Acţiune în constatare. Sentința nr. 7/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 11927/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 7/2014
Ședința publică de la 13 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier M. D. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei - litigii de muncă - privind pe reclamant B. I. domiciliat în C., ., jud. D. și pe pârât . cu sediul în C., .. 80, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamant B. I. prin avocat P. G., pârât . prin consilier juridic I. Ș. și martorul U. C..
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Instanța pune în discuție competența.
Părțile, având cuvântul pe rând, arată că Tribunalul D. este competent.
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa prezenta cauză
Coroborând dispozițiile privind principiul disponibilității părților în procesul civil consacrat de art. 9 Cod procedură civilă cu dispozițiile art. 2 alin. 1 ind. 3, art. 6 și art. 61 din Legea 76/2012, instanța procedează la informarea părților asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această procedură pentru soluționarea litigiului dedus judecății sau în alt mod, pe cale amiabilă.
Părțile învederează că nu se poate soluționa cauza nici prin mediere și nici prin acordul părților .
Instanța pune în vedere părților prezente posibilitatea administrării probelor prin avocat sau consilier juridic.
Părțile refuză.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat P. pentru reclamant estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și cu un martor.
Consilier juridic I. pentru pârâtă estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar. Se opune probei cu martor.
Față de opunerea reprezentantului pârâtei la proba testimonială, instanța arată că se va ține contestator de forța probantă a declarației.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar pentru ambele părți și cu un martor pentru reclamant, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-le utile soluționării cauzei, pentru dovedirea situație de fapt invocate.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cererii de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat P. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii, constarea că activitatea desfășurată de acesta în perioadele menționate în acțiune se încadrează în grupa a II a de muncă și obligarea pârâtei la eliberarea uni adeverințe . Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic I. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 17.07.2013, reclamantul B. I. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate, în contradictoriu cu pârâta ., că activitatea desfășurată în perioadele 29.09._92 se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990 pct 3 anexa 2 pct 69 și pct 79.
A solicitat instanței și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens conform art 40 alin 2 lit h din Codul muncii.
În fapt, a arătat că a fost angajatul pârâtei cu CIM în perioadele menționate, având meseria de bobinator, Divizia Mașini Electrice Rotative Atelierul Curent Continuu și desfășura operații de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline în vederea acoperirii și lipirii bobinelor și operațiuni de impregnare a bobinelor și a mașinilor electrice, pentru aceasta folosind substanțe toxice, caustice precum mica, cupru, azbest și sticlă, tabla de siliciu, rășina, șnur poliesteric, aliaje de lipit care prin încălzire degajă fum toxic,etc.
Și-a desfășurat activitatea în condiții de muncă grele (zgomot), în condiții de frig iarna, respectiv căldură excesivă vara.
A argumentat reclamantul că activitățile desfășurate de el se încadrează în dispozițiilor Ordinului 50/1990 completat cu avizele ulterioare în 1994, anexa 2, pct. 69 și pct 79 din Ordinul 50/1990.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordinul 50/1990 anexa 2 pct 69 și pct 79, Decizia 258/2004 a Î.C.C.J.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri si proba testimonială.
În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii de pe carte de identitate, xerocopie carnet de munca, decizie asupra capacității de muncă emisă de Casa Națională de Pensii, adeverințe, practică juridică, buletine de verificări de temperatura.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 29 lit. l din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art.270 din Codul muncii
Pârâta a formulat la data de 11.11.2013 întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, locul de munca ocupat de reclamant nefiind încadrat în locurile de muncă corespunzătoare grupei a II a de munca.
A arătat pârâta că numai o parte din salariații acestui atelier au fost încadrați în grupa a II a de muncă, respectiv cei care făceau operații de impregnare a bobinelor sau a mașinilor electrice, presarea conurilor cu poliesteri sau cu rășini sintetice. A susținut pârâta că reclamantul nu este menționat în anexa 7 la CCM Mașini Electrice Rotative E., ca atare nici în tabelul nr. 1739/11.01.1996.
Pârâta a invocat prevederile art 205-208 NCPC.
În susținere pârâta a depus anexa 7 la CCM și tabel cu personalul încadrat cu condiții deosebite de muncă, proces verbal, fișă, contract individual de muncă .
La data de 18.11.2013 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din acțiunea inițială.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar pentru ambele părți și cu un martor pentru reclamant, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-le utile soluționării cauzei, pentru dovedirea situație de fapt invocate.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Din declarația martorului U. C. reiese că acesta, împreună cu reclamantul, au lucrat în perioada de timp specificată în acțiune în aceleași condiții și loc de muncă. Îndeplineau sarcini și activități similare, ocupând funcțiile de bobinator. Prestau activitatea de 8 ore pe zi în fum, noxe emise de la substanțele toxice folosite – solvenți; triclor; azbest; lac de impregnare; pastă decapantă. Condițiile de muncă erau precare, ventilatoarele fiind defecte, instalate doar de formă. Primeau lapte pentru detoxifiere, recunoscându-se indirect faptul că lucrau într-un mediu nociv.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din C. muncii.
Martorul a obținut recunoașterea faptului că a prestat o activitate încadrându-se în grupa a II-a de muncă, prin sentință judecătorească. Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă/ condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct. 69 și 79.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Instanța va avea în vedere și faptul că și colegilor reclamantului le-a fost recunoscută grupa de muncă prin intermediul instanțelor de judecată, hotărâri pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
În consecință, instanța va admite cererea și va constatat că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 29.09._92 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 69 și 79.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâtul să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul B. I., domiciliat în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. C., cu sediul în C., .. 80.
Constată că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 29.09._92 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 69 și 79.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 13 ianuarie 2014.
Președinte, I. S. V. | Asistenți judiciari M. V. C. M. C. S. | |
Grefier, M. D. Ș. |
20.01.2014/ red. și tehnored. ISV, MCS și MDȘ / 4 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 167/2014. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 5848/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
