Acţiune în constatare. Sentința nr. 5206/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5206/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 5541/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5206/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar C. E. I.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, constată că este competentă general, material și teritorial.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat D. pentru reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, arătând că martorul este prezent.
Potrivit dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimonială solicitate de reclamant, prin apărător.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numitul T. F., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat D. pentru reclamant depune la dosarul cauzei proces-verbal de informare prealabilă, practică judiciară și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 11.04.2014, pe rolul Tribunalului D. – Secția Litigii de muncă și asigurări sociale a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâta . care a solicitat ca instanța să constate că activitatea desfășurată în perioada 16.07.1974 – 31.03.2001 se încadrează integral în grupa a -II- a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 50/1990 art 3 anexa II pct. 34,41,43,45, 47,69,79 și pct 160, și, în temeiul prevederilor art 40 alin 2 lit h din Codul muncii să oblige pârâta să îi elibereze adeverință în acest sens.
În fapt, a arătat că a fost angajatul pârâtei cu contract individual de muncă în perioada menționată, desfășurând activitatea de electrician în cadrul Secției Montaj în cadrul atelierului de întreținere și reparații, fabrica MER.
A desfășurat operațiuni de reparații și întreținere a utilajelor, degresare chimică cu solvenți chimici și soluții alcaline, triclor și diluant, apoi operații de impregnare a motoarelor în lacuri de impregnare ,reparare, montare și ungere, folosind materiale de risc foarte ridicat pe bază de mică,bandă de sticlă impregnată în lacuri de impregnare, șnur poliesteric,aliaje de lipit,, azbest și sticlă, Cupru A., etc.
În urma efectuării acestor operații se degajau noxe: praf, vapori gaze toxice, raze ultraviolete, bioxid de siliciu.
A învederat instanței că efectua și operațiuni de întreținere și reparare la macarale( poduri rulante) .
Aceste activități le-a desfășurat în mod continuu la utilaje care se aflau în toate atelierele din Fabrica Mașini Rotative: atelier impregnare, bobinaj, zincografie, sudură, standuri probe, ascuțitorie, construcții metalice, decapare strungărie, noxele emanate din aceste ateliere – pulberi de mică, de sticlă, de azbest, gaze și fum, particule nocive - propagându-se în toată secția.
Reclamantul a susținut că și-a desfășurat activitatea în condiții grele de muncă cu zgomot și curenți de aer, cu temperaturi în incinta halei foarte scăzute iarna și foarte ridicate în timpul verii, sistemul de ventilație fiind necorespunzător.
Din cauza mediului nociv de muncă, arată reclamantul, că i-a fost acordat spor la salariu și faptul că o parte din colegii săi au obținut recunoașterea grupei a doua de muncă.
În susținerea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În drept a invocat prevederile Ordinului 50/1990 art 3 anexa II pct. 34,41,43,45, 47,69,79 și pct 160, art 40 alin 2 lit h din Codul muncii și Decizia 87/1999 a Curții Constituționale, Decizia 258/2004 a ÎCCJ, precum și practică juridică CEDO cauza B..
În scop probator, a depus un set de acte:fotocopie CI, carnet de munca,buletine de încercări, buletine de determinări toxicologice, anexa 7 M/1997, adeverință DSP D. privind situația bolilor profesionale, practică juridică și adeverințe cu recunoașterea grupei de muncă ale colegilor de serviciu.
La data de 26.05.2014 parata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că la nivel de unitate meseria reclamantului nu se regăsește ca fiind încadrată în grupă de muncă .
Conform art.4 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupe de muncă se putea face numai dacă nivelul noxelor existente la locurile de muncă din anexe depășea nivelul maxim admis de normele de protecție a muncii, trebuind astfel a fi îndeplinite două condiții, respectiv, noxe peste nivelul maxim admis cumulate cu poziția din anexele 1 și 2.
Reclamantul nefiind încadrată în grup de muncă, pârâta învederează că a virat la Casa de Pensii contribuția C.A.S la un nivel mai redus, corespunzător salariaților care nu au lucrat în grupe de muncă.
A mai susținut că nu există temei legal pentru a nominaliza sau încadra salariații în grupe de muncă ulterior abrogării Ordinului 50/1990. Pârâta a arătat că nu poate confirma prin adeverințe cele solicitate de reclamant întrucât în evidențele unității nu există documente din care să rezulte acest fapt.
În drept pârâta a invocat prevederile art . 205 C.P.C.
În scop probator, a depus: anexa 7 la CCM privind condițiile de muncă la MER, tabel cu locurile de muncă încadrate în condiții de grupa a I și a II a de muncă.
Instanța, în baza art. 258 NCPC, a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială cu un martor pentru reclamant, ca fiind utile soluționării cauzei . A fost audiat martorul prezent, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din carnetul de munca al reclamantului, se retine că în perioada dedusă judecății acesta a lucrat pentru angajatorul pârât în funcția de electrician .
Din declarația martorului reiese că reclamantul desfășura operații de reparare și întreținere a utilajelor și mașinilor electrice, operații de polizare,șlefuire, lustruire a pieselor din metale și neferoase. A mai efectuat operații de decapare cu acizi în băi cu suprafața totală mare, suprafața produselor decapate însumând peste 40 m pătrați pe oră, operații de fasonare, îndreptare sau bombare manuală cu ciocane la rece a tablei de 5 mm grosime. Efectua probe de rodaj și control de recepție pe bancurile de probă și de rodaj a motoarelor de peste 2000 de cai putere.
A declarat martorul că reclamantul efectua și operații de degresare cu solvenți organici și soluții alcaline și operațiuni de impregnare a bobinelor.
Efectua aceste operații 100% din programul normal de lucru.
În cadrul atelierului în care lucra reclamantul s-au înregistrat boli profesionale și accidente de muncă.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă și condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
În consecință, în raport de probele administrate, instanța reține că funcția și condițiile de muncă ale reclamantului se încadrează în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50 /1990, art 3, anexa 2, pct. 34, 45, 69 și 79.
Raportat la considerentele expuse, instanța va admite cererea și va constatat că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 16.07._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34, 45 69 și 79.
În temeiul art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conforma cu hotărârea și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. N., CNP_,cu domiciliul în C., .. 6, .. 1, ., în contradictoriu cu ., cu sediul în C., .. 80, jud. D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 16.07._01, se încadrează în grupa a II a de muncă conform Ord 50/1990, Anexa II, pct .34,45, 69 si 79, în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverința în acest sens.
Cu apel in 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D.
Pronunțată în ședință publică din 02.10.2014.
PREȘEDINTE,
M. G.
Asistent judiciar, C. E. I.
Asistent judiciar, M. C. S.
Grefier, L. R. M.
Red. Jud.M. G. și S.M.C.
4 Ex./16.10.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 510/2014. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
