Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1232/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1232/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 15538/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1232/2014
Ședința publică de la 10 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier M. D. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei - litigii de muncă - privind pe reclamanții B. M. domiciliat în C., .. 7, ., ., J. D., M. S.-L. domiciliat în C., ., nr. 6, J. D., M. A. domiciliat în C., ., J. D., C. G. A. domiciliat în .. 443, J. D. și pe pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ C. MARFĂ sector 1, București, .. 38 și S. C. MARFĂ BANAT OLTENIA cu sediul în C., ., J. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa prezenta cauză
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar pentru ambele părți, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-o utilă soluționării cauzei, pentru dovedirea situație de fapt invocate.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte probe de administrat și constatând dosarul în stare de judecată, s-a trecut la soluționarea cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 19.11.2013, sub nr. de dosar specificat mai sus, reclamanții: B. M.; M. S. L.; M. A., C. G. A., în contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ"C. MARFĂ" SA și S. C. MARFĂ BANAT OLTENIA, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtei la plata diferențelor de salariu pe perioada 01.01._12, diferențe rezultate dintre salariul de încadrare calculat la un salariu de bază minim brut de 600 lei și drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze, calculate la salariul de încadrare avut, pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei, corespunzător clasei 1 de salarizare, cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente, în conformitate cu legislația muncii, și având în vedere și sentințele judecătorești pronunțate de Tribunalul D. pe perioada: 2009-2010;
- obligarea pârâtei la actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală;
- plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții arată că atât pe perioada dedusă judecății, cât și în prezent, sunt salariații societății pârâte, fiind angajați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
Menționează de asemenea că pentru anii 2011-2012 a fost negociat și încheiat contractul colectiv de muncă între SNTFM C. MARFĂ SA și organizațiile reprezentative, și că, deși în CCM încheiat la nivel de unitate era stabilit nivelul salariului minim brut de 700 lei, unitatea pârâtă a calculat drepturile salariale doar pentru clasa 1 la nivelul salariului de 700 lei, pentru clasele 2 -46, salariile brute fiind calculate la un salariu minim brut de 600 lei.
Potrivit prevederilor art. 41 alin.3 lit.a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010: "Salariul de bază minim brut pe oră, negociat, va fi de 4,2 lei/oră, respectiv 700 lei pentru un program complet de lucru de 170 de ore pe lună".
Reclamanții învederează că salariul de bază la calea ferată se negociază doar pentru clasa 1 de salarizare, iar pentru celelalte clase de salarizare în funcție de coeficientul K și formula de calcul, și că în conformitate cu prevederile art. 7 alin.4 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit până la data de 20.06.2012, "Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din Anexa 1 și care constituie baza minimală pentru negocierile CCM la nivelul unităților componente ale grupului de unități feroviare".
Pârâta nu a respectat aceste prevederi, încălcându-le prin inserarea în art. 7 din CCM la nivel de unitate, a următoarei prevederi "Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc conform Anexei 1".
Reclamanții menționează că în caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, sunt ipso jure înlocuite cu acestea din urmă, și că potrivit art. 38 din Codul Muncii: "Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
În ceea ce privește capătul 2 al cererii, reclamanții arată că potrivit art. 166 alin.4 din Codul Muncii, legiuitorul a stabilit că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia, poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului salariatului.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 1088 Cod Civil, la obligațiile care au ca obiect o suma oarecare, salariul reprezentând suma de bani pe care angajatorul este obligat să o plătească cu titlu de contraprestație specifică și necesară pentru prestarea muncii, daunele interese, la care se referă generic dispozițiile art. 166 alin.4 din Codul Muncii, nu pot cuprinde dobânda legală.
Temeiul de drept îl stabilesc ca fiind art. 127 Cod Civil, art.41 alin.5 din Constituția României, art. 38, 41 alin.3, lit. a și b, art. 1 alin.1, art. 3, art. 5 alin.6, art. 123 alin.1,2, art. 37, 40 alin.2 lit.c, art. 236 alin. 1și 2, art. 238 alin. 1,2,3, art. 241 alin.1 lit.c, art. 243 alin.1,2, art. 156, art. 161 alin.1, 4, art. 166 alin.1, art. 281, 283 alin.1, lit.c, art. 284 alin.2 din Codul Muncii, art. 28, 132, 133, 142 din Legea 62/2011 privind dialogul social, art. 7 alin.2, art. 998, 1084, 1088 Cod Civil, art. 451 NCPC, art. 268 alin.1 lit.c din Codul Muncii actualizat, CCM încheiat la nivel de unitate pe anii 2011-2012, CCM la nivel de grup de unității din transportul feroviar și toate celelalte dispoziții legale invocate în cuprinsul prezentei cereri.
În scop probator, reclamanții depun copii după CI, acte adiționale la contractul individual de muncă.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 233 Cod Proc. Civ, solicită judecarea în lipsă.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 270 din Codul Muncii și a prevederilor OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 16.12.2013, pârâta SNTFM CRF MARFĂ SA – S. BANAT OLTENIA depune întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.
Pârâta arată că toate drepturile bănești solicitate pentru anul 2011-2012 în baza CCM R. Transporturi sunt neîntemeiate, având în vedere că acest contract nu și-a mai prelungit valabilitatea pe perioada în care se solicită aceste drepturi, fiind denunțat la data de 17.10.2010.
Învederează de asemenea instanței că începând cu anul 2011, clasa unu de salarizare la SNTFM C. MARFĂ SA a fost de 700 lei, conform Anexei 1 din contractul colectiv de muncă aplicabil anterior anilor 2011, 2012-2014.
Referitor la CCM al SNTFM C. Marfă SA pentru anii 2012-2014, art. 98 (6) stabilește ca pe durata valabilității acestui contract nu se acordă coeficienții de ierarhizare și orice referire la drepturile prevăzute în Capitolul XI, se face numai cu scopul de a stabili în sarcina părților obligația negocierii acestora cu ocazia încheierii unui contract colectiv de muncă. și acest contract colectiv are prevederi similare cu cel anterior, fiecărei clase de salarizare revenindu-i o valoare, fără să existe coeficienți de calcul sau formule aplicabile.
Concluzionează pârâta că reclamanții au primit toate drepturile ce decurg din lege, din contractele colective aplicabile și din contractele individuale de muncă, societatea pârâtă acordând fiecărui salariat un salariu de bază minim brut de peste 749 lei, superior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru perioada 2011-2012.
În ceea ce privește plata sumelor solicitate actualizate cu coeficientul de inflație și dobânda legală până la data plății efective, pârâta menționează că aceste sume nu sunt purtătoare de dobânzi, considerând ca fiind nefondată solicitarea reclamanților de acordare concomitentă a dobânzilor legale și a indicelui de inflație.
Atât dobânda legală, cât și actualizarea cu indicele de inflație reprezintă tot despăgubiri și au aceeași natură juridică, ambele reprezentând daune, cumulul acestora fiind inadmisibil.
Codul Civil interzice în mod expres adăugarea unor alte daune la dobânda legală., cu excepția cazurilor limitativ prevăzute, și anume în materie de comerț, fidejusiune și societate.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind art. 205-208 Cod Procedură Civilă.
În scop probator, pârâta depune:adresa de denunțare a CCM la nivel de ramură transporturi, extras CCM al pârâtei la 2011-2012.
La data de 16.01.2014, reclamanții M. și B. depun răspuns la întâmpinare prin care reiterează cele susținute în cererea introductivă.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanții au fost angajații societății pârâte inclusiv în perioada vizată, așa cum rezultă din acte depuse la dosar.
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Cu privire la valabilitatea CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010, încheiat la data de 19.12.2007 si înregistrat la MMFES sub nr.722/03/24.01.2008, instanța retine ca acesta s-a aplicat cu începere de la 01.01.2006 si pana la data de 31.12.2010, astfel încât acesta nu mai era valabil și în perioada 2011 si 2012 pentru care reclamanții solicită drepturile bănești.
Cu privire la valabilitatea CCM la nivel de grup de unități instanța reține următoarele:
CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și potrivit art. 4 din cuprinsul său s-a aplicat de la data înregistrării la autoritatea competentă, producând efecte timp de 24 de luni.
Reclamanții invocă faptul că CCM la nivel de grup de unități din transport feroviar pe anii 2006-2008 si-a prelungit valabilitatea cu 48 luni, respectiv până la data de 20.06._, dată fiind modificarea art 4 prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr. 370/20.06.2008.
Art 4 din CCM la nivel de grup de unități așa cum a fost modificat prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr. 370/20.06.2008 prevedea următoarele:" Prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni".
Instanța constată că prin actul adițional invocat de reclamanți s-a modificat cuprinsul art. 4 în sensul că a fost modificată perioada pentru care producea efecte contractul respectiv de la 24 de luni la 48 de luni.
Acest termen se calculează de la data "înregistrării" contractului colectiv și nu de la data înregistrării actului adițional prin care s –a modificat perioadă de valabilitate. Cele 48 de luni se calculează așadar de la 28.12.2006 data "înregistrării" contractului colectiv la nivel de grup de unități și s-a împlinit la 28.12.2010.
Că aceasta a fost voința părților contractante rezultă și din faptul că prin actul adițional nr. 629/04.01.2011 părțile au stabilit că perioada de valabilitate a aceluiași contract se mai prelungește până la 31.01.2011. Dacă ar fi fost corectă interpretarea făcută de reclamanți în sensul că CCM la nivel de grup de unități a fost prelungit prin primul act adițional cu 48 de luni de la data actului adițional (adică 26.06.2008 plus 48 de luni egal 20.06.2012) nu ar mai fi fost necesar ca părțile să mai încheie și să înregistreze cel de-al doilea act adițional la CCM la nivel de grup de unități, actul adițional nr. 629/04.01.2011 care a prelungit valabilitatea doar până la 31.01.2011.
Așadar, CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 nu a fost valabil și în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile bănești și nu se poate vorbi de o încălcare a acestuia.
Reclamanții au mai invocat și teoria dreptului câștigat, având în vedere că prin hotărâre judecătorească pârâtele au fost obligate să le plătească diferențele dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de baza minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite, pe anii 2009-2010, iar ulterior pârâtele nu au mai avut în vedere acest salariu minim, revenind la salariul minim de 600 lei.
Instanța constată că hotărârile judecătorești prin care li s-au acordat aceste diferențe de drepturi salariale au avut în vedere dispozițiile CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010 care în anii 2011- 2012 nu au mai fost valabile, motiv pentru care nu se poate reține această teorie, pentru fiecare perioadă analizându-se distinct prevederile legale aplicabile. Prin hotărârile judecătorești pronunțate în baza CCM la nivel de ramură transporturi, pentru perioada de până la 31.12.2010 instanța nu a dispus și pentru viitor.
Pe de altă parte susținerea reclamanților că angajatorul a calculat drepturile salariale doar pentru clasa 1 cu valoarea de 700 lei, iar pentru următoarele clase a aplicat formula de calcul plecând de la salariul minim brut de 600 lei, instanța constată că este neîntemeiată.
În anii 2011 - 2012 angajatorul pentru stabilirea salariului de bază brut corespunzător fiecărei clase de salarizare nu a aplicat formula de calcul S egal S clasa 1 înmulțit cu K (unde S clasa 1 este salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare și K este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare).
Potrivit CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 salariile au stabilite conform grilelor de salarizare cuprinse în anexele la CCM –ul respectiv, existând prevederi exprese în CCM la nivel de unitate că în anii 2011 și 2012 nu se aplică prevederile referitoare la coeficienții de ierarhizare și la formula de calcul, salariile corespunzătoare fiecărei clase de salarizare fiind cele menționate expres în anexa nr. 1 din CCM.
Prin CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 părțile au convenit ca la următoarele discuții privind un nou CCM să se negocieze salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare conform formulei și a coeficienților de ierarhizare existenți în CCM pe 2009 – 2010.
Față de cele arătate mai sus, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată .
Opinia asistenților judiciari este conform cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanții B. M. (CNP -_) domiciliat în C., .. 7, ., ., J. D., M. S.-L. (CNP -_) domiciliat în C., ., nr. 6, J. D., M. A. (CNP -_) domiciliat în C., ., J. D., C. G. A. (CNP -_) domiciliat în com Pielești, .. 443, J. D., în contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ C. MARFĂ sector 1, București, .. 38 și S. C. MARFĂ BANAT OLTENIA cu sediul în C., ., J. D., ca neîntemeiată
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2014.
Președinte, I. S. V. | Asistenți judiciari M. V. C. M. C. S. | |
Grefier, M. D. Ș. |
18.03.2014/ red. și tehnored. ISV, MVC și MDȘ /8 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
