore pentru îngrijirea copilului, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. G. având CNP_, cu domiciliul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., Calea București nr. 80, jud.D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul unității pârâte în perioadele 18.08.1979 – 30.11.1984 și 11.09.1985 – 01.01.1991 se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct.7, pct.51, pct.69, pct 211 și pct.160.
Respinge cererea pentru perioada 01.12.1984 – 09.11.1985.
Obligă pârâta să elibereze reclamantei o adeverință în acest sens.
Definitivă. Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05.02.2014.
PREȘEDINTE, R. Steluța G.
Asistent judiciar,
C. - M. M.
Asistent judiciar,
C. S.
Grefier, C. C. P.
Red./Jud..RSG/ Asis. Jud. CMM
4 ex.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1055/2014.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5206/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
