Acţiune în constatare. Sentința nr. 5252/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5252/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 5212/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 5252/2014
Ședința publică de la 06 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamant M. I., cu domiciliul în mun. C., ., .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în mun. C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul, asistat de avocat D. G., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta general, material și teritorial să judece prezenta cauză, potrivit art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă raportat la art. 269 Codul Muncii.
Instanța pune în discuție probele solicitate de părți în cauză.
Avocatul reclamantului solicită încuviințarea probelor cu actele depuse la dosar, practică judiciară și audierea martorului G. T., pentru condițiile de muncă și timpul de lucru; privitor la probele pârâtei, arată că nu se opune încuviințării acestora.
Instanța încuviințează probele solicitate de avocatul reclamantului referitoare la actele depuse la dosar și audierea martorului G. T., iar pentru pârât încuviințează proba cu înscrisuri.
Conform dispozițiilor art. 312 Cod Procedură Civilă, procedează la audierea martorului G. T., sub prestare de jurământ, a cărui declarație a fost consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii formulate, acordarea grupei a II - a de muncă cu procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990, poz. 69, 29, 79, precum și eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 08.04.2014, reclamantul M. I., a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că activitatea desfășurată de acesta ca bobinator în perioadele 24.06._71 și 09.02._80, și ca electrician constructor și de reparații în perioada 01.11._01, se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, Anexa 2, pct. 69, 29 și 79 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei S.C. E. S.A C., în meseria de bobinator în perioada 24.06._71.
După satisfacerea stagiului militar și-a reluat activitatea ca angajat al pârâtei în aceeași meserie de bobinator, începând cu data de 09.02.1973 și până la data de 01.11.1980.
În perioada 01.11._01 a desfășurat activitatea ca angajat al pârâtei în meseria de electrician constructor și de reparații.
Învederează instanței că, în toată această perioadă, a efectuat operațiuni de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline, utilizând materiale cu risc ridicat de îmbolnăvire, respectiv mică, bandă de sticlă impregnată cu rășină, whitespirt care produce leziuni ale pielii, azbest, cositor plumb, cupru, argint, toate aceste substanțe fiind deosebit de toxice.
Mai arată că în timpul acestor operațiuni se degaja fum toxic și particule fine de mică, nocive pentru organismul uman.
A menționat că a desfășurat aceste activități pe toată perioada programului de lucru și că pe toată această perioadă se foloseau substanțe decapante ce degajau vapori puternici, întrucât locul de muncă nu era ventilat corespunzător.
În drept, a invocat dispozițiile art.35 NCPC, Ordinul nr.50/1990 Anexa II, pct.69, 29,79, art.40 alin.2.lit.h din Codul muncii.
Pentru dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul G. T..
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În scop probatoriu, a depus la dosar în fotocopie: cartea de identitate și carnetul de muncă.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică.
A susținut că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție, trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv, să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 (art. 1 și 2 din Ordin), să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art.3 din Ordin) și să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășura activitatea persoanele respective (art.6 din Ordin).
Încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.
Unitatea a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art.4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, acest lucru fiind obligatoriu conform Decretului nr. 92/1976, dovada urmării procedurii fiind anexele din CCM E. cu locurile de muncă, pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr.50/1990 și Ordinului nr.125/1990 precum și tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare divizie(fabrică) în parte.
Mai învederează faptul că neaplicându-se grupă de muncă la aceste locuri de muncă și pentru aceste activități, unitatea nu a virat pentru reclamant la Casa de Pensii, indemnizația CAS majorată pentru a putea beneficia de grupă de muncă și faptul că unitatea nu mai poate fi obligată la plata diferențelor de indemnizații întrucât prevederile Ordinului 50/1990 au fost abrogate de 12 ani, iar dreptul material la acțiune al reclamantului s-a stins prin prescripție.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 205 C.p.civ.
La solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat proba cu un martor pentru a se dovedi activitățile desfășurate și condițiile de la locul de muncă, în ședința publică din 22.09.2014, fiind audiat martorul G. T., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar .
În dovedire, pârâta a anexat în copie: Anexa 7 la CCM privind locurile de muncă pe categorii de personal, care au beneficiat de grupe de muncă de la Divizia AIT, tabel cu personalul încadrat în grupele I și II de muncă pe locuri de muncă
Reclamantul a depus la data de 30.06.2014 răspuns la întâmpinare prin care arată că apărarea pârâtei este nefondată întrucât în perioada cât a fost salariatul unității și a lucrat în condiții de praf, noxe, frig și a executat lucrări de montaj în atelierul de galvanizare și araldit 1 și 2 cu alți salariați, numai o parte dintre ei au beneficiat de grupa a II a de muncă, astfel că nu există nici o justificare temeinică și legală din partea unității de a nu-i acorda grupa a II a de muncă pe perioada solicitată, atâta timp cât la aceste locuri de muncă nu s-au schimbat condițiile de lucru.
La solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat proba cu un martor pentru a se dovedi activitățile desfășurate și condițiile de la locul de muncă, în ședința publică din 06.10.2014, fiind audiat martorul G. T., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte S.C. E. S.A. C., în perioadele 24.06._71 și 09.02._80, lucrând ca bobinator, iar în perioada 01.11._01 ca electrician constructor și de reparații în Secția Întreținere și Medie Tensiune - Divizia Aparataj Înaltă Tensiune, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă.
Din declarația martorului G. T., rezultă că acesta a lucrat împreună cu reclamantul în aceeași incintă, ca electricieni până în anul 1976, când reclamantul a fost mutat la un atelier vecin unde se turnau camere de stingere confecționate din pânză de fibră de sticlă și rășini.
Martorul a învederat că reclamantul efectua operațiuni de confecționare cilindrii și camere de stingere înfășurate de dornuri, pentru a fi aduse la dimensiunea corespunzătoare, de turnare a rășinii peste aceste dornuri, de îmbibare în fibră de sticlă și de introducere în cuptoare la temperaturi foarte înalte pentru polimerizarea rășinii.
În urma efectuării acestor operațiuni rezulta praf de rășină și sticlă.
Din anul 1986, reclamantul s-a mutat din nou în atelierul montaj relee ca și electrician, unde confecționa relee pentru pornirea motoarelor electrice, făcea conexiunile secundare din conductori de cupru și conexiunile primare,cositorea firele cu pastă decapantă sau apă tare, le degresa cu acetonă sau alcool industrial pentru a nu oxida, inhalând vaporii rezultați din procesul de cositorire.
După realizarea pachetelor din foiță de cupru, acestea se introduceau în băi de cositor, unde nu era ventilație adecvată.
Martorul mai arată că reclamantul a lucrat în acest ultim atelier până în anul 2009, că s-a angajat din anul 1969 în fabrică și că a lucrat ca bobinator și electrician până în anul 1971 când a plecat în armată.
A mai arătat că în perioada 1969-1971, reclamantul a făcut operațiuni de bobinare cu bobine făcute din conductori de cupru și izolate cu sticlă și hârtie Natron, folosind ca materiale azbestul și mica sub formă de plăci sau bandă, că mediul în care se lucra era viciat din cauza prafului de mică, vaporilor de la galvanizare și vopsitorie și lichidului de răcire de la mașinile unelte care erau în aceeași hală și că altor colegi de muncă ai reclamantului din perioada 1976-1986 li s-a recunoscut grupa a II a de muncă de către unitate.
Potrivit pct.69 din anexa II a Ordinul 50/1990 se încadrează în grupa a II a de muncă activitatea de "Degresare chimică cu solvenți organici sau cu soluții alcaline", iar activitatea de "Impregnare a bobinelor sau a mașinilor electrice, presarea conurilor cu poliesteri sau cu rășini sintetice" se încadrează de asemenea în grupa a II de muncă potrivit pct.79 din aceiași anexă, activități ce se regăsesc între cele realizate și de reclamant în exercitarea funcțiilor de "bobinator" și "electrician".
În aceste condiții, instanța reține că activitatea desfășurată de reclamant pe perioada dedusă judecății se circumscrie cerințelor actului normativ sus menționat, constatarea existenței unor condiții de lucru grele (fum, noxe) fiind suficientă pentru a admite că activitatea reclamantului s-a încadrat în grupa a II-a de muncă.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare pentru această perioadă.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat în condiții de grupă de muncă pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere și faptul că alți colegi ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și acesta, în același loc de muncă având aceeași meserie și efectuând aceleași operațiuni, au obținut recunoașterea grupei de muncă de către unitate sau prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu unitatea pârâtă din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța reține astfel, că Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamantă fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerile pârâtei din întâmpinare nu pot fi reținute de instanță, deoarece încadrarea în grupele de muncă se face în funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de o comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării unei meserii sau unui loc de muncă nu poate priva salariatul de un drept al său.
Or, dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din mențiunile carnetului de muncă al reclamantului, coroborate cu declarația martorului, rezultă funcțiile, activitățile și condițiile de muncă ale reclamantului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 69 și 79.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul unității pârâte, în funcția de "bobinator" în perioadele 24.06._71 și 09.02._80 și în funcția de "electrician" în perioada 01.11._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu pct. 69 și 79 din Anexa nr.2 la Ordinul nr.50/1990, în procent de 100 % și va obliga pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens, în conformitate cu dispoz. art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. I., având CNP_, cu domiciliul în C., ., ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în mun. C., .. 80, CUI_, având ca obiect acțiune în constatare.
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul unității pârâte, în funcția de "bobinator" în perioadele 24.06._71 și 09.02._80 și în funcția de "electrician" în perioada 01.11._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu pct. 69 și 79 din Anexa nr.2 la Ordinul nr.50/1990, în procent de 100 %
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Executorie. Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Instanța la care se depune cererea de apel este Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 06.10.2014.
PREȘEDINTE
C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Red.Jud.C.C./As.j.Ș.I.
4 ex/17.10.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4843/2014. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
