Acţiune în constatare. Sentința nr. 2750/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2750/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 2231/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2750/2014
Ședința publică de la 07 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, pronunțarea cu dezbaterile asupra cauzei - litigii de muncă - privind pe reclamantul I. I., cu domiciliul în C., . E, .. 1, ., jud. D. și pe pârâta ., cu sediul în localitatea Ghercești, ., jud. D., având ca obiect acțiune în constatare, dezbateri ce au fost consemnate prin încheierea de ședință de la data de 05.05.2014, când instanța a amânat pronunțarea la 07.05.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Procedura, legal îndeplinită.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Pe rolul Tribunalului D. Secția Litigii de muncă și Asigurări sociale a fost înregistrată la data de 17.02.2014 acțiunea formulată reclamantul I. I., în contradictoriu cu pârâta ., prin care a solicitat instanței să constate că activitatea desfășurată de către reclamant în cadrul pârâtei în perioada 07.09._83 și 14.03._92 se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, potrivit prevederilor Ordinului 50/1990 anexa II pct 34 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În fapt, a arătat că a fost angajatul pârâtei cu contract individual de muncă în perioadele menționate, desfășurând activitatea de frezor .
Și-a desfășurat activitatea . operații de nituire, polizare, șlefuire, lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase, în condiții de muncă fără ventilație sau instalații de anihilare a pulberilor degajați.
Arată că efectua și microașchiere, operație în urma căreia se degaja pulbere microscopică eliminându-se și vapori toxici în atmosferă.
În cadrul aceleiași hale se efectuau operații de stunjire, frecare, rectificare, găurire, alezare, ascuțire scule, zgomotul produs depășind limitele maxime admise.
A mai susținut reclamantul că activitățile enumerate se desfășurau în aceste condiții pe tot parcursul programului de lucru .
A învederat instanței că alți salariați, colegi ai săi, care și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții de muncă și în același loc de muncă, au fost încadrați în grupa a II a de muncă și li s-au eliberat adeverințe care atestă această situație.
În drept, a invocat prevederile art .192 și art 194 Cod proc. civ .
Reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și martori pe care i-a nominalizat.
În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii de pe carte de identitate,certificat de informare, xerocopie carnet de muncă,adeverințe, răspuns pârâtă .
Pârâta a formulat la data de 21.03.2014 întâmpinare în temeiul art. 205 C. și art. 272 Codul muncii, solicitând respingerea acțiunii motivat de faptul că activitatea desfășurată de reclamant nu a fost nominalizată la nivel de unitate ca activitate desfășurată în condiții de grupa a II a de muncă. A mai susținut pârâta că în ceea ce privește zgomotul existau mijloace de atenuare, izolare cât și ventilații amplasate în fiecare secție și că reclamantul nu se încadrează ca funcție ocupațională în acordarea sporurilor pentru muncă în condiții nocive și periculoase. Mai arată că, datorită lipsei acute de comenzi și întreruperilor frecvente de activitate, gradul de încărcare al salariaților era sub 50%
A solicitat judecarea în lipsă.
A depus în susținere adresă Casa Națională de Pensii nr. 2112/141/25.10.2013 și proces verbal Inspectoratul de Sănătate Publică D. nr. 70/1999.
În ședința din data de 05.05.2014 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și cu un martor pentru reclamant.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar.
Reclamantul a depus practică juridică, extras din Ordinul 50/1990 și adeverințe aparținând colegilor de serviciu, în care se atestă desfășurarea de către aceștia a activității în condiții de grupa a II a de muncă.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 29 lit. l din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art.270 din Codul muncii.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului se retine că în perioada dedusă judecății acesta a lucrat pentru angajatorul pârât în funcția de frezor.
Din declarația martorului Tereaca C. reiese că acesta, având tot funcția de frezor, împreună cu reclamantul, au lucrat în intervalul de timp specificat în aceleași condiții și loc de muncă, în aceeași incintă, unul în proximitatea altuia.
Îndeplineau concret sarcini și activități similare în mediu toxic: pulberi de aluminiu, vapori de la emulsia de răcire, sodă caustică, pulberi de la pietrele de polizat, etc.
Nu beneficiau de o ventilație corespunzătoare ori de instalații de anihilare a pulberilor.
Martorul a susținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste împrejurări, pe toată durata programului de lucru.
Pe de altă parte, în perioada în care a fost elev practicant, 07.09.1983 – 01.02.1986, nu se poate reține că a lucrat în aceste condiții.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Martorul a obținut recunoașterea faptului că a prestat o activitate încadrându-se în grupa a II-a de muncă, prin sentință judecătorească executorie, depusă în copie la dosar, nr. 7776/2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2013. Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă și condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct. 34.
În consecință, instanța va admite în parte cererea, constatând că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 01.02.1986 – 01.04.1992 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 NCPC instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 350 de lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariul avocatului, cu chitanță depusă la dosar.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul I. I., CNP_, cu domiciliul în C., . E, .. 1, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în localitatea Ghercești, ., jud. D.,
Constată că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 01.02.1986 – 01.04.1992 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 350 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 07 mai 2014.
Președinte, I. S. V. | Asistenți judiciari M. V. C. M. C. S. | |
Grefier, S. B. |
05.06.2014/red. și tehnored. ISV, MCS și SB /4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
