Acţiune în constatare. Sentința nr. 1231/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1231/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 15445/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1231/2014
Ședința publică de la 10 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier M. D. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei - litigii de muncă - privind pe reclamant G. I. domiciliat în C., .. 110, ., . CNP_ și pe pârât . sediul în C., .. 80, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns - reclamant - G. I. personal și asistat de avocat D. A., martorul Ț. I. lipsind:- pârât - .>
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Instanța pune în discuție competența.
Avocat D. pentru reclamant arată că Tribunalul D. este competent.
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa prezenta cauză
Coroborând dispozițiile privind principiul disponibilității părților în procesul civil consacrat de art. 9 Cod procedură civilă cu dispozițiile art. 2 alin. 1 ind. 3, art. 6 și art. 61 din Legea 76/2012, instanța procedează la informarea părților asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această procedură pentru soluționarea litigiului dedus judecății sau în alt mod, pe cale amiabilă.
Avocat D. pentru reclamant învederează că nu se poate soluționa cauza nici prin mediere și nici prin acordul părților.
Instanța pune în vedere părților prezente posibilitatea administrării probelor prin avocat sau consilier juridic.
Avocat D. pentru reclamant refuză.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat D. pentru reclamant estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și cu martorul prezent.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar și cu un martor pentru reclamant, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-o utilă soluționării cauzei, pentru dovedirea situație de fapt invocate.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cererii de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii, constată că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 09.10._74 și 21.08._95 se încadrează în grupa a II-a de muncă și obligarea la eliberarea unei adeverințe.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la data de 18.11.2013, reclamantul G. I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A. C., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 09.10._74 și 21.08._95 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34 și 69 și 160 și să oblige pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.
Reclamantul a arătat că în perioada a fost angajatul unității pârâte, în funcția de rectificator la Divizia Mașini Electrice Rotative.
În toată această perioadă a finisat și rectificat, a polizat și șlefuit diverse piese, axe, motoare din materiale feroase și neferoase, folosind piatra abrazivă care în contact cu metalul polizat producea scântei și pulberi silicogene, praf și zgomot puternic.
A arătat că prin polizare, piesele se încingeau foarte puternic,iar în vederea răcirii acestora folosea pulberi silicogene și uleiuri emulsionante, care produceau iritații ale pielii.
Reclamantul a susținut că întreaga activitate se desfășura în condiții de temperaturi extreme ,iarna fiind foarte frig iar vara foarte cald.
A mai învederat instanței că și faptul că în aceeași hală, era atelierul de sudură,unde se realizau operații de sudură,care degajau fum toxic și atelierul de vopsitorie, care degaja vapori de lacuri și pulberi de vopsea,operațiunea de vopsire realizându-se cu pistoale de vopsit.
Reclamantul a mai susținut că mai mulți colegi ai săi, cu aceiași funcție au obținut astfel de adeverințe, însă pârâta refuză să îndeplinească această obligație în ceea ce îl privește.
A învederat instanței că el este nominalizat în ,, Lista locurilor de muncă cu risc profesional și lista angajaților care lucrează în aceste locuri", conform anexei 6 poziția 1.
A depus la dosar în copie carnetul de muncă ,fotocopie CI, decizie de pensionarea unui coleg dec serviciu, practică juridică, buletine de determinări toxicologice, adeverință DSP D., lista locurilor de muncă cu risc profesional ,anexa 6 la CCM.
În drept și-a întemeiat acțiunea conform dispozițiilor Ordinului 50/1990 art. 3, anexa II pct. 34, pct. 69 si pct. 160, invocând totodată și Decizia 258/2004 a ÎCCJ și decizia 87/1999 a Curții Constituționale.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 29 lit. l din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art.270 din Codul muncii.
La data de 20.12.2013 pârâta . a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
Arată că meseria de rectificator, este o activitate ce nu a fost luată în discuție pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă, așa cum rezultă și din tabelul privind personalul încadrat în grupe de muncă pe locuri de muncă din anul 1997 . Susține că reclamantul desfășura activitatea de rectificare cu ajutorul unor utilaje numite mașini de rectificat. În desfășurarea acestei activități reclamantul doar punea piesa în mașina de rectificat, schimba piesa de polizor, rectifica circumferința pietrei de polizor la anumite intervale de timp și supraveghea executarea operației de rectificare de către mașina respectivă., operații ce în opinia pârâtei se desfășurau în condiții normale de muncă, din aceste motive arătând că pârâta nu a achitat LA Casa de Pensii contribuții CAS prevăzute de lege.
A depus la dosar în copie: situația privind locurile de muncă care beneficiază de grupă la anexa 7 la CCM MER, tabelul cu personalul încadrat în grupe de muncă pe locuri de muncă.
A solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205-208 cod procedură civilă.
A fost administrată proba cu înscrisuri și testimonială.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Din declarația martorului Ț. I. reiese că acesta, împreună cu reclamantul, au lucrat în perioada de timp specificată în calitate de rectificatori, în aceleași condiții și loc de muncă, în aceeași incintă, unul în proximitatea altuia. Îndeplineau concret sarcini și activități similare.
Se desfășurau operații de finisare / rectificare a pieselor în urma cărora rezultau praf/ pulberi de la piatra abrazivă, scântei, pulberi silicogene, precum și zgomot puternic. Întreaga activitate se desfășura în condiții de temperaturi extreme, iarna fiind foarte frig iar vara, foarte cald. În aceeași hală se mai găseau atelierul de sudură și cel de vopsitorie. Astfel, inhalau fum și respectiv vapori de lacuri, etc.
Nu beneficiau de o ventilație corespunzătoare ori de instalații de anihilare a pulberilor.
Martorul a susținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste împrejurări, pe toată durata programului de lucru.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Martorul a obținut recunoașterea faptului că a prestat o activitate încadrându-se în grupa a II-a de muncă, prin sentință judecătorească executorie, depusă în copie la dosar, nr. 244/23.01.2014 pronunțată de Tribunalul D.. Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă și condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct. 34 și 69 și 160.
În consecință, instanța va admite cererea și va constatat că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 09.10._74 și 21.08._95 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34 și 69 și 160.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamant G. I., domiciliat în C., .. 110, ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâta . sediul în C., .. 80.
Constată că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 09.10._74 și 21.08._95 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34 și 69 și 160.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2014.
Președinte, I. S. V. | Asistenți judiciari M. V. C. M. C. S. | |
Grefier, M. D. Ș. |
19.03.2014/red. și tehnored. ISV, MCS și MDȘ/ 4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
